MOROMEȚII 2. Personalitatea lui Ilie Moromete: De la personajul lui REBENGIUC la cel jucat de MĂLĂELE

Varianta pe care Victor Rebengiuc a adus-o pe ecran pentru personajul principal al „Moromeților” (1987) reprezintă unul dintre punctele de referință pentru arta actoricească din cinematografia românească. Actorul, născut în București, a surprins pe toată lumea când a adus pe ecran una dintre cele mai puternice interpretări ale unor personaje din mediul rural românesc. „Nu știu cum e un țăran, așa că am să uit că este vorba de un țăran. Am să joc numai un om care are probleme”, explica Rebengiuc într-un interviu.

Regizorul Stere Gulea a dezvăluit că actorul care s-a identificat în ochii publicului cu Ilie Moromete a renunțat la rol, dându-și seama că diferența de vârstă dintre el și cel care l-ar fi interpretat pe Niculae Moromete, tânărul fiu al personajului, ar fi fost prea mare. „Ar putea să-mi fie nepot”, povestește regizorul că i-ar fi spus Rebengiuc.

FLASH NEWS Oana Gheorghiu își propune să facă curățenie în companiile de stat. Ce se întâmplă cu angajaţii firmelor cu datorii de miliarde de lei

10:56

ECONOMIE INS: Exporturile României au crescut cu 3,9% în primele 11 luni din 2025. Deficitul comercial a scăzut cu 1%

10:48

Horațiu Mălăele aduce pe ecran un cu totul alt tip de personaj. Dacă Rebengiuc impunea prin atitudinea celui care ascultă și își duce luptele în interior, reacțiile sale fiind mai degrabă violente și directe, Horațiu Mălăele promitea o interpretare care să se bazeze mai mult pe nuanțare.

Surpriza este că personajului central din „Moromeții 2” pare să i se potrivească mai mult ceea ce aduce Mălăele. Stere Gulea i-a dat ocazia să rezolve multe dintre situațiile fără ieșire care îl apăsau pe Moromete în pelicula din 1988. În primul rând, Ilie Moromete în varianta Mălăele trece dincolo de impresia că știe tot. El știe ce face Niculae, ce vorbește, cu cine și când petrece timp singur în coliba improvizată cu o consăteancă. Personajul lui Rebengiuc traduce permanent în limba sa, în fața spectatorului. Moromete jucat de Mălăele a depășit acest moment și ascultă ceva mai puțin pentru că pare să fi înțeles deja. Are până și opinii legate de teoria politică: „Bă, ce vrea ăștia, Lenin ăsta, nu să poate… sau să poate, da´ iese rău”, îi spune el lui Niculae. Moromete al lui Mălăele, chiar și atunci când întreabă ceva, de fapt, are de pus un punct pe „i”. „Da’ faptu´ că citești ți-aduce ceva?”, spune el.

Mălăele este născut la țară. A vorbit și a scris de mai multe ori despre universul copilăriei de la Tehomir. Poate și pentru că în propria istorie oltenească regăsește modele pe care s-a simțit nevoit să le aducă pe ecran în personajul său, varianta pe care o oferă pentru Ilie Moromete mai degrabă filosofică. Aproape că nu are replică pe care să nu o poți izola ca pe un citat relevant: „Nici prea mult somn nu e bun”, spune la un moment dat. Alteori reacționează atunci când află că fostul primar al satului nu mai are ștampila pentru că i-a fost luată de comuniști: „Primar fără ștampilă e ca și când n-ai fost”, zice Moromete.

În cheie comică se duce rar, dar publicul pare să aștepte exact la acest lucru, pentru că poți să auzi aplauze în sală atunci când personajul îi răspunde soției care îi spune că l-au ajuns blestemele și umblă beat pe întuneric: „Am fost să mă spovedesc”. Și, de-a lungul filmului (mai ales în prima parte), sunt presărate mai multe secvențe de acest tip, de la „De-acum mergem după tine”, adresată celei de-a doua soții, când aceasta le spune că trecutul pe la biserică i-ar fi ajutat, până la „Păi, tu nu știi, Fico?! Mie nu-mi place băutura ca pisicii untura”. De fapt, urmărindu-l pe Mălăele în acest rol, devine foarte puternică senzația că personajul capătă accente aduse din filmele pe care actorul le-a regizat. Undeva, în fundal, par să se facă simțite și tragedia apăsătoare din „Nunta mută” și drama cu dus-întors din „Funeralii fericite”.

Multe rezolvă Ilie Moromete în varianta interpretată de Mălăele. De la evitarea prețului impus de stat pentru cereale până la trecerea celei mai mari părți a pământului pe numele copiilor, Moromete în varianta corectată de Stere Gulea își joacă statuia. Puloverul pare același de acum 30 de ani, pălăria joacă același film, dar personajul lui Moromete are de data aceasta mai multe răspunsuri. Și se scarpină ca un om de la țară. Rezolvă până și legendara dramă a tăierii salcâmului din prima peliculă – „Nucu´ ăsta, cât a fost salcâmu´, nu creștea neam și acu´, uite la el!”, îi spune noul Moromete lui Niculae.

Oricât de diferite, cele două variante interpretative rămân la fel de importante, iar comparația dintre un Moromete care alternează interiorizarea cu izbucniri agresive și directe, așa cum l-a arătat Rebengiuc, și cel al lui Mălăele, pregătit să răspundă în orice moment cu o replică acidă și chiar să își asume că ceea ce face nu e chiar potrivit mereu cu ceea ce au nevoie ceilalți se dovedește la fel de ofertantă ca o analiză a celor care l-au jucat pe James Bond în diferite producții.

Forma pe care o îmbracă Moromete în varianta jucată de Horațiu Mălăele este numai o parte din ceea ce oferă „Moromeții 2”, noua peliculă semnată de Stere Gulea funcționând din plin la nivelul unei distribuții în care recunoști în fiecare scenă actori din toate generațiile, în roluri care se pot număra printre prestațiile lor cele mai bune.

„Moromeții 2” continuă povestea familiei lui Ilie Moromete, din satul din Câmpia Dunării, și îl are în prim-plan pe mezinul Niculae. Peste lumea pe care o cunoșteau, în care cel mai important lucru era să ai pământ pe care să-l muncești, trecuse un război.

După o serie de proiecții de gală organizate, începând cu luna octombrie, în toată țara, filmul intră în circuitul obișnuit al cinematografelor românești vineri.

Foto: Captură