„Nu mai avem nimic”. Filipinezii loviți de taifunul Haiyan încep lupta pentru supraviețuire

Cei care și-au salvat viața, agățați de cabluri sau adăpostiți în clădiri de beton la trecerea taifunului Haiyan prin centrul insulelor Filipine, au crezut că au păcălit soarta, dar pentru mulți dintre ei lupta pentru supraviețuire abia a început, relatează AFP.

După orele terifiante petrecute în vânt, încercând să scape de valurile gigantice care s-au abătut asupra caselor lor, a bisericilor și școlilor în care locuitorii credeau că sunt la adăpost, supraviețuitorii se confruntă de câteva zile cu un dezastru cu încetinitorul, dar la fel de îngrozitor.

Ei traversează un peisaj devastat, nu au apă, hrană și nu beneficiază de îngrijiri medicale, în timp ce focurile de armă răsună periodic.

Pe un drum din apropierea aeroportului din Tacloban (centru), unul dintre orașele cele mai afectate de taifunului Haiyan, Nelson Matobato, în vârstă de 34 de ani, și soția sa, Karen, în vârstă de 29 de ani, au petrecut noaptea într-o ricșă. Alături de ei, un sicriu improvizat adăpostește cadavrele celor două fiice ale lor, în vârstă de șapte și, respectiv, cinci ani.

ULTIMA ORĂ Bolojan se întâlnește cu Ursula von der Leyen ca să discute deblocarea PNRR-ului. Agenda premierului la Bruxelles

18:35

SOCIAL Primăria Forotic din județul Caraș-Severin n-a avut fabuloasa sumă de 500 de lei să-și plătească internetul și a fost deconectată

18:25

Cei doi fii ai lor, în vârstă de patru ani și, respectiv, de trei luni, sunt dați dispăruți.

„Apa a venit la ora 07.00 și casa noastră a fost scufundată imediat”, povestește Nelson, în timp ce o lumânare dintr-o ceară proastă arde lângă el. „La ora 09.00, eram pe acoperiș. Iar apoi am fost luați cu toții când casa s-a prăbușit. Nu puteam face nimic”.

Vecinul lui, Dennis Daray, stă jos pe stradă, alături, având la picioare un sac alb în care se află corpul neînsuflețit al surorii sale. El așteaptă ca autoritățile să vină să recupereze cadavrele.

„Autoritățile trebuie să le ia. Începe să se simtă”, a declarat el pe o voce scăzută.

Angeline Conchas și fiica sa în vârstă de șapte ani au fost găsite blocate la etajul al doilea al clădirii în care locuiau, în momentul în care apele au urcat brusc. Ele s-au prins de un cablu electric pentru a ajunge într-un loc înalt.

„Din fericire, circuitul electric a fost întrerupt, altfel am fi fost moarte”, a declarat ea.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că un număr mare de supraviețuitori suferă de răni care trebuie să primească îngrijiri. Căldura și umiditatea care domnesc în Filipine facilitează infecțiile, care pot degenera rapid și s-ar putea dovedi chiar mortale, în condițiile actuale.

Bolile contagioase riscă să se răspândească rapid în locurile unde se îngrămădesc supraviețuitorii, iar medicii se tem în special de epidemii de diaree, din cauza lipsei de apă potabilă.

În plus, îngrijirile medicale elementare pot fi foarte greu de acordat, menționează OMS. Astfel, 12.000 de nașteri sunt prevăzute în următoarele 30 de zile în rândul celor 11,3 milioane de filipinezi afectați de taifun.

Corazon Rubio, medic din Tacloban, a supraviețuit taifunului dar se declară îngrozită de ce s-a întâmplat ulterior. „Jafurile sunt cele care mă înspăimântă”, a declarat ea pentru AFP.

Potrivit psihiatrilor, locuitorii comit jafuri pentru a răspunde unei situații de stres intens și de disperare deoarece au pierdut totul.

Alții o fac fără îndoială din necesități economice. Organizația Internațională a Muncii (OIM) estimează că trei milioane de filipinezi și-au pierdut mijlocul prin care își câștigau existența. Jumătate sunt persoane deja foarte sărace, precum pescarii sau micii agricultori.

Turismul, un alt sector-cheie al economiei filipineze, va fi fără îndoială afectat și el.

Dar pentru moment, locuitorii încearcă mai întâi să se hrănească, să se îmbrace și să se adăpostească pe timpul nopții.

„Le cerem hrană vecinilor noștri pentru că ajutorul încă nu a sosit. Mâncăm o dată pe zi”, declară Cecilia Beltran, în vârstă de 47 de ani, mama a trei copii care stă la coadă în fața primăriei din Tacloban.

„Casa noastră nu mai este. Trăim într-un cort. Am recuperat oale dintre dărâmături și le-am spălat, la fel și haine. Nu mai avem nimic”.