23 august, ziua care ne-a schimbat destinul. Declarația Regelui Mihai despre arestarea lui Ion Antonescu.

23 august, o zi cu o încărcătură istorică, ce și-a pus amprenta asupra României, din mai multe puncte de vedere. Unii poate își amintesc, din ce au trăit sau din ce li s-a povestit despre paradele ostentative care împânzeau țara în urmă cu 30 de ani cu ocazia Zilei Naționale. 23 august a fost Ziua Națională a țării noastre timp de 40 de ani, în timpul perioadei comuniste.

23 august 1939, a fost ziua în care, prin pactul Ribbentrop-Molotov, Germania și URSS au semnat sentința Basarabiei și Bucovinei, în mod secret. România a fost obligată să cedeze aceste regiuni Uniunii Sovietice în 1940. Istoricii au descoperit că Germania a fost de acord să ne „vândă” teritoriul, pentru ca, un an mai târziu să ne promită retrocedarea lui, în schimbul alianței în război.

INCIDENT Panică printre călători la metrou. Un vagon s-a umplut de fum

11:24

FLASH NEWS „Cred că sunt mai fericit decât tine”. Prim-ministrul polonez îl felicită pe Magyar. De ce îl acuza Tusk pe Orban

11:13

23 august 1944, în pragul finalului celui de-Al Doilea Război Mondial, România a întors armele împotriva Germaniei și s-a alăturat Națiunilor Unite.

Prim-ministrul României Ion Antonescu a decis intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, în 1941. Până în 1944 Antonescu lua deciziile pentru România în război, dat fiind faptul că Regele Mihai era mult prea „fraged” pentru astfel de cofruntări „sângeroase”. În 1944, Regele avea 23 de ani și și-a asumat responsabilitatea renunțării la o alianță, din punctul lui de vedere, dezavantajoasă. Antonescu i s-a opus vehement. 23 august 1944 a fost ziua arestării Mareșalului Antonescu.

Ca participant direct la momentul ieșirii din alianța cu Germania nazistă, Regele Mihai a explicat în ce fel s-a ajuns la arestarea lui Ion Antonescu într-un interviu realizat în 1990 de TVR.

„Războiul luase o întorsătură extrem de proastă și noi toți ceilalți, așteptam un ajutor din partea Aliaților ca să putem să facem ceva; ei spuneau să ieșim din război. Noi spuneam foarte bine, dar singuri cu nemții peste tot nu se poate. Aliații n-au răspuns deloc. Așa că ajungem la momentul când rușii au spart frontul în nordul Basarabiei și Moldova; nemții au luat atunci o divizie de blindate și au dus-o în Polonia. Mai aveam puțin timp și atunci am hotărât, cu acest grup politic, care era la baza acestor întrevederi, să terminăm cu alianța cu Germania și am decis ziua de 26 august. Între timp, am aflat că Antonescu se pregătește să plece pe front și în aceste condiții scăpam această ocazie, așa că a trebuit să-l convoc cu trei zile mai devreme, pe 23 august. Când a venit la Palat (Mareșalul-n.n.), am avut o discuție de o oră și jumătate, i-am pus în față situația dezastruoasă în care eram, rugându-l insistent să facă ceva ca să ieșim din război cât mai devreme. A refuzat net. Generalul Sănătescu, care era cu mine, a insistat și el; n-a vrut să audă. Cerea niște condiții care erau imposibile, din păcate, de avut. Voia să avem Basarabia garantată, toate… Țara era complet ocupată, deci lucruri care în momentul acela erau imposibil de obținut. N-a rămas altceva de făcut decât să-l îndepărtez ca să putem să facem ce puteam noi face. Și așa s-a întâmplat: actul de la 23 august”.

Execuția mareșalului Ion Antonescu a avut loc pe 1 iunie 1946, la ora 18:03, la Jilava. Ion Antonescu ceruse să fie executat de armată, dar a fost refuzat. În momentul tragerii, Antonescu a salutat, după care a căzut. Șeful gardienilor l-a împușcat în cap cu revolverul, dar doctorul nu a confirmat decesul, așa că a mai fost nevoie de încă un glonț în piept. În ciuda acestor măsuri, Antonescu și generalul Vasiliu mai prezentau semne de viață. Seful gardienilor a luat o pușcă și a tras trei patru focuri în corpul lui Antonescu. Doctorul a constatat decesul mareșalului în jurul orei 8:15. 

„Un popor care nu-și cunoaște istoria, e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”, a spus istoricul Nicolae Iorga. Ziua de 23 august are semnificații istorice profunde, pe care le resimțim și în prezent.

Foto: Captură