A MURIT HUGO CHAVEZ. Cine a fost „El Comandante”

Președintele Venezuelei, Hugo Chavez ,a decedat marți seară, după o lungă luptă cu cancerul, au anunțat autoritățile de la Caracas.

Chavez, cunoscut drept „El Comandante”, s-a impus ca un puternic om politic în Venezuela încă de la prima sa alegere în funcția de președinte, în 1998, provocând controverse, atât pe plan intern, cât și în străinătate, cu „revoluția sa socialistă” și stilul exuberant, relatează AFP.

Fost parașutist, având o sănătate fragilă după descoperirea cancerului în 2011, el a câștigat toate alegerile la care a participat, în pofida acuzațiilor de „autoritarism” care îi sunt aduse de opozanții săi.

În octombrie 2012, Chavez a fost reales cu 54,42 la sută din voturi față de 44,97 la sută pentru candidatul opoziției, Henrique Capriles Radonski, după numărarea a 90 la sută din buletinele de vot. Acesta este cel de-al treilea mandat la președinție (după 2000 și 2006) de la noua Constituție adoptată în 1999.

REACȚIE Lia Savonea, după decizia CCR: „Independența justiției trebuie apărată prin toate pârghiile disponibile”. Noi demersuri, inclusiv la nivel european

13:47

ULTIMA ORĂ Trenurile CFR, trase pe dreapta. Lista completă a tuturor trenurilor anulate pe 18 februarie include și rute foarte populare

13:36

Cu o statură impozantă, fostul orator neobosit apăruse slăbit în ultimele luni, chel și mai gras, după două operații în 2011 și 2012 în Cuba, după ce a fost diagnosticat cu cancer.

Născut în 1954, fiul a doi învățători din statul Barinas (sud-vest), tatăl a patru copii și catolic divorțat de două ori, Hugo Chavez a început să pregătească încă din 1982 proiectul său socialist inspirat de Simon Bolivar, figură emblematică a independenței obținute împotriva spaniolilor.

FOTO: Ho/AFP/Mediafax

În 1992, locotenent-colonelul încearcă o lovitură de stat ratată împotriva președintelui Carlos Andres Perez, care îl va arunca în închisoare pentru doi ani, ceea ce, în mod paradoxal, l-a făcut foarte popular.

După șase ani, candidat al unei coaliții de partide de stânga, el câștigă alegerile cu 56 la sută din voturi.

Hugo Chavez, aflat la conducerea primului exportator de petrol sud-american, și-a construit popularitatea pe numeroase programe sociale în sănătate și educație. Cei mai defavorizați îi datorează de atunci o recunoștință fără limite, repetând că le-a redat „demnitatea” în pofida unei inflații galopante.

În schimb, opozanții săi îi reproșează omniprezența și instrumentalizarea mijloacelor statului în serviciul unei singure cauze: menținerea sa la putere.

Hiperactiv înainte de a se îmbolnăvi, implacabil cu adversarii săi, charismatic, capabil să amestece în același discurs cântece romantice, insulte și demonstrații de erudiție, Hugo Chavez dezvoltase un stil de guvernare neconvențional, făcând apel la instinct dar și la formarea sa militară.

FOTO: HO/AFP/MEDIAFAX

„Amestec contradictoriu de stângism și militarism”

„Chavez este un amestec contradictoriu de stângism și militarism. El are un apetit exagerat pentru putere. Una dintre principalele sale motivații este să rămână fără limite la putere”, aprecia istoricul Margarita Lopez Maya, fost aliat trecut în opoziție.

După tentativa de lovitură de stat care l-a vizat în 2002, președintele a decis că lumea se împarte în prieteni și adversari, calificându-i pe opozanții săi drept „trădători” și „apatrizi”.

Dincolo de frontiere, el a fost modelul – și sponsorul – mai multor lideri latino-americani de stânga.

Apărător fervent al uniunii Americii Latine, el a înființat structuri de integrare regională și țese alianțe strategice cu Rusia, China sau Iran, fără să omită vreodată să sprijine lideri controversați precum libianul Muammar Kadhafi, iranianul Mahmoud Ahmadinejad sau sirianul Bashar al-Assad.

În același timp, el a știut să dea dovadă de pragmatism, nesuspendând niciodată livările de petrol către Statele Unite, în pofida criticilor sale acerbe împotriva „imperialismului yankeu”.