Fane Spoitoru: marele om de cultură interlopă. Cum trebuie înțeleasă moștenirea Titișorului

Ah, vremuri când șeful poliției Capitalei îi pupa mâna și generalii îl alintau cu Prințeșor – Titișor.

Ah, vremuri, când a stat în Canada, la trabuc, pișându-se whisky pe judecătorii români.

Ah, vremuri când își făcea nunta la Casa Poporului și preamărimi ale României îl pupau pe ghiulul plin de caviar.

Am aflat că soarele acestui om de cultură interlopă a apus, departe de țara pe care a înșelat-o cum a putut el mai bine.

Trebuie înțeleasă moștenirea Titișorului

Este omul care a trecut prin dictatură și dezordine socială, care a știut ce-i coaja de mămăligă, dar și mititeii mâncați cu caviar, anghinare și trufe albe.

ALERTĂ Frontiera cu Ucraina, blocată după incidentul cu drona. Punctul Racovăț-Diakivți a fost închis

10:38

CONTROVERSĂ Un agent AI al OpenAI a spart un site al guvernului australian și a accesat fișiere secrete din domeniul medical. Reacția premierului de la Sydney: „Inacceptabil”

10:31

Adevărul este că a fost un Rege. Ne-a dat lecția vieții. A urcat în vârful bucatelor, cum alții, cei mai mulți, n-am reușit. De aceea, este momentul unui omagiu. Să spunem despre moștenirea culturală, bani și marafeturi de ele doar el știe mai bine.

Cultura comunistă

Este fiu al mahalalei Dristor din București. A învățat să dea cu pumnul ca boxeur, dar tăișul  cuțitului i-a retezat cariera. Un borfaș, i-a dat cu ascuțitul, la o nuntă. A stat în spital și a ratat două mari oportunități: cariera în box și cartea la școală. Tăișul îi va marca viața. Arc peste timp, iată-l tăind mâna polițistului din Vox Maris.

Ce să aleagă tânărul? În mahalaua viermănoasă din Dristor n-avea să se aleagă decât cu vreo 12 ani de pușcărie.  

Viața mergea ceas. Furt din buzunare. Iar furt. Furt din case. Parazit. Apoi, deținere de valută și înșelarea unor polonezi. Pârnaie, apoi, iar în pârnaie, pentru furt, dar cu un suvenir, glonț în picior, luat în fugă. Jaf de bani si aur.

Vă dați seama, câte a învățat?

Pe supaviețuire, pe hoție. Dar eu spun că pe prietenie a luat cea mai dură lecție. Turnat de prieteni, sfârtecat de ai lui. Numai un om puternic putea să treacă peste. Puterea lui este pârnaia pe care a-nghițit-o. Este limba și dexteritatea ciorditorilor, că dacă nu știi limba, moravurile, anxietățile, degeaba. Fane are o cultură umană, cum rar putem noi înțelege. Să miroși omul, să vezi câte parale face, ca să-l furi, când îi este lumea mai dragă.

Cultura capitalistă

Numai un om inteligent putea să-și transforme în slugi preaplecate înverșunații generali, colonei, plutonieri din Ministernul de Interne care l-au băgat la zdup, l-au hărțuit o viață.

În 1992 taie mâna legii. Un curajos polițist vine să resolve un scandal în care Spoitoru era capul răutăților. Omul trage, Fane îi taie mâna cu ninja. Polițistul a greșit. Capii Ministerului de Interne îi fac zile negre polițistului, pe Spoitoru îl fac scăpat în Canada. Abia în 2000 Fane al nostru înfundă pușcăria. Era ofticat. Ce ne-a învățat iar Fane Spoitoru? 1992-2000? Opt ani a durat să fie detonat un sistem al servilismului judecătoresc și polițienesc din România. Timp în care notabilitățile politicii l-au cinstit și adus omagii. Vă dați seama, ce mărunțiș politic, ce mărime avea Titișor.

În final de viață a făcut un lucru de mirare. A vrut să i se șteargă cazierul.

„Cum sunt și oamenii de afaceri așa aș vrea să fiu considerat. Să nu mai fiu considerat Fane infractorul. Nici măcar o amendă n-am luat”, declara Fane Spoitoru, acum doi-trei ani.

O viață de cultură interlopă, cum rar găsești. A, da, vreți să-mi amintiți de frații Cămătaru, băieți din Berceni-Rahova. Puteți să-mi spuneți ce vreți, erau frați, însă, și aveau zebre, cămile, urși, alături.

Titișor era singur. Om singuratic, stăpânea turma.

Am învățat de la Spoitoru, Titișor, să-ți fie țărâna ușoară, departe de orice ascuțit al vieții.