Investițiile în termocentrale noi, încurajate doar dacă prețul energiei va crește

Investițiile în termocentrale noi vor fi încurajate doar dacă prețul electricității va crește, iar până în 2020 este foarte posibil ca numărul termocentralelor să scadă semnificativ, ca urmare a apariției tot mai multor unități regenerabile, potrivit unui studiu comandat de Comisia de Prognoză.

„Dezvoltarea de noi proiecte (de unități pe bază de combustibili fosili – n.r.) este favorizată doar în cazul în care prețul energiei electrice pe piață va crește substanțial. O excepție ar putea fi centralele dotate cu instalații de turbine cu gaze de medie putere, care ar putea să înlocuiască actualele centrale de cogenerare. În concluzie, este foarte posibil ca până în anul 2020 puterea instalată în centralele termoelectrice să scadă semnificativ”, se arată în studiu.

Peste jumătate din capacitățile de producere a energiei instalate în România au o durată de funcționare cuprinsă între 20-30 de ani, și doar 0,6% dintre unități sunt mai noi de 10 ani. Singura termocentrală privată construită în România în ultimii 20 de ani aparține companiei OMV Petrom.

Totodată, termocentralele acoperă jumătate din consumul de energie la nivel național, iar pentru modernizarea acestor unități ar fi nvoie de investiții cuprinse între 7 și 10 miliarde de euro.

Pe de altă parte, producătorii de energie în termocentrale vor funcționa în anii viitori mai puțin, din cauza intrării în consum a tot mai multor capacități de energie regenerabilă, ceea ce le va cauza difucltăți financiare.

Pe lângă dificultățile financiare generate de reducerea timpului de funcționare și a scăderii veniturilor, termocentralele vor avea după 2012 probleme suplimentare, reprezentate de costurile suplimentare de mediu.

Cele mai importante termocentrale deținute de stat sunt Turceni, Rovinari și Craiova. Companiile care au cele mai mici costuri de producție sunt Hidroelectrica, aflată în insolvență, și Nuclearelectrica.

Studiul relevă că punerea în funcțiune a tot mai multor unități regenerabile creează o problemă în ce privește numărul insuficient al capacităților de rezervă, care să intre în producție când centralele regenerabile se opresc.

Problemele survin nu de la capacitatea instalată și nici de la rezerva pentru acoperirea vârfurilor de consum, ci de la rezerva necesară compensării impredictibilității producției eoliene, se spune în studiu.

Autorii studiului apreciază că dezvoltatorii de energie regenerabilă, în special eoliană, ar trebui să fie interesați să investească în propriile unități de rezervă.