CANNES 2012. Cine sunt „abonații” festivalului de film de pe Croazetă și de ce lipsesc actrițele

Festivalul de la Cannes are „abonații” săi, scrie LeFigaro.fr, care analizează competiția de film cu patru zile înainte de încheiere. Jurnaliștii notează că nu s-a remercat niciun film deocamdată, așa analizează punctele slabe ale favoriților la palmierul de Aur.

Abonații festivalului, potrivit publicației. Ken Loach a revenit pe Croazetă pentru a 11-a oară, Michael Haneke își are reședința secundară la Cannes, Abbas Kiarostami locuiește în apropiere de complexul Lumière. Jacques Audiard, la rândul lui, a decis ca cel mai recent film al său să fie turnat la Cannes, fapt care poate simplifica oarecum lucrurile. Cinefilii au privilegiul de a viziona mereu la Cannes „ultimul” film regizat de Alain Resnais. În ceea ce îl privește pe David Cronenberg, căruia nimeni nu i-ar fi bănuit „talentele paterne”, a venit la Cannes însoțit de fiul său, Brandon, al cărui film a fost selecționat în secțiunea Un Certain Regard.

Unde sunt însă actrițele? – Paritatea nu are loc în acest an la Cannes, scrie publicația citată. Foarte puține actrițe de prim rang au urcat pe treptele din fața Palais des Festivals și încă și mai puține s-au remarcat în filmele selecționate. Exceptându-le pe Marion Cotillard, care se impune în fața balenelor orca în filmul lui Audiard, și pe călugărițele române care seamănă discordie în mănăstirea din filmul lui Cristian Mungiu, reprezentantele sexului frumos ar fi avut nevoie de o prezentare mai bună pe Croazetă. Jessica Chastain s-a mulțumit să facă figurație în „Lawless”. Pe afișul filmului „On the Road”, Kristen Stewart nu face decât să schimbe vitezele unui automobil. În ceea ce o privește, Isabelle Huppert a fost pusă în umbră de Jean-Louis Trintignant în filmul „Love”, regizat de Michael Haneke. Cinefilii se întreabă unde „a dispărut” Juliette Binoche.

Subiecte deja cunoscute – Prohibiție, reality- show, turism sexual, pedofilie, handicap, accident vascular cerebral, înmormântare… Nimic nou sub ploaia de la Cannes. Dintr-o dată, scriitorii au fost chemați în ajutor: Anouilh pentru Resnais, Kerouac pentru Walter Salles, Craig Davidson pentru Audiard, Pete Dexter pentru Lee Daniels și Francois Mauriac pentru Claude Miller. Se pare că schimbarea nu se va produce în acest an.

Scene recurente – Ultima modă este, se pare, tehnica „mise en abyme”. Filmele regizate de Carax și Haneke încep cu imaginile unor săli de spectacole pline, filmate de pe scenă. În filmul lui Resnais, actorii sunt chemați pentru o proiecție neașteptată. Filmele lui Carax și Cronenberg folosesc multe cadre de interior, filmate în limuzine. Vremea este urâtă pe toate ecranele: actorii, ca și spectatorii, sunt cu toții uzi din cauza ploii. În plus, festivalul pare o grădină zoologică: mamifere marine, cai pur sânge arabi, câini de vânătoare, maimuțe și porumbei abundă în acest an în filmele prezentate pe Croazetă.

Scene prețioase și ridicole – Frază auzită la ieșirea de la un film de la Cannes: „Dacă iubești cu adevărat cinema-ul, atunci nu trebuie să ratezi acest film”. Despre ce film era vorba? Unul de Polanski? Unul de Coppola? Nu! Se vorbea despre filmul lui Leos Carax, care a oferit spectatorilor cea mai ridicolă scenă de până acum a festivalului: Eva Mendes, interpretând un cântec de leagăn în fața unui Denis Lavant aflat în erecție.

Nanni Moretti, un președinte (al juriului, n.r.) „normal” ? – Temperamentalul regizor italian, catalogat de criticii de la Le Figaro drept „un Narcis leninist”, va reuși el oare să își impună punctul de vedere în fața colegilor din juriu? Cineastul italian a plasat foarte sus ștacheta din acest an, declarând cu puțin timp înainte de anunțarea filmelor selecționate pe Croazetă că pelicula „The Artist” (desemnat cel mai bun film al anului la gala premiilor Oscar din acest an, n.r.) este „un film facil”.

Un Palme d’Or de negăsit – Cu patru zile înainte de închiderea festivalului, niciun film nu s-a detașat cu adevărat. Cristian Mungiu are dezavantajul de a vorbi despre Dumnezeu. Filmul lui Audiard rulează deja în sălile de cinematograf și, crimă impardonabilă, are succes. Cât despre Thomas Vinterberg, ultimul său opus nu mai respectă dogma. Alain Resnais ar putea primi un Palme d’Or pentru vârsta sa înaintată. Favorit al criticilor, care sunt la fel de fiabili ca sondajele în politică, Michael Haneke nu prea a reușit să facă uitat filmul său „Panglica albă”. Dacă va câștiga duminică, cineva ar putea să îl acuze de cumul de Palme d’Or-uri. Este bine de știut, însă, că Franța este țara în care un scriitor poate câștiga o singură dată premiul Goncourt.

O surpriză de ultimă oră? Filmul „Mud”, de Jeff Nichols, care va fi proiectat sâmbătă, ar putea fi OZN-ul ediției din acest an a festivalului. Regizată de același cineast care a făcut impresionantul „Take Shelter”, această peliculă ar putea depăși toate celelalte filme pe ultima sută de metri.

Anul acesta, România este reprezentată în competiția oficială de filmul „După dealuri”, de Cristian Mungiu. Pelicula marchează revenirea regizorului român în competiția oficială a Festivalului de la Cannes, la cinci ani după premiul Palme d’Or obținut cu drama „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.

Regizorul Paul Negoescu participă la ediția de anul acesta a Festivalului de la Cannes, în secțiunea Semaine de la Critique (17 – 25 mai), cu filmul independent „Orizont”.

De asemenea, proiectul „Nu mă atinge-mă”, de Adina Pintilie, a fost selecționat pentru Atelierul 2012 al secțiunii Cinéfondation de la Festivalul de Film de la Cannes, unde au fost alese 15 proiecte din 15 țări, ale căror regizori vor participa la eveniment, între 18 și 25 mai, în timp ce filmul de școală „Tabăra din Răzoare”, în regia lui Cristi Iftime, a fost ales în secțiunea Cinéfondation.

Cea de-a 65-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes se desfășoară în perioada 16 – 27 mai.