Legende de Sfântul Gheorghe. De la vara păstorilor la flăcările comorilor

În cartea sa, Ghidul sărbătorilor românești, Irina Nicolau rezumă legenda Sfântului Gheorghe cu Împăratul Viclețian.

Împăratul era păgân. Gheorghe îi era ginere și, seara, desena chipul lui Isus și i se închina. Acest gest îi atrage furia împăratului. Gheorghe fuge într-un cimitir, spre aș găsi adăpost. Viclețian îi vrea capul. Ruga lui Gheorghe face minunea. Dintr-un mormânt iese un vârstnic și spune: Greu somn am dormit. 600 de ani. Mirat este Viclețian. Dar pe cât mergea spre casă, Viclețian îi cere lui Gheorghe tot mai multe dovezi. Așa se arată copii de 300 de ani cu părinți de 500. Vrea mai mult. Îl încalță pe Gheorghe cu opinci de fier și îi dă venin să bea. Crapă pietrele pe unde trece Gheorghe. Dar, cum bea veninul, nu Gheorghe moare, ci Viclețian, din miasmele care l-au cuprins când Gheorghe s-a apropiat.

Tot Irina Nicolau ne spune că de astăzi pînă-n Sfânt Dumitru este vara păstorilor, începutul anului pastoral. În ajun de Sf. Gheorghe se spune că de ieși cu capul descoperit te aleargă strigoaicele pănă te lasă lat în codru. Ele, cică dorm cu trupul, dar cu spiritul umblă prin lumea largă și se luptă cu melițele din gospodăria omului și fură laptele vacilor. Și dacă ne gândim de unde a pornit viziunea strigoaicelor, putem spune că de la ceva femei ce umblă după lapte proaspăt și-l fură și-l prefac în laptele vacilor lor. Ca să te ferești de așa ceva, taie un șarpe și pune-i în gât un cățel de usturoi, așa te ferești de strigoi, de femeile furăcioase.

De Sfântul Gheorghe, iarăși, se văd flăcări deasupra comorilor. Flăcările nededate diavolului sunt albăstrui. Când le vezi, lași semn și vii a doua zi, când flacăra se domolește. De te repezi, te schimonosești. Oricum, orice comoară te schilodește, la minte sau la trup, așa că mai bine nu te lași ispitit.