Lungul drum către un stat palestinian

Palestinienii au parcurs un drum lung în vederea creării unui stat, relatează AFP, care prezintă principalele date ce au marcat, până în prezent, acest efort.

– 29 noiembrie 1947: Adunarea Generală a ONU adoptă Rezoluția 181 privind împărțirea Palestinei, la vremea respectivă aflată sub un mandat britanic, și crearea a două state, unul evreu și celălalt arab, orașul Ierusalim având un statut internațional. Ea este respinsă de către țările arabe.

– 28 mai 1964: Este creată Organizația de Eliberare a Palestinei (OLP) în cadrul primului Congres Național Palestinian (CNP, Parlamentul OLP). Este adoptată o Cartă prin care este revendicat dreptul la autodeterminare și la suveranitate a palestinienilor și care respinge crearea Israelului.

FLASH NEWS Un deputat AUR cere UDMR să clarifice dacă este fundație sau partid. Bogdan Velcescu susține că UDMR beneficiază de subvențiile alocate partidelor, deși este fundație

14:58

FLASH NEWS Studentul britanic care a ucis-o pe românca Maria Săceanu și-a recunoscut vina. Era obsedat de serialul american „Dexter”

14:58

– 1-9 iunie 1974: OLP acceptă ideea unei autorități naționale asupra „oricărei părți eliberate a Palestinei”.

– 22 noiembrie 1974: Adunarea Generală recunoaște dreptul palestinienilor la autodeterminare și la independență și acordă un statut de observator OLP.

– 6-9 septembrie 1982: Liga Arabă adoptă Planul de la Fès, care îl reia pe cel prezentat în 1981 de către prințul saudit Fahd. Planul recunoaște implicit Israelul, prevede crearea unui stat palestinian și retragerea israeliană din toate teritoriile ocupate în 1967.

– 15 noiembrie 1988: Proclamația de la Alger a unui „stat palestinian independent”, acceptarea rezoluțiilor 242 și 338 ale ONU îndemnând la retragerea israeliană din teritoriile ocupate în 1967 și la o soluționare negociată a conflictului.

– 13 septembrie 1993: Israelul și OLP se recunosc reciproc și semnează, la Washington, o Declarație de principii asupra unei autonomii palestiniene tranzitorii pentru o perioadă de cinci ani. Premierul israelian Yitzhak Rabin și președintele OLP Yasser Arafat își strâng mâinile într-un gest istoric.

– 1 iulie 1994: Arafat formează la Gaza Autoritatea Palestiniană (AP) și este ales președinte al acesteia în ianuarie 1996.

– 12 martie 2002: Rezoluția 1397 a Consiliului de Securitate menționează pentru prima dată un stat palestinian.

– 30 aprilie 2003: Este publicată „Foaia de parcurs” elaborată de către Cvartet (Statele Unite, ONU, UE și Rusia), care prevede un stat palestinian până în 2005. Palestinienii o acceptă, Israelul o adoptă în mai, dar cu 14 obiecții.

– 8 octombrie 2010: Președintele palestinian Mahmoud Abbas expune o serie de alternative la negocierile de pace blocate, inclusiv o cerere de aderare la ONU a unui stat, Palestina, în frontierele din 1967.

– 23 septembrie 2011: Abbas prezintă ONU o cerere de aderare a Palestinei, care nu a fost supusă, nici până în prezent, unui vot, din cauza lipsei unei majorități de nouă voturi necesare în Consiliul de Securitate.

– 31 octombrie 2011: Palestina devine membră UNESCO cu drepturi depline. Pe 13 decembrie, steagul palestinian este ridicat la sediul organizației, la Paris.

– 26 noiembrie 2012: Reprezentanța palestiniană la ONU difuzează un proiect de rezoluție care acordă Palestinei un statut de stat observator la ONU, adotată joi de Adunarea Generală.

Liderul în exil al mișcării islamiste palestiniene Hamas Khaled Mechaal și-a exprimat susținerea față de acest demers.