Francezii, cuceriți de o mănăstire din România: „Este o minune în mijlocul pădurii, un loc magic”

În ediția de vineri a emisiunii „Le matin du départ”, cu Dorothée Barba, de la postul public de radio France Inter (care face parte din Radio France), scriitoarea Lola Lafon vorbește despre vizita sa în România, precizând că a fost în Onești – orașul natal al Nadiei Comăneci, dar a reușit să viziteze și Mănăstirea Voroneț din nordul României, despre care spune că este „o minune în mijlocul pădurii”.

Conform înregistrării emisiunii, care a fost publicată pe site-ul franceinter.fr, scriitoarea amintește că frescele Mănăstirii Voroneț sunt atât de frumoase, încât o nuanță de albastru a fost numită după culoarea lor, „albastru de Voroneț”.

Deși Lola Lafon nu este o persoană credincioasă, aceasta a fost impresionată de harul acestui loc, pe care îl găsește „pur și simplu magic”, se arată pe site-ul franceinter.fr.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Dupa ce s-a implicat activ în alegerile prezidențiale, Andreea Raicu cheamă acum lumea la vot pentru Primăria Generală: „Prezența la vot este mică!”

13:40

SOCIAL Sute de deținuți din penitenciarele din București au votat

13:39

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 de kilometri de municipiul Suceava și la 4 kilometri de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Mănăstirea Voroneț se află, alături de alte biserici pictate din nordul Moldovei, pe lista patrimoniului cultural mondial a UNESCO.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (în altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Născută în 1975, în Franța, Lola Lafon a locuit ulterior în Sofia (Bulgaria) și apoi în București (România), în funcție de locurile de muncă ale părinților săi. Inițial s-a dedicat dansului, apoi a fost atrasă și de literatură.

Printre romanele sale se numără „Une Fièvre impossible à négocier” (2003), „De ça je me console” (2007) și „Nous sommes les oiseaux de la tempête qui s’annonce” (2011). Anul acesta, a apărut în Franța volumul „La petite communiste qui ne souriait jamais”, o carte despre parcursul profesional al Nadiei Comăneci.

Lola Lafon este și cântăreață. Aceasta a lansat două albume „Grandir à l’envers de rien”, în 2006 și „Une Vie de Voleuse”, în martie 2011. Totodată, fiecare lansare de carte a sa este însoțită de un „concert-lectură”.