Cine este indianul care a distrus industria din România. A cumpărat marile combinate și le-a fărâmițat. Cum a închis statul ochii în tot acest timp

Industria românească este tot mai aproape de colaps după mai mulți ani în care s-au închis zeci de fabrici și combinate, dintre care unele strategice pentru economia și securitatea României. Poate cel mai cunoscut personaj care a contribuit la distrugerea industriei este omul de afaceri britanic de origine indiană, Lakshmi Niwas Mittal, care a deținut patru dintre cele mai importante combinate, la Galați, Roman, Iași și Hunedoara.

Lakshmi Mittal

De la privatizare și clauze care au existat doar pe hârtie, hotărârile lui Lakshmi Mittal au fost încurajate de mediul economic din România, cu prețuri ridicate la energie și gaz și o lipsă totală de comunicare a Guvernului, care nu a fost interesat de industrie. Statul român a preferat să închidă ochii și nu a adoptat nicio poziție fermă pentru a preveni dezastrul economic, explică, în exclusivitate pentru Gândul, Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România. Cum a ajuns România de la un colos industrial la o ruină?

FLASH NEWS Predoiu a fost întrebat dacă poate garanta că nu vor mai exista incidente precum explozia dronei din Portul Constanța. Ce a răspuns ministrul

19:23

UTILE Cum poate un minor să părăsească țara doar cu unul dintre părinți. Ce documente sunt necesare

19:17

De la 200.000 de angajați la câteva mii. Cum arăta industria înainte de privatizare

Înainte de privatizare, cel mai mare combinant din România, Sidex Galați, avea aproximativ 42.000 de angajați și o capacitate de producție de 9 milioane de tone de oțel, dintre care producea aproximativ 8,5 milioane de tone anual, iar Hunedoara, pe de altă parte, avea o capacitate de 2,5-3 milioane de tone. Combinatul Roman producea doar țevi și folosea semifabricat adus de la alte combinate, cu o capactiate de 300.000 de tone, iar Combinatul Iași nu avea producție independentă de oțel pentru că era „cordonul ombilical” al Sidex-ului.

„Erau circa 200.000 de angajați în toată siderurgia din România. Sidex avea aproximativ 42.000 de angajați și o capacitate de producție de 9 milioane de tone, cu producția înainte de 90 în jur de 8-8,5 milioane de tone. Hunedoara avea circa 2,5-3 milioane de tone, iar Romanul nu făcea oțel lichid. Romanul face numai țevi cu semifabricat din altă parte. Capacitatea de producție dinainte de preluarea de către Mitall era de 300.000”. 

Cine este Lakshmi Mittal, indianul care a distrus industria românească

Lakshmi Niwas Mittal – CEO ArcelorMittal

Lakshmi Niwas Mittal este Președinte Executiv al ArcelorMittal, cel mai mare producător de oțel din lume. Mittal a ocupat funcția de CEO a companiei timp de 15 ani, în perioada 2006-2021 și a ajuns să controleze unele dintre cele mai mari combinate siderurgice din lume, inclusiv din România și alte state din Europa de Est. Strategia sa de expansiune a fost bazată pe preluarea unor active industriale aflate în dificultate, în special foste combinate de stat din țările ex-comuniste, pe care le-a cumpărat la prețuri reduse, în contextul proceselor de privatizare. România a fost una dintre țintele importante ale acestei strategii, iar în doar câțiva ani, Mittal a ajuns să dețină patru dintre cele mai importante combinate siderurgice din țară.

Cum au ajuns cele patru combinate în mâinile lui Mittal

Privatizarea marilor combinate siderurgice a avut loc în cotextul în care România se pregătea de aderarea la Uniunea Eruopeană, iar deschiderea către investitorii străini și restructurarea economiei erau condiții clare pentru intregrarea în piața comună. În acest context, statul român a scos la vânzare marile combinate, iar grupul Mittal Steel, condus de Lakshmi Niwas Mittal, a profitat de oportunitate și a îceput să le preia unul câte unul.

Combinatul siderurgic de la Galați

Cea mai importantă și controversată trazacție a fost în 2001, când combinatul Sidex Galați, cel mai mare din Europa de Est, a fost vândut pentru 77 mil. euro, o sumă extrem de mică în condițiile în care statul a preluat o mare parte din datorii. În 2003, compania britanico-indiană a cumpărat și celelalte platforme industriale mari din siderurgie, Hunedoara, Roman și Iași.

„Când au fost ele vândute, toate patru au fost la același om. La Mittal. Combinatul de la Iași era legat ombilical de Galați, pentru că lua tablă de la Sidex. Cel mai important factor, motivul pentru dezastrul de astăzi, a fost monitorizarea Comisiei Europene. La negocierile pentru aderare, s-a stabilit că siderurgia românească primise ajutor de stat de circa 1,3 miliarde de dolari. Conform regulilor Uniunii Europene, acest ajutor se acordă o singură dată și trebuia să ducă la viabilizare”. 

Clauze de privatizare doar pe hârtie. Investițiile au fost promise dar niciodată realizate

Achiziționarea combinatelor de către Mittal Steel avea clauze de privatizare precum menținerea numărului de angajați și investițiile obligatorii pentru modernizarea combinatelor. Lucrurile au rămas la nivel teoretic pentru că respectarea clauzelor nu au fost urmărită de nimeni.

Combinatul Siderurgic Hunedoara

Totuși, a existat o perioadă de monitorizare în perioada 2005-20008, atunci când Mittal trebuia să demonstreze viabilitatea combinatelor prin prezentarea unor rapoarte bi-anuale către Comisia Europeană și Ministerul Energiei. Însă, Mittal a aplicat strategia de reducere a personalului prin stimulente și a oferit aproximativ 24 de salarii compensatorii ca angajații să plece de bună-voie.

„Aveau clauze de privatizare, dar pentru asta trebuia să fie urmărite și n-a urmărit nimeni. Era VAS-ul (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) care trebuia să urmărească. Ei teoretic aveau, adică trebuiau să facă niște investiții, era procedura standard. De exemplu, aveau clauze de menținere de personal, aveau clauze de investiții pe care trebuie să făcute. Ceva benefic a fost în perioada de monitorizare, 2005-2008, când au fost obligați și erau urmăriți și obligați să demonstreze că sunt viabili”. 

Rezultatul: Fărâmițarea celor patru combinate și declinul industriei

După preluarea de către Mittal, deciziile nu au mai fost luate la nivelul fiecărui combinat, ci centralizat, în funcție de strategia grupului, ceea ce a dus la slăbirea treptată a tuturor unităților. Combinatul de la Roman a fost pus în competiție directă cu o unitate similară din Cehia, iar producția a scăzut drastic, în timp ce la Iași, dependența de Galați a devenit critică, iar oprirea activității de la Sidex a afectat direct fabrica. Combinatul de la Hunedoara a fost abandonat din motive de costuri.

ArcelorMittal Roman

„Comenzile nu le mai făcea fabrica. Le făcea centrala Mittal și le repartiza după cum voia el. De la o capacitate de 300.000 de tone, Romanul n-a mai făcut decât 50-60 de mii de tone, Iașiul trăia din ce primea de la Sidex și când Sidex s-a oprit, a intrat în pericol. Hunedoara a părăsit-o și a lăsat-o de izbeliște, pentru că producția nu mai era rentabilă la prețul energiei care era în România”.

Cât de mult au scăzut producția și numărul angajaților

În anul 2008, combinatele din România au demonstrat că pot fi viabile, dar costurile energiei au devenit o nouă povară. În plus, crizele economice succesive, 2009, 2018, pandemia și războiul din Ucraina, au redus cererea de oțel și au adâncit creșterea prețului la energie, fapt care a afectat și mai mult industria românească.

„În România este prețul cel mai mare la energia electrică și la gazul natural. Aceste costuri au afectat extraordinar competitivitatea companiilor mari consumatoare de energie din România. Reaua intenție a lui Mittal s-a suprapus peste criza din 2009. După aia a mai fost o criză în 2018, după care a apărut pandemia, după aia a apărut războiul din Ucraina.

ArcelorMittal Iași

În condițiile crizei, în care cererea a scăzut foarte mult, prețurile au scăzut foarte mult, Europa și ArcelorMital se confrunta cu o supracapacitate de oțel neocupată. Și toate astea s-au transformat în niște crize de consum. Așa s-a curățat Europa de Est de siderurgia mare, rămânând doar siderurgia vest-europeană”. 

„Statul român a închis ochii ca să nu vadă”

Mittal a eludat clauzele prin reducerea personalului și suspendarea investițiilor și, paradoxal, statul român nu a cerut taxe sau impozite, ci doar plata salariilor, iar rapoartele de monitorizare nu au fost urmărite. Statul a închis ochii și, deși România avea gaz natural, materia primă de bază pentru industrie, a ales să fie complet dezinteresat de industrie.

„Clauzele au fost eludate cu ajutorul statului român, care nu a cerut taxe și impozite, ci doar plata salariilor către angajați. Statul român a închis ochii ca să nu vadă. Totul s-a suprapus peste criza economică, prețul energiei, și lipsa de sprijin guvernamental. 

Nimeni nu a băgat bani, deși la privatizare, Mittal și a luat angajamentul că va face investiții de circa 800 de milioane de euro. În realitate, n-a făcut investiții deloc, iar când a fost tras la răspundere a spus că toate reparațiile pe care le-a făcut, reparațiile curente și tot ce a făcut, se apropie de cifra asta”.

În timp ce alte state europene își sprijină industria, România rămâne ignorantă

Privind în perspectivă, lipsa sprijinului guvernamental, costurile uriașe ale energiei și importurile ieftine pun pe butuci industria României. În contrast, Germania și Franța au sprijinit companiile strategice prin proiecte de decarbonizare și subvenții în timp ce România a ridicat din umeri.

„Germania a dat miliarde pentru a ajuta companiile să obțină energie mai ieftină și să facă investiții. Guvernul României nu a dat aceste facilități. Comisia Europeană a permis guvernelor să ajute companiile cu bani pentru decarbonizare, dar statul român nu a putut. A închis ochii și nu a făcut nimic”.

RECOMANDAREA AUTORULUI: 

• S-a pus lacăt peste două mari combinate strategice pentru Romania – Sidex și Hunedoara. Viitorul a mii de oameni este incert. Un cercetător român în metalurgie trage un semnal de alarmă: „Industria țării este pe BUTUCI”
• Dezastru la Liberty Galaţi. Sidex a trimis în șomaj peste 3.000 de angajați. Combinatul, perla industriei României, distrus. Mai poate fi salvat? Remus Borza: E nevoie de 300 de milioane euro să repornim activitatea. La mijloc sunt 5.000 de familii din Galați