Filosoful Rene Descartes avea o TUMOARE osoasă uriașă pe față

O scanare a craniului său a fost efectuată recent de o echipă condusă de specialistul francez în enigme medico-istorice Philippe Charlier, care a adăugat astfel numele lui Descartes pe lista ‘pacienților’ săi celebri, după Richard Inimă de Leu, Agnes Sorel ori Diane de Poitiers. Diagnosticul său retrospectiv este de ‘osteom gigant’.

Rezultatele acestor cercetări sunt publicate vineri în revista medicală britanică The Lancet.

Craniul celui care a scris ‘Discours de la méthode’ (Discurs asupra metodei) și ‘Méditations métaphysiques’ (Meditații metafizice) este păstrat din 1821 la Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris.

‘Este bine identificat, trasabilitatea sa este cunoscută’, a afirmat Dr. Charlier (UFR des Sciences de la Santé, Montigny-le-Bretonneux, Franța), pentru AFP.

ULTIMA ORĂ Sorin Grindeanu recunoaște înfrângerea PSD-ului în cursa pentru Capitală: „Un scor de 20% nu ne satisface”. Cum comentează scorul Ancăi Alexandrescu

00:51

NEWS ALERT Anca Alexandrescu, revelația alegerilor, care s-a clasat pe locul 2: „Este doar începutul!” Secretele celei care a îngenuncheat PSD-ul

00:35

Imaginea scanată ‘arată o masă densă radioopacă de 3 cm pe 1,8 cm în sinusul etmoidal drept’, spun oamenii de știință într-un scurt articol, scrie Agerpres.

Numai în 10% dintre cazurile de osteom gigant apar simptome, care pot include obstrucție nazală, disfuncții ale sinusurilor (congestie, exces de mucus, modificări ale simțului mirosului), sângerări ale nasului, dureri faciale, dureri de cap, tulburări de vedere.

Niciunul dintre aceste simptome nu a fost descris de biografii lui René Descartes, cu excepția unui posibil episod izolat de migrenă cu aură, în noaptea de 10 noiembrie 1619 — halucinații vizuale și auditive apărute brusc.

Referitor la posibila origine a unui osteom gigant, articolul menționează o malformație sau consecința unui traumatism sau a unei inflamații cronice.

În orice caz, potrivit specialiștilor, este foarte puțin probabil ca această tumoră să fi avut vreun rol în moartea filosofului. Descartes a decedat la 54 de ani din cauza unei pneumonii, la 11 februarie 1650, la Stockholm, în Suedia, unde a și fost înmormântat.

În 1666, Franța a recuperat rămășițele lui pământești, cu excepția craniului, sustras de un gardian suedez supărat că Suedia era complet privată de ‘rămășițele pământești ale unei persoane atât de celebre’. Dispariția craniului a fost constatată abia în 1818, cu ocazia înhumării în Biserica Saint-Germain-des-Prés. Craniul a fost răscumpărat și a fost predat Academiei de Științe în 1821.

Cazul lui Descartes ‘este bine documentat’, există portrete, descrieri medicale, se cunosc circumstanțele morții lui, a spus medicul legist Philippe Charlier.

Anul trecut, Dr. Charlier a stabilit că Robespierre, figură controversată a Revoluției Franceze, suferea de sarcoidoză difuză, maladie care ar fi putut explica ‘epuizarea’ din ultima parte a vieții acestuia.