Când depresia este o boală? Semnele care prevestesc această afecțiune

”Depresia poate fi definită, în sens larg, ca o prăbușire a dispoziției bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste și amenințătoare (dispoziția se prăbușește spre polul durerii, aceasta fiind de natură morală). Dispoziția este acel tonus afectiv fundamental, bogat în toate instanțele emoționale și instinctive, care dă fiecăreia dintre stările noastre sufletești o tonalitate agreabilă sau dezagreabilă, oscilând între cei doi poli extremi ai plăcerii și ai durerii.

Trebuie făcută distincția dintre „depresia normală” și „depresia boală”. „Depresia normală” (termenul este folosit pentru a evidenția diferențele) se referă la sentimentul de tristețe a cărei cauză o știm și a cărei trăire nu ne incapacitează: Sunt tristă pentru că m-a părăsit iubitul, dar îmi văd în continuare de ceea ce am de făcut și știu că pot trece peste asta, iar viața merge mai departe.; „Depresia boală” are la bază tot o tristețe, îi putem ști cauza, dar trăirea acestei tristeți este exagerată, participarea afectivă este puternică, comportamentul se modifică, putându-se ajunge până la afectarea funcționalității individului: Sunt atât de tristă că m-a părăsit iubitul, încât nu mă pot concentra la lucru, mă gândesc doar la asta, mă simt vinovată, nu sunt bună de nimic de aceea m-a părăsit, nu mai am chef să merg la lucru, de fapt nu mai am chef de nimic, totul este lipsit de sens etc”, afirmă psihoterapeutul Alexandra Siru pentru Gândul.

VIDEO Novak Djokovic, surprins la plimbare noaptea în Belgrad, fără gardă de corp. Ce făcea campionul mondial la tenis când a fost filmat

23:51

TRAGEDIE Caz uluitor. Medicii au pus moartea unei fetițe pe seama iPadului

22:50

Prăbușirea

 „Depresia boală” este, de fapt, o prăbușire. „În depresia normală există resurse pentru gestionarea eficientă a unei emoții negative, astfel încât funcționalitatea nu este afectată. În depresia boală nu există, așa că aceasta devine copleșitoare și antrenenează, ca o avalanșă, o serie întreagă de trăiri negative din care individul simte că nu poate ieși. Persoana simte că se adâncește tot mai mult și mai mult, iar această stare devine singura preocupare, fapt ce atrage după sine neglijarea tuturor aspectelor vieții”, spune psihoterapeutul Alexandra Siru pentru Gândul.

Apariția depresiei

Depresia este o stare patologică marcată de o tristețe profundă, durabilă, puțin sensibilă la reconfortare, însoțită de durere morală, pierdere a stimei de sine și o încetinire a funcțiilor psiho-motorii. Depresia se evidențiază prin culpabilitate și devalorizare, sentimente de care persoana se simte „roasă pe interior”.

Persoana se simte nefericită, simte că nu valorează nimic. Ba mai mult, se simte vinovată pentru ceea ce este, nu se poate detașa de trecut, iar viitorul o sperie, pentru că are expectații negativ-anxioase. Îi este imposibil să trăiască în prezent, privește mereu în urmă, astfel că actualitatea o lasă indiferentă, nu este atrasă de nimic, nu are chef de nimic și nu poate obține plăcere din nimic. Se simte inutilă, obosită și o povară pentru ceilalți. Cu alte cuvinte, persoana se vede într-o situație disperată, iar singura ieșire îi apare ca fiind suicidul”, mai spune psihoterapeutul Alexandra Siru pentru Gândul.

La semnele de mai sus se mai pot adăuga: astenie, lipsă de vigoare psihică, tulburări alimentare (cel mai frecvent anorexia cu diminuarea greutății corporale, dar uneori și hiperfagie), tulburări de somn (insomnii sau parasomnii), diminuarea libidoului.

„Din practică, aș putea concluziona că orice eveniment negativ poate acționa ca un triger pentru manifestarea depresiei, cu condiția ca persoana în cauză să aibă o predispoziție de tip depresiv, adică să îi lipsească resursele de a gestiona emoțiile negative. „Predispoziția de tip depresiv arată o persoană cu o stimă de sine scăzută, cu un dialog interior autocritic exagerat, cu tendința de a „vedea lucrurile în negru”, cu teamă de acțiune și necunoscut, cu tendință spre deficit energetic, cu tendință spre tristețe, chiar și în absența unor evenimente care să justifice această stare, cu o dificultate în a obține plăcere din evenimentele fericite. Pentru o persoană cu această predispoziție, un eșec în dragoste sau la locul de muncă nu va face decât să accentueze trăirile negative”, mai spune psihoterapeutul Alexandra Siru pentru Gândul.

Pentru prevenirea „prabușirii” (sub impactul emoțiilor negative) este necesară o bună autocunoaștere. „Cunoașterea și conștientizarea cresc șansele persoanei în cauză de a acționa la timp, înainte ca avalanșa trărilor negative să devină prea puternică și să se instaleze starea de depresie patologică. Un rol important îl au aparținătorii persoanelor depresive, care, cu mult tact, trebuie să îi îndemne să apeleze la ajutor de specialitate”, precizeză psihoterapeutul pentru Gândul.