Cum și la ce vârstă moare sultanul Suleyman

Sultanul Suleyman a murit în jurul vârstei de 71 de ani. Deși avea o vârstă destul de înaintată, Suleyman nu putea să stea departe de terenul de luptă. Acesta pleacă să îl susțină pe Maximilian de Habsburg în primăvara anului 1566, când avea 71 de ani. Sultanul a plecat la război alaturi de vizirul Sokollu Mehmet Pasa.

Starea de sănătate a lui Suleyman era la vremea respectivă destul de afectată: acesta avea picioarele umflate de gută și se pare că suferea de cancer intestinal. Medicul său personal, evreul Moise Hamon, i-a administrat o perioada opiu, un remediu împotriva durerilor, însă persoanele apropiate sultanului au interzis acest tratament din motive religioase.

Sultanul Suleyman pleacă din Istanbul în fruntea armatei la 1 mai 1566. În drumul său spre cetatea Eger, Suleyman a hotărât să asedieze cetatea Szigetvar, a cărui comandant Nikola Zrinski (nr. Miklos Zrinyi) îi hărțuia armata. Asediul s-a prelungit aproximativ o lună, în perioada 5 august – 7 septembrie. Văzând că înfrângerea este inevitabilă, Zrinski a dat foc la depozitele de pulbere ale cetății. Ca urmare a acestui gest, mii de persoane au murit.

CONTROVERSĂ Donald Trump amenință: “Într-un fel sau altul, Groenlanda va fi a noastră”

05:00

TEHNOLOGIE Secretul prin care iranienii transmit imagini de la proteste, deși internetul este oprit în toată țara

05:00

După ce au fost terminate reparațiile cetății Szigetvar, sultanul a decis să se întoarcă în capitală. Suleyman a plecat la drum înconjurat de dregători călare. Marele vizir Sokollu se apropia din când în când de caleașcă pentru a se sfătui cu sultanul.

Vestea morții lui Suleyman a cutremurat întreaga oaste. Sultanul a murit în noaptea dintre 6 și 7 septembrie, chiar înaintea atacului decisiv iîmpotriva Szigetvarului, iar Sokollu a anunțat tragicul eveniment abia după 48 zile.

Moartea sultanului Suleyman a fost ascunsă prin înfășurarea trupului în așternuturi îmbibate cu ulei parfumat. Trupul i-ar fi fost așezat pe un pat lângă fereastra cortului și sprijinit cu perne, astfel încât oștenii să-și poată vedea conducătorul veghind asupra lor.

Mai mult, scrisorile trimise după victorie au fost scrise de vizirul lui, Sokollu, care putea să-i reproducă scrisul sultanului.  După un timp, un paj bosniac ce semăna cu Suleyman a fost îmbrăcat în straiele acestuia. Astfel, toți cei care l-au privit pe Suleyman călare, vorbind cu marele vizir în timpul marșului la întoarcere, nu au știut nicio clipă că îl văd pe un simplu paj.