Umbrele puterii, lovituri chirurgicale. Cum au transformat forțele speciale sabotajul și subversiunea în noua armă absolută

Elicoptere silențioase zboară la joasă altitudine peste un oraș învăluit în întuneric. La puțin timp după ce „păsările de noapte” au survolat orașul izbucnesc explozii și focuri de armă. Bărbați mascați din trupele speciale se năpustesc spre ținta lor. Un bărbat cu statut VIP este capturat rapid, legat la ochi și încătușat. Totul este filmat, în direct, prin optică militară de vedere nocturnă, iar imaginile sunt transmise instantaneu către un centru de comandă unde mai multe persoane stau cu ochii ațintiți pe ecranele monitoarelor.

Scenele par desprinse dintr-un film de acțiune, dar ne aflăm în realitate. La ordinul lui Donald Trump, SUA au atacat Venezuela pentru a-l captura pe președintele Nicolás Maduro, acuzat că este complicele traficanților de droguri.

• Tensiunea plutea în aer de mai multă vreme, iar SUA au desfășurat în apropierea Venezuelei o „armada” letală.
• Pentru mulți, operațiunea Absolute Resolve din data de 3 ianuarie 2026 nu a fost o surpriză, iar analiștii militari nu s-au ferit să spună că totul a fost o senzațională lovitură de PR pentru președintele american.

O paralelă cu răsturnarea de la putere a liderului libian Muammer Gaddafi

De la capturarea președintelui Nicolás Maduro de către forțele speciale americane, lumea întreagă își pune întrebări legate de motive și strategie, notează Adam Tooze pentru Financial Times.

• A fost vorba de petrol?
• A fost vorba despre „Doctrina Donroe”?
• Cine urmează? Cuba?

„Dar dacă ne concentrăm nu pe scopuri, ci pe mijloace, atunci aceeași scenă evocă asociații foarte diferite. Indiferent de motivul său final, operațiunea nu reprezintă o ruptură cu normele familiare. Am mai văzut asta. Modelul pentru operațiunea Maduro a fost uciderea lui Osama bin Laden de către administrația Obama. Bin Laden, desigur, nu era șef de stat. În acest sens, paralela mai apropiată care se poate face este cu răsturnarea de la putere a liderului libian Muammer Gaddafi, în 2011. Comparativ cu aceste operațiuni, capturarea lui Maduro a fost executată fără probleme și aproape pitoresc din punct de vedere legal”, scrie Adam Tooze.

Deși Maduro a fost o țintă importantă, operațiunile de vânare a celor desemnați drept dușmani ai Statelor Unite sunt departe de a fi excepționale. Forțele speciale, care numără în prezent aproximativ 70.000 de „operatori”, sunt în acțiune continuă.

Delta Force și veteranii războaielor „murdare” din Vietnam și Laos

1st Special Forces Operational Detachment-Delta (1st SFOD-D), cunoscută ca Delta Force, este o unitate de forțe speciale a Armatei Statelor Unite, din cadrul Joint Special Operations Command – o unitate specială care face parte din Forțele armate ale Statelor Unite ale Americii, fiind subordonată United States Special Operations Command.

• Delta Force – nucleul forțelor speciale militare moderne ale Americii – a fost formată în 1977 din veterani ai războaielor „murdare” din Vietnam și Laos.

• S-a inspirat, la formare, din SAS-ul britanic, o unitate independentă înființată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a atras atenția Americii pentru succesul său în lupta împotriva gherilelor comuniste din Malaya.

Pe de altă parte, echipele SEAL (marine, aeriene și terestre ) ale Marinei Statelor Unite, cunoscute în mod obișnuit sub numele de Navy SEALs , sunt principala forță de operațiuni speciale a Marinei Statelor Unite și o componentă a Comandamentului Naval de Război Special al Statelor Unite.

Forțele speciale din timpul Războiului Rece au învățat să pună războiul ilegal în slujba statului

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, unitățile forțelor speciale au proliferat. Pentru democrațiile occidentale, atracția lor constă în răspunsul pe care îl oferă la întrebările fundamentale ale războiului modern.

• Pe cine să ucizi?
• Cine ar trebui să comită crimele?
• Și cum ai putea să minimizezi presiunea pusă asupra cetățenilor tăi?

„Un set de răspunsuri, mult apreciat de democrațiile liberale, pune accentul pe bombardamentul sau blocada cu forțe aeriene și maritime de lungă durată.

Acestea valorifică punctele forte economice și tehnologice și reduc la minimum riscul pentru trupe. Dar sunt și instrumente costisitoare.

• Asasinatele, subversiunile, sabotajele cu atacuri și extragere rapidă din zonă, operațiunile psiho-psihologice și operațiunile paramilitare orchestrate de forțele speciale impun cerințe uriașe unui grup atent selecționat de specialiști, dar reduc costurile și oferă avantajul suplimentar al negării.
• Forțele speciale din timpul Războiului Rece au învățat să pună războiul ilegal în slujba statului.

Ulterior, așa-numitul război împotriva drogurilor și războiul global împotriva terorismului și-au extins operațiunile la scară largă”, explică autorul analizei publicate de Financial Times.

O ambiguitate utilă

Zvonurile care sugerează că răsturnarea lui Maduro a fost o operațiune internă sunt ceva obișnuit. Modelul dezvoltat de britanici în Malaya și perfecționat în Irlanda de Nord a fost acela de a pune „bande” împotriva unor „bande” adverse. SUA au jucat același joc în Irak.

Forțele speciale fac parte dintre pârghiile militare ale unui stat, dar sunt – în mod deliberat – „evadate” din regulile statului.

Această ambiguitate este utilă, firește, dar la o scară mai mare ridică întrebări persistente legate de responsabilitate și resurse.

• Cum să plătești pentru armate regulate și permanente a fost, la urma urmei, întrebarea care a dat naștere, din punct de vedere istoric, parlamentelor.
• Cine, așadar, supraveghează și plătește pentru un război neregulat purtat în afara registrelor?

„Nu degeaba, mai întâi francezii și apoi CIA au învățat să-i transforme pe baronii drogurilor din Triunghiul de Aur în plătitorii paramilitarilor lor. După cum arată afacerea Iran-Contra din anii `80 și economia cu opiu din Afganistan, statul secret al Americii știe câte ceva despre narcoterorism”, continuă Adam Tooze.

Afacerea Iran-Contra a fost un scandal politic major în SUA, sub președinția lui Ronald Reagan. A implicat vânzarea secretă de arme către Iran (sub embargo) pentru a obține eliberarea ostaticilor americani din Liban și folosirea fondurilor obținute pentru a finanța Contras (rebeli anticomuniști) din Nicaragua.

„Acesta este monstrul nostru”

Actuala „instituție” a forțelor speciale a apărut tocmai ca urmare a efortului de a aduce o disciplină militară și un anumit grad de supraveghere din partea Congresului SUA în această lume obscură.

Susținute cu ardoare de un consens bipartizan, forțele speciale sunt astăzi mai letale ca niciodată și, deși acționează sub acoperire, reprezintă – totodată – cea mai vizibilă și „relevantă” ramură „culturală” a armatei americane.

„Imaginile cu Navy SEALs și Delta Force, cu membrii lor plini de mușchi, reprezintă un subiect nesfârșit pentru regizorii de la Hollywood, rețelele de socializare și jocurile pe calculator.

Acțiunile paramilitare ale Imigrației și Vamei (ICE) poartă amprenta lor.

• Desigur, faptul că SUA mențin un efectiv de forțe speciale de dimensiunea armatei britanice nu explică în sine nicio operațiune.
• Dar ceea ce ar trebui să excludă este vânătoarea de perle.

Departe de a fi de neconceput, ceea ce a făcut administrația Trump în Venezuela a fost imaginat iar și iar. Și, în ceea ce privește legalitatea, dreptul internațional a fost întotdeauna împletit cu instrumentele alese ale războiului liberal – sancțiuni, blocadă și operațiuni speciale punitive.

Dacă operatorii speciali înarmați apar ca un Frankenstein modern, acesta este monstrul nostru”, încheie Adam Tooze analiza publicată de Financial Times.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Spionaj în sutană! Scandal uriaș în Suedia: călugărițele din Belarus, acuzate că sunt agenții lui Putin
• Factorul „Trump” și o mare dilemă la Moscova. Iranul, aliatul Rusiei, se află în dificultate, dar viitoarele mutări ale Kremlinului sunt greu de anticipat
• Dureri de cap la Beijing. SUA și Taiwan vor produce în comun muniție de artilerie de 155 mm, pentru a-și asigura aprovizionarea în timp de război
• „Războiul petrolierelor”, SUA vs. Rusia. Dr. Pierre Thévenin, cercetător în drept maritim internațional: „Când o navă își schimbă pavilionul în timp ce se află pe mare este considerată apatridă”
• Noua rachetă balistică Oreshnik a Rusiei, amenințare directă la adresa NATO și SUA. „Poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute”