Documente descoperite recent din al doilea război mondial scot în vileag înțelegeri secrete. Ce a făcut o regină a Olandei pentru a-l salva pe regele Belgiei din mâinile naziștilor

Potrivit unor documente nou descoperite, jurnale ale ministrului olandez al Afacerilor Externe, Eelco van Kleffens, Wilhelmina, străbunica actualului rege Willem-Alexander al Olandei, a cerut guvernului, în martie 1945, să analizeze dacă oficialilor de rang înalt naziști le poate fi oferită o cale de scăpare, în schimbul eliberării lui Leopold al III-lea, potrivit The Guardian.

Acesta refuzase să plece în exil cu guvernul său în momentul invaziei germane din 1940 și între timp fusese mutat din castelul regal din Laeken, Belgia, unde era în arest la domiciliu, într-o vilă din Strobl, Austria, unde era păzit de ofițeri SS.

REACȚIEDominic Fritz avertizează că românii din Germania sunt vizați și de extrema stângă: „Retorica aceasta agresivă e la fel peste tot”

20:50

RĂZBOIPetrolul rusesc, sub asediu pe fondul discuțiilor de pace începute la Abu Dhabi. Atacurile ucrainene au redus capacitatea de rafinare a Rusiei cu până la 30%

20:30

Regina Wilhelmina, cunoscută anti-nazistă, a plănuit recuperarea regelui după o discuție cu regina mamă a Belgiei, Elisabeth, care se afla încă la Bruxelles și se temea că germanii îi vor executa familia în ultimele luni de război.

În cele din urmă, regele belgian și soția acestuia, Mary Lilian Baels, o femeie britanică fără titlu nobiliar pe care a cunoscut-o în timp ce era în arest la domiciliu, au fost eliberați de trupele americane, care au nimerit accidental peste cuplu, pe 7 mai 1945, în ziua capitulării Germaniei.

Comportamentul lui Leopold în timpul războiului, refuzul de a se alătura guvernului în exil, capitularea armatei belgiene după două săptămâni fără consimțământul miniștrilor de resort, o vizită făcută lui Adolf Hitler la o reședință a acestuia din Alpi au generat speculații privind faptul că acesta ar fi fost un simpatizant al naziștilor.

Leopold nu s-a întors imediat în Belgia și l-a numit pe prințul Charles, fratele său, drept regent, în timp ce el s-a mutat în Elveția.

S-a întors în Belgia după referendumul din 1950, în care 72% dintre vorbitorii de flamandă și 42% dintre francofoni au votat pentru revenirea sa pe tron. Controversele au continuat, au dus la revolte, iar acesta a abdicat în 1951 în favoarea fiului său Baudouin.

A murit pe 26 septembrie 1983, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui infarct, iar trupul neînsuflețit a fost așezat în cripta regală din Laeken, alături de cele ale altor regi belgieni.