Copia testamentului lui Napoleon, vândută la licitație cu 357.000 de euro

Documentele, redactate de contele de Montholon cu 19 zile înainte de moartea împăratului francez, aveau un preț estimat între 80.000 de euro și 120.000 de euro. Licitația a fost organizată miercuri după-amiază la hotelul-restaurant Drouot din Paris de casa Artemisia Auctions.

Aflat în exil pe insula Sfânta Elena, Napoleon și-a făcut cunoscute ultimele dorințe, în prezența fidelului său general de armată, contele de Montholon, care, datorită faptului că l-a sprijinit pe împărat atât în victorii, cât și în înfrângeri, a primit o recompensă de 2 milioane de franci. Așezat pe patul de moarte, ținând într-o mână o planșă din carton și înmuindu-și cu cealaltă mână pana în călimara cu cerneală întinsă de Montholon, care a fost desemnat unul dintre cei trei executori testamentari, Napoleon scria, pe 16 aprilie 1821: „Doresc ca cenușa mea să se odihnească pe malul Senei, în mijlocul acestui popor francez pe care l-am iubit atât de mult”.

Această frază legendară se află la începutul primelor două codicile ale testamentului a fost scos la licitație miercuri. Napoleon l-a scris în mai multe etape, între 13 și 29 aprilie 1821, și cerut ca documentul să fie deschis „în Europa, în prezența tuturor persoanelor care și-au pus semnătura pe plic”. Această declarație este urmată de o listă numerotată care include moșteniri în bani, mobilier, bijuterii, argintărie, porțelanuri, arme și cărți. Pentru a evita punerea sub sechestru de către britanici, tot ce i-a aparținut pe Insula Sfânta Elena a fost donat apropiaților săi, generalul Bertrand, contele Montholon și „buna și draga (sa) mamă”, cu condiția ca niciunul dintre bunurile care i-au aparținut să nu fie vândut. Istoria licitațiilor moderne a decis însă altfel.

Pentru aceste documente originale, conservate la Arhivele Naționale din Franța, s-au „luptat” o instituție publică americană, compania Aristophil a lui Gérard Lhéritier, cunoscută pentru faptul că a achiziționat adeseori documente importante pentru Muzeul Scrisorilor și Manuscriselor, dar și colecționari ruși, argentinieni, elvețieni, japonezi și chinezi. Câștigătorul licitației a fost un colecționar francez care a dorit să își păstreze anonimatul.

Primele două codicile, redactate pe două pagini manuscrise, sunt unice. Ele au fost redactate special în atenția temnicerilor săi britanici care nu trebuiau să fie la curent cu restul testamentului. Încă de la traversarea către Anglia, la bordul navei Bellerophon, pe care s-a îmbarcat pe 15 iulie 1815, Napoleon a început să își redacteze testamentul. A scris o primă versiune, în august 1819, al cărei depozitar a fost generalul Bertrand, apoi o a doua versiune, între 13 și 29 aprilie 1821.

Împăratul francez voia să evite limitările pe care Guvernul britanic ar fi putut să le impună pentru a împiedica executarea ultimelor sale dorințe. „Totodată, îi era atât de frică să nu i se distrugă testamentul, încât i-a ordonat lui Montholon să scrie o copie legalizată și imediată”, a precizat Pierre-Jean Chalençon, administratorul colecției Souvenir Napoléonien. Copia a fost redactată imediat după original, cu aceeași cerneală, pe același tip de hârtie. Acesta este motivul pentru care apar trei semnături ale contelui Montholon pe prima pagină manuscrisă a codicilului, cu scopul de a-i dovedi autenticitatea. Napoleon știa că Montholon nu va fi percheziționat. Însă englezii nu au vrut să facă public testamentul înainte de 16 martie 1853, la 13 ani după aducerea cenușii lui Napoleon, la ordinul regelui Louis-Philippe. Fiul său natural, contele Alexandre Colonna Walewski, a fost acela care a cerut reginei Victoria să permită testamentului să ajungă de cealaltă parte a Canalului Mânecii, înainte de a fi depus, în timpul domniei lui Napoleon al III-lea, în Armoire de fer, un seif ascuns în Palatul Tuileries, alături de alte documente de stare civilă care aveau legătură cu celelalte case suverane din Franța.

Destinul sinuos al testamentului lui Napoleon se aseamănă cu cel al regelui Louis al XIV-lea care a fost închis într-unul dintre turnurile Palatului de Justiție, înainte de a dispărea complet timp de două secole, a fost oferit apoi Arhivelor Naționale din Franța. Originalul testamentului lui Napoleon, păstrat la Arhivele Naționale, este compus din 14 pagini, cărora li se adaugă opt codicile, memorii și scrisori, inclusiv un bilet către fiul său, ducele de Reichstadt. Un al doilea exemplar al testamentului, în parte scris de mâna împăratului, pe 15 aprilie, a fost încredințat abatelui Vignali, capelanul său, în timpul unei confesiuni. Acest document se află în prezent în Arhivele Prince Napoleon.

Cele două copii ale codicilelor sunt unicele documente din testamentul împăratului francez aflate încă în proprietate privată. Ele au fost păstrate până în zilele noastre de familia Montholon și au intrat apoi într-o colecție privată franceză.