10 britanici explică de ce au votat Brexitul: „O uniune de state ratate”

„AM VOTAT PENTRU STANDARDE MAI BUNE DE VIAȚĂ”.

DANNY LANCASTER, 30 DE ANI

Vreau o țară stabilă în care oamenii din toate regiunile sunt auziți și nu sunt hrăniți cu resturile aruncate din sud. Nu vreau să mă tem că atunci când fata mea va avea copii nu va mai fi loc în școli din cauza aglomerației sau că dacă va avea probleme de sănătate va trebui să aștepte o viață pentru o consultație la medic. Ar trebui să ne simțim în siguranță cu locurile noastre de muncă și să nu simțim că dacă nu lucrăm șapte zile pe săptămână și zece ore pe zi vom fi aruncați peste bord în grămada de șomeri. Doar după ce se ajunge la standarde de viață decente pentru fiecare britanic banii mei de taxe pot fi cheltuiți în altă parte.

Când sistemele statului – asigurările de sănătate, școli de stat și locuințe sociale – sunt bine echipate, abia atunci vom accepta să facem mai mult pentru alții. Noi, oamenii mici, sau chiar băieții mai mari care aparent conduc țara nu deținem controlul complet al situației și dacă salariile care scad trase în jos de economia slăbită de acordurile comerciale sunt prețul plătit pentru a face această țară și pe oamenii ei mai bine educați și mai sănătoși, atunci așa să fie.

Imaginea rasismului este departe de adevăr și nu ar trebui să fie folosită împotriva celor care nu sunt auziți, a celor care trăiesc zi de zi cu consecințele deciziilor luate de cei care locuiesc în vreun cartier londonez, departe de viața reală. Ce nu realizează oamenii din vreun birou extravagant din Londra sau care stau acasă la o masă scumpă de stejar cu Mac-ul în față și sorbind cafea de la Starbucks este că oamenilor care au votat pentru Brexit, de oriunde ar fi ei, nu le este teamă să-și suflece mânecile pentru a pune altoiul care va face țara aceasta măreață.

„AM VOTAT PENTRU A SIMȚI CĂ SUNT AUZITĂ”.

FIONA, ASISTENTĂ ÎNTR-UN CENTRU DE ÎNGRIJIRE PENTRU PERSOANE CU PROBLEME MINTALE, 52 DE ANI

Am votat pentru a mă simți mai puternică, pentru a simți că vocea mea este auzită și că pot participa la schimbare. Compromisul de a rămâne avea un preț prea mare, îmi arăta că democrația nu există aici. Actualii lideri nu au reușit să-i ajute pe cei săraci și au preferat să-i împace pe cei avuți. Am vizitat Londra în 2014 și nu am văzut semne de recesiune. Orașul s-a înstrăinat de Anglia. Îmi părea ceva obscen. Lucrez în instituții pentru bolnavi mintal de 30 de ani. În tot acest timp am observat că societatea se reflectă în oamenii care ne accesează serviciile.

Cea mai mare problemă este că se simt deconectați de la societate. Majoritatea îi cuprinde probabil pe oamenii care sunt auziți cel mai slab, dar care se bazează pe alți pentru a le promova interesele. Câtă energie și sprijin financiar le sunt oferite cetățenilor din UE care sunt vulnerabili, când propriii noștri oameni sunt ignorați? N-am văzut niciun beneficiu de la UE pentru îngrijirea celor cu afecțiuni mintale. Mă chinui să înțeleg ce au făcut. Aceasta este o oportunitate. Dacă oamenii reușesc să vadă dincolo de pierderi, și percep situația ca pe o oportunitate, putem face schimbări pentru ei, pentru felul în care își trăiesc viața.

Oamenii care chiar își trăiesc viața au făcut alegerea. Toți acești oameni care se simt jigniți. Toți acești oameni aranjați care au crezut că nu se va întâmpla arată cât de multă aroganță există.

„CLASA MUNCITOARE A FOST TRĂDATĂ. SĂ FII SĂRAC ESTE ACUM UN PĂCAT”. ANGUS, 52 DE ANI

Șefii îi iubesc pe muncitorii străini. Aceștia nu au sindicate, sunt ieftini și modelabili. Britanicii care făceau aceste munci nu s-au dus la universitate, ci să primească ajutor de șomaj, dacă-l primesc. Se mai pune și problema condițiilor pe care muncitorii străini le îndură, iar criza locuințelor nu se mai termină. Elita din media nu a înțeles care sunt îngrijorările oamenilor de rând. Se uită în jos la noi și ne spun rasiști, dar ei sunt cei vinovați de intoleranță. Marea Britanie a devenit un stat socialist după Al Doilea Război Mondial prin sacrificiul oamenilor de rând. Statul social este recompensa lor.

Acum, să fii sărac este un păcat și ești atacat din toate direcțiile, așa că acest vot a avut un element de protest. UE a sacrificat coeziunea pentru o extindere care pare condusă de Germania. Angela Merkel a decis să permită ca un milion de emigranți să intre în Germania, încălcând legislația UE și fără consultul Bundestagului. Germania a frânt Grecia și negociază pentru a permite Turciei să intre în UE. Ei nu se consultă cu nimeni, iar aceasta nu este o uniune. Marea Britanie părea înțepenită la marginea UE și calea noastră spre o asimilare mai mare nu era clară. Nu există vreun plan pentru crearea unei Europe cu aceleași taxe și aceleași salarii minime, așa că migrația oamenilor afectează negativ țările care oferă condiții mai bune.

UE este un monolit și este greu de înțeles. Spre ce se îndreaptă? Nu a reușit să facă asta clar. UE a avut un impact negativ asupra țărilor care o înconjoară, cu Ucraina simțindu-se parte din altă sferă de influență și cu emigranții din Africa murind în Mediterana pentru că nu s-au făcut planuri potrivite. Eram pro-UE, simțind că europenii au standarde mai bune de viață decât noi, dar m-am simțit deziluzionat atunci când UE s-a extins pentru a include țări precum România. Nu văd cum a fi într-o uniune cu state ratate poate fi bun pentru noi.