Trăim mai mult, dar nu neapărat mai sănătoși. Teoria evoluționistă care explică de ce longevitatea vine cu un preț

Populația lumii se schimbă. Trăim mai mult ca oricând, iar persoanele în vârstă reprezintă o proporție tot mai mare din populația planetei.

Cu toate acestea, acești ani suplimentari nu sunt neapărat trăiți într-o stare bună de sănătate. Cum se îmbină aceste schimbări cu ceea ce știm despre genetică și evoluție? Cum ar putea bătrânețea să ne schimbe specia? Este oare inevitabilă asocierea dintre înaintarea în vârstă și deteriorarea stării de sănătate?

Ce este „umbra selecției”

Geneticienii evoluționiști Handan Melike Dönertaş și Linda Partridge au analizat mai multe baze de date genetice moderne de mari dimensiuni pentru a testa o idee formulată încă de la mijlocul secolului al XX-lea: „umbra selecției” (selection shadow), scrie Science Alert.

EXCLUSIV Dosarul „bunicuța ucraineană” și fabrica de cetățeni români. Cât l-a costat pe un tunisian să își „revendice” bunicii din România interbelică. Imagini de la flagrant

06:00

EXCLUSIV De ce huruie unele tramvaie Imperio la frânare și scot un zgomot de zici că se rup. „Poate fi o problemă de la calea de rulare” / Vagoanele Astra încă sunt în garanție

06:00

Conceptul de „umbră a selecției” pornește de la ideea că filtrarea naturală realizată de presiunile evolutive este determinată în principal de necesitatea unei specii de a se reproduce.

După ce generația următoare a apărut, cât de sănătoși sau adaptați rămânem contează mult mai puțin din punct de vedere evolutiv.

Cum influențează evoluția procesul de îmbătrânire

Acest lucru influențează sănătatea la vârste înaintate în două moduri. În primul rând, mutațiile genetice dăunătoare care se manifestă abia la bătrânețe nu mai sunt eliminate de evoluție, deoarece până atunci indivizii și-au transmis deja genele urmașilor.

În al doilea rând, genele care sunt benefice în tinerețe, dar devin dăunătoare la bătrânețe, sunt și ele păstrate, deoarece evoluția favorizează puternic avantajele oferite în primii ani ai vieții.

De exemplu, dacă o genă sau o variantă genetică crește riscul de cancer la bătrânețe, dar îmbunătățește șansele de reproducere la 20–30 de ani, din perspectiva evoluției acesta este un compromis avantajos.

Aceasta este teoria. Datorită volumului uriaș de date genetice disponibile în prezent, Dönertaş și Partridge au putut verifica în ce măsură ea este susținută de dovezile existente.

„Perspectiva evoluționistă asupra îmbătrânirii nu este doar o curiozitate istorică”, afirmă Dönertaş, cercetătoare la Institutul Fritz Lipmann din Germania.

„Ea indică existența unor mecanisme biologice străvechi și conservate, a căror activitate continuă și în a doua parte a vieții contribuie la apariția bolilor asociate îmbătrânirii și care reprezintă ținte promițătoare pentru intervenții terapeutice.”

Analiza lor nu s-a oprit aici

Dönertaş și Partridge au studiat și modul în care îmbătrânirea diferă între diverse specii, precum șobolanul-cârtiță cu viață foarte lungă. Strategiile biologice prin care aceste animale reușesc să depășească efectele „umbrei selecției” ar putea inspira cercetările privind îmbătrânirea sănătoasă la oameni.

O înțelegere mai profundă a îmbătrânirii din perspectiva evoluției ne poate oferi indicii despre modul în care acest proces ar putea fi modificat.

Există și o mare variabilitate în ceea ce privește durata de viață a oamenilor. La nivel fundamental, îmbătrânim și, în cele din urmă, murim deoarece celulele noastre se uzează treptat.

Însă există perspectiva fascinantă că ar putea exista modalități de a modifica într-o anumită măsură prioritățile biologice ale organismului. Această analiză oferă o nouă perspectivă asupra modului în care acest lucru ar putea deveni posibil.