Cei 9 cuceritori ai Persiei. Liderii străini care au ocupat Iranul, deși geografii susțin că țară este impenetrabilă din cauza reliefului muntos

Pe 28 februarie 2026, Donald Trump a lansat Operațiunea „Epic Fury” de atacarea Iranului. Deși Președintele american se declară încrezător că va câștiga războiul, mulți experți americani se declară îngrijorați și spun că războiul nu decurge conform planurilor administrației, iar situația a devenit foarte complicată. 

Estimativ, costurile războiului au ajuns deja la 7 miliarde de dolari la o săptămână de la începerea operațiunii. Fiecare zi de război îi costă pe plătitorii de taxe din SUA circa 1 miliard de dolari după ce conducerea iraniană a declarat Jihad-ul. Drept represalii, Iranul a lansat atacuri cu rachete balistice și cu drone în 12 țări pentru a lovi bazele militare ale SUA. Au fost lovite și ținte civile.

„Ceea ce vedem va fi mai complicat decât spera Casa Albă”, a declarat marți pentru CNBC Suzanne Maloney, vicepreședinte și director de politică externă la Brookings Institution.

EXCLUSIV Cum arată adăposturile în caz de război, verificate la sânge de ISU București. Reporterii Gândul au pătruns într-un astfel de „buncăr”, din Cartierul Militari. „Avem instalație de aerisire din fabricație, din 1974”

06:00

EXCLUSIV Un interviu cu garda jos, în Luna Femeii. Diana Şoşoacă: „Cea mai bună perioadă a omenirii a fost epoca matriarhatului și suntem pe cale să o reinstaurăm”

05:30

„Evident, începutul conflictului a părut a fi extrem de reușit, odată cu anunțul foarte rapid că ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, a fost ucis, ceea ce a reprezentat un progres uriaș în multe privințe, iar SUA și Israelul au reușit să provoace pagube imense capacităților militare ale Iranului. Dar zilele următoare vor fi extrem de complicate și nu sunt optimistă că vom vedea un final rapid al acestui conflict, deoarece iranienii escaladează în regiune, iar acesta este planul lor de lungă durată”, a spus ea.

Iranul nu este ca Irakul

În vara anului 2002, la câteva luni după ce SUA au ocupat cu succes Afganistanul și au răsturnat regimul taliban, administrația condusă de președintele George W. Bush se pregătea să atace Irakul și Iranul pentru că acestea sponsorizau terorismul.  Vicepreședintele de atunci, Dick Cheney, încă spunea cu convingere că Irakul are legături directe cu al-Qaeda, iar Iranul sponsoriza Hezbollah și Hamas.

În bătălia de la Tora Bora, forțele americane n-au reușit să-l prindă după pe Osama bin Laden, liderul terorist al grupării al-Qaeda, considerat principalul planificator al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, care a reușit să fugă în Pakistan.  Aflat într-o cursă contracronometru pentru realegerea sa ca președinte în 2004, Bush trebuia să răstoarne regimul baa’athist al dictatorului Saddam Hussein din Irak și ulterior, avea să se pregătească să răstoarne și regimul teocratic al Ayatollahului Ali Khamenei din Iran, considerat parte a „Axei Răului”.

Iranul, o adevărată „fortăreață”

Irakul putea fi ușor cucerit, fiind o țară aridă, deșertică, cu câmpii aluviale prin care trec fluviile Tigru și Eufrat.  Iranul are un relief mai complicat, fiind o țară predominant muntoasă și aridă, învecinat cu Marea Caspică, Golful Persic și Golful Oman. Situat în Podișul Iranului, țara cuprinde lanțurile muntoase Zagros și Elburz, și deșerturi centrale care înconjoară bazine largi.

Însă, și Afganistanul, o țară fără ieșire la mare din Asia Centrală, caracterizată printr-un relief predominant muntos (Munții Hindukush) și o climă continentală aridă, era dificil de ocupat, iar pentru invadatorii sovietici a fost o adevărată „fortăreață montană” aproape impenetrabilă datorită ajutorului american acordat mujahedinilor. Și totuși, americanii au reușit să-l ocupe pentru două decenii.

Dar Iranul, care are o geografie mai dificilă decât cea a Irakului, are și o dimensiune mai mare (1,7 milioane km pătrați), cu un relief muntos și accidentat ca-n Afganistan. Și cu o populație de 92 de milioane de locuitori de foarte multe etnii (61% sunt de etnie fars, 10% kurzi, 19% etnici turci și 2% arabi. Afganistanul (652,864 km pătrați) era populat în 2001 de circa 25 de milioane de locuitori. Irakul (435.000 de km pătrați) avea 26 de milioane de oameni în 2003.

Pentru că dispune oficial de ajutoare din partea Rusiei și a Chinei, Iranul va prezenta o provocare strategică mai mare pentru SUA decât au fost Irakul și Afganistanul.  Există în media SUA o temere că i-ar putea aștepta pe americani un război la fel de îndelungat și costisitor ca-n Vietnam și Afganistan.

„Millennium Challenge 2002” – Într-un exercițiu militar, SUA pierde  războiul cu Iranul

În vara anului 2002, s-a desfășurat  un joc de război condus de forțele armate ale SUA, cunoscut sub numele de „Millennium Challenge 2002”. Jocul de război s-a desfășurat între 24 iulie și 15 august 2002.  A costat 250 de milioane de dolari,  fiind cel mai costisitor joc de război din istoria militară a SUA. S-a desfășurat prin exerciții militare și simulare computerizată.

Potrivit scenariului, războiul se desfășura în anul 2007,  între două puteri: tabăra albastră (SUA) și tabăra roșie (Irak sau Iran). Au fost necesari doi ani de pregătiri și 13.000 de militari. Forța roșie era condusă de generalul-locotenent în retragere Paul K. Van Riper, născut în 1938, participant la războaiele din Vietnam și din Golf. Cum s-a terminat exercițiul?  Cu victoria taberei roșii.

Secretul? Generalul Paul K. Van Riper a folosit tactici asimetrice pe care tabăra albastră nu le anticipase. Un atac cu rachete de croazieră le-a scufundat 16 vase ale taberei albastre.  Generalul a adoptat o strategie cu metode vechi pentru a evita rețeaua electronică de supraveghere a taberei albastre. Ba chiar a folosit motocicliști pe post de mesageri pentru a transmite ordinele între trupele de pe linia frontului exact ca în Al Doilea Război Mondial. A lansat bombardamentele aeriene. Fără radiotelecomunicații. Le-a comunicat soldaților prin semnale luminoase.

Pe urmă, a trimis o flotă de bărci mici pentru a localiza flota taberei albastre și a lansat mai multe rachete de croazieră pentru a scufunda un portavion, 10 crucișătoare și șase vase amfibii ale taberei albastre. Tabăra albastră pierduse 20.000 de oameni. El a lansat chiar și atacuri sinucigașe.

Un general american credea că Iranul poate să joace „murdar”

Practic, generalul încălcase regulile războiului convențional pentru că a luat în considerare varianta în care Iranul ar lupta nu doar după metode vechi, dar ar fi recurs chiar la „terorism” și atacuri „kamikaze”.  Comandamentul a fost supărat și a cerut reluarea exercițiului. Tabăra albastră a câștigat după ce tabăra roșie a fost forțată să lupte după regulile jocului.

În orice caz, în aprilie 2003, SUA au reușit să ocupe Irakul după două săptămâni de război și să ocupe Bagdadul. Chiar și la 13 ani de la primul război din golf, Irakul era slăbit militar.  Saddam Hussein a fost capturat la finalul anului 2003. George W. Bush  a fost reales în 2004. Însă, opinia majorității populației în privința războiului s-a schimbat radical după ce SUA au raportat că Irakul nu avea arme chimice.

Din cauza războaielor sectariene care au prelungit ocupația Irakului și a dus la creșterea pierderilor de militari, americanii s-au opus declanșării de noi războaie în Orientul Mijlociu. În 2005 a fost uraganul Katrina. În 2006 a fost războiul dintre Israel și Liban, iar Iranul a intensificat programul nuclear. În 2007 au apărut primele semne că SUA urmau să intre în recesiune. Astfel, Bush n-a mai avut timp să atace și Iranul.

Și în 2008, alegerile au fost câștigate de democratul de stânga Barack Obama, cel care a promis că va retrage trupele SUA din Orient. Republicanul John McCain, un politician cu vastă experiență și veteran în Războiul din Vietnam, pierduse după ce fredonase melodia „Bomb, bomb Iran” în timpul campaniei electorale.  N-a contat mai târziu că Obama, câștigător al Premiului Nobel pentru Pace,  a susținut Primăvara Arabă care a destabilizat Orientul Mijlociu și Africa de Nord, rezultând războaie civile și ascensiunea ISIS. A comandat multe atacuri cu drone în șapte țări.

1. Alexandru cel Mare (Imperiul Macedonean)

Poate că Iranul are lanțurile muntoase Zagros și Alborz ce par adevărate „bariere naturale” de netrecut, dar nu este imposibil de cucerit. În istorie, nouă oameni au putut să-l cucerească.

Primul lider străin, non-persan, care a reușit să cucerească Iranul a fost Alexandru cel Mare al Regatului Macedoniei. După ce tatăl său, regele Filip al II-lea, a fost asasinat, Alexandru a început campania de invazie a Imperiului Persan din 334 î.Hr.

Alături de generalii Parmenion, Hefaiston, Ptolemeu și Seleucos, Alexandru a învins armatele net superioare numeric ale regelui persan Darius al III-lea prin manevre de învăluire în bătăliile de la Issus (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.).

A avut nevoie de circa 50.000 de hopliți macedoneni cu sulițe lungi de 6 metri,  organizați în falange pe câmpul de bătălie,   alături de mii de călăreți tesalieni, cavaleria de companie, hispasiști, arcași, aruncători cu praștia și mercenari traci, fără a mai pune logistica și liniile de aproizionare.

Darius al III-lea, ultimul rege al Imperiului Ahmenid, a fost asasinat de o rudă de-a sa, iar Alexandru a capturat toate teritoriile Imperiului Persan și a ocupat Babilonul după trei ani de lupte.

2. Marcus Ulpius Traianus (Imperiul Roman)

Nu a ocupat Iranul propriu-zis, dar după ce a ocupat Mesopotamia, Asiria și Armenia,  a numit un rege-marionetă care să conducă Regatul Part.

3. Omar ibn al-Khattab (Califatul Rashidun)

Cel de-al doilea Calif a reușit să ocupe Persia după prăbușirea Imperiului Sasanid.

4. Genghis Han (Imperiul Mongol)

Sub conducerea sa, mongolii au lansat campanii militare prin care au ocupat mare parte din Asia, inclusiv Persia.

5. Hulegu Han (Ilhanatul)

Nepot al lui Genghis Han, cunoscut și ca distrugătorul Bagdadului, el a cucerit Persia și a creat Ilhanatul sau „Țara Iranului”.

6. Timur Lenk (Imperiul Timurid)

Cuceritor mongol, întemeietorul dinastiei timuride, Timur Lenk a condus o campanie de cucerirea Persiei.

7. Mahmoud Hotak (Afganistan)

Conducătorul dinastiei Hotak din Afganistan, acesta a răsturnat dinastia safavizilor și a devenit rege al Persiei din 1722 până la moartea sa.

8. Iosif Stalin (Uniunea Sovietică) și Winston Churchill (Imperiul Britanic)

În august 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Regatul Unit al Marii Britanii (cu Winston Churchill prim-ministru) și Uniunea Sovietică (condusă de dictatorul Iosif Stalin) au ocupat Persia.

Scopul strategic al invaziei a fost securizarea liniilor de aprovizionare, de a securiza câmpiile petroliere iraniene și de a limita influența nazistă în Iran. Reza Shah a abdical ș ia plecat în exil, fiind înlocuit de fiul său, Mohammad Reza Pahlavi.

Iranul a rămas sub ocupația anglo-sovietică până în 1946.