Noaptea de Sânziene sau Drăgaica. Obiceiuri și tradiții în noaptea de Sânziene. Semnul care îți aduce noroc

NOAPTEA DE SÂNZIENE. Biserica Ortodoxă celebrează, de obicei, ziua morții sfinților, numai Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul făcând excepție de la această regulă. Ei au privilegiul de a li se sărbători atât nașterea, cât și alte evenimente din viața lor: Adormirea Maicii Domnului, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, Bunăvestirea, soborul Sfântului Ioan Botezătorul etc. Ioan Botezătorul s-a născut cu șase luni înaintea lui Iisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV – V, când a fost fixată definitiv și data Crăciunului.

NOAPTEA DE SÂNZIENE. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. În această zi, din 2013, la inițiativa comunității online „La Blouse Roumaine”, dedicată promovării iei românești, se sărbătorește și Ziua Universală a Iei, marcată de comunitățile românești din toată lumea. Femeile în special poartă în această zi o ie.

CONTROVERSĂ Cum și-a pus Roman Abramovici averea la adăpost cu ajutorul celei mai mari firme de contabilitate din lume. Cazul lui este doar vârful aisbergului

00:25

DECES A murit unul dintre principalii actori ai serialului „Breaking Bad”. Avea doar 34 de ani

00:17

NOAPTEA DE SÂNZIENE. Sărbătoarea Sânzienelor își are originea într-un stravechi cult solar și se mai numește în unele locuri și „Cap de vară” sau „Amuțitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (în jur de 21 – 22 iunie) sau la Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

NOAPTEA DE SÂNZIENE. Numele „Sânziene” se referă la trei elemente strâns legate între ele. „Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute magice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu același nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, și „Drăgaica”.

Imaginația populară a închipuit Sânzienele ca pe niște fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, fiind reprezentate cel mai adesea dansând.

Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc.

NOAPTEA DE SÂNZIENE. Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. De această zi sunt legate diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.

Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din țară, se fac pomeni pentru morți, de „moșii de Sânziene”.

În multe zone din țară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

Spre dimineață, flăcăii umblă prin sat și aruncă cununițe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat.

NOAPTEA DE SÂNZIENE. Tot în noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obișnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranța că astfel își vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că își înfășurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât și femeile, fără deosebire, își puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenția asupra frumuseții lor.

Fetele mai aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperișul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiș, fata urma să se mărite chiar în acel an, în timp ce, dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă pentru a ști câți ani mai are de așteptat.

Din spice de grâu, sânziene și alte plante, fetele își făceau cununi cu care se împodobeau și jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era o invocație pentru belșug, precum și pentru protecția gospodăriilor și ogoarelor. În tradiția populară se credea că, odată cu Drăgaicele, juca și soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.

NOAPTEA DE SÂNZIENE. În dimineața zilei de 24 iunie, multe fete obișnuiau să se scalde în roua din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc și mai ales se fereau să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu acea rouă era sănătos și drăgăstos peste an.

În ziua de Sânziene se țineau bâlciuri și iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânziene se numără cele de la Buzău, Focșani, Buda, din județul Vrancea, Ipătești, județul Olt, Pitești, Câmpulung Muscel, Cărbunești, județul Argeș, Broșteni, județul Mehedinți, Giurgeni, județul Ialomița.

NOAPTEA DE SÂNZIENE. Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfințite și erau păstrate, apoi, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, o dată cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate având o eficacitate sigură. În noaptea de Sânziene răsare și floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.

De asemenea, fetele obișnuiau ca, în timpul zilei, considerată o perioadă extrem de benefică, să se supună descântecului de întors inima unuia către altul.

NOAPTEA DE SÂNZIENE. În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi și sensibili, acest procedeu fiind folosit și pentru tratarea frigurilor, iar roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi și de piele.