• Publicat:
Magazin

A murit AMOS OZ

A murit AMOS OZ
Amoz Oz, scriitor israelian, a murit la 79 de ani. Vezi de ce considera că fanatismul este nucleul principalelor conflicte contemporane

Moartea scriitorului Amos Oz a fost anunțată pe Twitter de fiica acestuia.

Câștigător al premiului de stat din Israel pentru literatură, Amos Oz era unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani. A încetat din viață în urma unei afecțiuni cauzate de cancer. Era căsătorit și avea trei copii.

Amos Oz s-a născut la Ierusalim în 1939, într-o familie de cărturari și profesori, originară din Polonia și Rusia. Figura tutelară a familiei, așa cum apare în cunoscutul său roman autobiografic de mai târziu, „Poveste despre dragoste și întuneric”, este fratele bunicului patern, profesorul doctor Joseph Klausner. Venit în Palestina la începutul secolului trecut, acesta va ajunge pe culmile recunoașterii sociale și intelectuale – o stradă din Ierusalim îi poartă numele, în timp ce scrierile lui sunt de referință în bibliografia iudaismului.

Părinții lui Amos vor avea însă un alt destin: tatăl lui, Yehuda Arieh Klausner, deși studiase literatura și istoria în Polonia, cunoștea 17 limbi și avea o cultură vastă, va rămâne în umbra unchiului său, fiind nevoit să accepte un post modest de bibliotecar, în timp ce mama lui, Fania, o femeie la fel de cultivată, de o sensibilitate aparte, purtând în suflet nostalgia Europei, va ceda în fața greutăților și a lipsurilor vieții de emigrant și se va sinucide când Amos împlinea vârsta de 12 ani.

În 1954, la 15 ani, adolescentul fragil și crescut printre cărți se răzvrătește împotriva tatălui și părăsește Ierusalimul. Se stabilește în kibbutzul Hulda, unde își va schimba numele de familie, devenind Amos Oz. La doar 20 de ani, i se publică primele povestiri în revista literară Keshet, cu puțin timp înainte de a fi trimis de colectivitatea kibbutzului să studieze filosofia și literatura la Universitatea din Ierusalim. În 1967 luptă în Războiul de Șase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur.

După absolvirea Facultății de Filosofie a Universității Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura și predă la liceul local timp de 25 de ani, până în 1986, când se mută împreună cu soția și fiul său în orașul Arad, pe țărmul Mării Moarte.

Din 1965 până în prezent Amos Oz a publicat 35 de cărți, dintre care 13 romane, patru volume de povestiri și nuvele, cărți pentru copii și nouă volume care cuprind eseuri și articole.

Primul său volum de povestiri, „Acolo unde urlă șacalii”, apare în 1965, fiind urmat de romanul „Altundeva poate” (1966). După succesul romanului „Soțul meu, Michael” din 1968, Amos Oz continuă să publice cărți de ficțiune: „Până la moarte” (1971), „Atinge apa, atinge vântul” (1973), „Dealul Sfatului Nelegiuit” (1976), „Soumchi” (1978), „Odihnă desăvârșită” (1982), „Cutia neagră” (1987), „Să cunoști o femeie” (1989), „Fima” (1991), „Să nu pronunți: noapte” (1994), „Pantera din subterană” (1995), „Aceeași mare” (1999), „Poveste despre dragoste și întuneric” (2002), „Deodată în adâncul pădurii” (2005), „Rime despre viață și moarte” (2007), „Scene de viață campestră” (2009). Volumele de eseuri politice și literare ale lui Amos Oz au fost traduse în multe țări, cel mai cunoscut fiind „Cum să lecuiești un fanatic”, publicat în 2002.

Printre numeroasele distincții primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) și Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008).

De-a lungul timpului, Amos Oz a fost invitat al unor prestigioase instituții de învățământ superior precum Colegiul St. Cross, Oxford (1969-1970), Universitatea Ebraică din Ierusalim (1975, 1990) și Colegiul Colorado Springs (1984-1985) din S.U.A. Din 1987, Amos Oz predă literatura ebraică la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva.

În 1991, Amos Oz devine membru al Academiei de Limbă Ebraică din Israel.

 

Inchide