Autoritățile poloneze nu au anticipat că refugiații ucraineni își vor construi vieți noi. Nu au anticipat nici că Ucraina va cere un loc egal la masa negocierilor europene, se arată într-o analiză publicată de The Guardian. Când tancurile rusești și-au început cavalcada, în cele din urmă nereușită, spre capitala Ucrainei, polonezii de rând s-au grăbit să ajute milioane de oameni care fugeau de conflictul iminent. Pe măsură ce polonezii și-au deschis ușile civililor care fugeau de bombele rusești, chiar și partidul populist Lege și Justiție, aflat la putere pe atunci, a trebuit să urmeze exemplul.
Se părea că Polonia și Ucraina erau îndreptate spre o alianță de fier, fără precedent în istoria lor comună, notează jurnalistul polonez Mateusz Mazzini.
„Având în vedere că istoria recentă dintre cele două țări fusese marcată de acuzații de genocid din epoca celui de-al Doilea Război Mondial, modificări ale frontierelor și strămutări postbelice a milioane de oameni, a fost o schimbare remarcabilă”, continuă jurnalistul.
Conform unui sondaj de opinie realizat luna trecută de CBOS, cea mai mare instituție de sondare a opiniei publice din Polonia, 52% dintre polonezi se opun acum primirii de refugiați ucraineni de către țara lor.
„Un număr tot mai mare de persoane s-au săturat să sprijine Kievul. Mulți membri ai dreptei susțin că transferurile de arme au epuizat capacitatea Poloniei de a se apăra împotriva unei potențiale agresiuni rusești.
Ambele părți au refuzat să dea înapoi, restituind și alte distincții. Practic, au înghețat relațiile reciproce”, mai scrie jurnalistul polonez.
Toate acestea sunt o sursă excelentă pentru propaganda rusească care circulă haotic pe rețelele de socializare poloneze.
Dezinformarea despre „reginele asistenței sociale” ucrainene – care pretind beneficii în detrimentul localnicilor harnici – alimentează tensiuni care, din ce în ce mai mult, se transformă în violență.
„Un incident deosebit de grav a avut loc pe 26 iulie. Un cuplu de tineri ucraineni a fost atacat în fața unui magazin alimentar din Wrocław. Presupușii atacatori ar fi strigat: Plecați la război!
Pe scurt, Polonia nu a reușit să realizeze pe deplin că ucrainenii nu erau doar victime neajutorate ale lui Vladimir Putin. Erau persoane reale, cu capacitate de acțiune. De îndată ce au putut, mulți refugiați ucraineni s-au mutat din sufrageriile gazdelor lor și au închiriat sau au cumpărat apartamente.
Pentru Polonia, o țară aproape în întregime omogenă din punct de vedere etnic încă din anii postbelici, o astfel de schimbare a devenit dificil, dacă nu imposibil, de gestionat”, punctează autorul analizei.
Ucraina – mai scrie jurnalistul polonez – este o țară ca oricare alta, cu o economie mare și interese naționale dincolo de rezistența sa la războiul de agresiune al lui Putin.
„A evoluat de la un beneficiar pasiv al ajutorului occidental în urma invaziei la scară largă din 2022, la un exportator global de tehnologie și know-how militar nou.
În schimb, au permis ca un vid să fie umplut de dezinformarea rusească menită să separe și mai mult cele două țări, slăbind astfel sprijinul Europei pentru Ucraina. Un astfel de rezultat putea și ar fi trebuit să fie evitat, în special de coaliția liberală de guvernare a lui Donald Tusk”, consideră Mateusz Mazzini.
Miopia Poloniei – punctează jurnalistul polonez – este o „poveste cu tentă de avertisment”.
„Indiferent ce se va întâmpla în următorii ani, pare sigur că Ucraina va fi atrasă mai aproape de Europa, iar ucrainenii mai aproape de economiile europene.
Nimic din toate acestea nu ar trebui să fie o surpriză. Ucrainenii sunt mai mult decât victime, iar Ucraina este mai mult decât o țară în război.
Eșecul Poloniei de a lua în considerare acest lucru a avut deja consecințe dramatice. Restul Europei are încă timp să se pregătească pentru această realitate evidentă”, încheie Mateusz Mazzini.