„Este ceva prin care nimeni nu ar trebui să treacă”. Au supraviețuit după ce au plutit trei săptămâni în derivă, fără apă

„Sunt bucuros că am reușit, că sunt în viață, dar este ceva prin care nimeni nu ar trebui să treacă”, a declarat Alain Izquierdo, unul dintre cei 15 supraviețuitori din totalul de 32 de pasageri, relatează New York Post, în ediția electronică.

Șase pasageri sunt dați dispăruți după ce au încercat să înoate până la mal, în timp ce alți 11 au murit din cauza deshidratării. Supraviețuitorii au fost salvați de pescari mexicani la 240 de kilometri nord-est de peninsula Yucatan și au fost reținuți pentru scurt timp înainte de a fi eliberați, luna trecută.

Povestea lor este una dintre cele mai tragice ale imigranților cubanezi. Reuters a discutat cu unii dintre pasageri și cu rudele lor din Florida și Texas, deși unii sunt mult prea traumatizați pentru a vorbi public despre experiența lor.

SPORT Ștefan Târnovanu vrea să plece de la FCSB. Ce spune Gigi Becali

18:09

După cât timp se prescriu amenzile primite acasă

18:00

Cubanezii care încearcă să fugă de pe insula comunistă se îndreaptă în număr tot mai mare, pe mare, către America Centrală, de unde încearcă să ajungă în Statele Unite. Potrivit politicii Washingtonului, imigranții cubanezi care reușesc să ajungă pe teritoriul american pot rămâne acolo, dar cei interceptați pe mare sunt întorși din drum.

Grupul a plecat din estul Cubei la începutul lui august, dar a întâmpinat probleme atunci când a ajuns în apropierea Insulelor Cayman, motorul bărcii lor defectându-se, a declarat Izquierdo, în vârstă de 32 de ani.

Deși pasagerii au încercat să atragă atenția navelor care treceau prin apropiere, „nimeni nu s-a oprit”, a declarat o supraviețuitoare, Mailin Perez, în vârstă de 30 de ani, care se află în prezent în Austin, Texas.

Pasagerii au aruncat motorul peste bord pentru a reduce greutatea și au improvizat o pânză din cearșafuri. Șase bărbați au decis să înoate către coasta cubaneză, dar nu se mai știe nimic de ei de atunci. Ploile scurte la fiecare trei sau patru zile au fost singurele surse de apă, raționalizată în doze cu ajutorul seringilor. O femeie care era însărcinată în șase luni primea rație suplimentară.

Unul câte unul, cei 11 pasageri au murit. Cadavrele lor, cu buzele umflate, au fost aruncate peste bord și au plutit pe o distanță mare, o imagine despre care una dintre supraviețuitorare susține că încă îi apare în coșmaruri.

După ce s-a terminat apa, unii pasageri au început să bea apă de mare, precum și propria urină. Unii dintre ei au folosit seringile pentru a-și extrage sânge și a-l bea. „Aceasta a fost o greșeală, cei care și-au băut propriul sânge au devenit mai slabi. Și-au pierdut mințile treptat și s-au stins”, a declarat Izquierdo.

Izquierdo și Perez au declarat că au abandonat Cuba din motive economice pentru un viitor mai bun pentru copiii lor. Izquierdo și-a lăsat soția și cei doi copii mici în Havana. Perez i s-a alăturat soțului ei în Texas, dar are un fiu și fiică în Cuba.