O floare considerată ”Sfântul Graal” al botaniștilor, regăsită de curând

Specialiștii atrag atenția că Saussurea Porcii — o floare endemică pentru România, care se găsește doar în Munții Rodnei și într-o zonă restrânsă din Munții Păduroși și în Ucraina — ar putea dispărea din nou, de data aceasta definitiv, dacă nu se iau măsuri.

Saussurea Porcii poartă numele celui care a descoperit-o, în urmă cu mai mult de un secol, Florian Porcius. s-a Născut în Rodna într-o familie de țărani săraci, el este unul dintre cei mai reputați biologi români. A fost membru al Academiei Române și este considerat unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice românești. El a descoperit Saussurea în 1857.

‘Este vorba despre o plantă care nu are denumire populară, întrucât este rarisimă și nu o cunoaște lumea. Științific, ea se numește Saussurea Porcii. Denumirea de specie s-a dat în cinstea celui care a descoperit-o, Florian Porcius, cel care a fost nestorul botaniștilor transilvăneni și membru al Academiei Române. În 1857, el a descoperit o plantă, nu a reușit să o identifice și atunci un botanist maghiar i-a dat o denumire care a rezistat vreo două decenii. După care un profesor de botanică din Budapesta a analizat această plantă și a constatat că este diferită și a descris-o sub numele de Saussurea Porcii’, a explicat profesorul Vasile Cristea, directorul Grădinii Botanice din Cluj.

Saussurea este o plantă extrem de rară și este considerată de specialiști, dar și de pasionații de botanică, Sfântul Graal al plantelor din România. Unii au căutat-o ani la rând, fără să reușească să o găsească, motiv pentru care căutarea ei a căpătat o aură legendară.

Planta nu are un aspect spectaculos, putând trece drept una banală pentru un necunoscător. Are o tijă lungă, cu frunze alungite, înguste, de un verde argintiu pe fața inferioară, iar florile sunt formate dintr-un buchet de mici inflorescențe, de culoare albastră, ca a zambilelor, și sunt înconjurate de un puf alb-argintiu, care arată ca o beteală.

Potrivit legii, dacă o specie nu este observată timp de o jumătate de secol în flora sau fauna unei țări, ea este considerată dispărută.

Saussurea a fost în mod miraculos redescoperită la finalul verii de un botanist clujean care lucrează la Societatea Ornitologică Română.

‘Planta este senzațională și din punct de vedere fito-geografic, pentru că este endemică pentru o regiune din Carpații Estici, se găsește în Ucraina și la noi, în zone foarte restrânse. De aceea era foarte mare frustrarea botaniștilor români — tocmai la noi se descoperise și apoi a dispărut. Eu am căutat-o vreo trei ani la rând, dar nu am căutat-o în mod specific, la fel ca alți botaniști. Norocul a fost că am participat într-un proiect de evaluare a habitatelor de mlaștini și turbărit. Noi, de fapt, căutam acele mlaștini de la mare altitudine, la peste 1.700 de metri, care sunt destul de speciale. Dar era o ocazie bună să căutăm și Saussurea și așa am găsit-o. Alții și-au dedicat mult timp și energie, știu oameni care au căutat-o 20 de ani’, a spus Matis Attila, cel care a regăsit, împreună cu alți doi colegi, planta considerată dispărută.

Botanistul trage însă un semnal de alarmă, explicând că regăsirea florii nu înseamnă neapărat și salvarea ei. În primul rând, grupul de tineri specialiști nu a găsit decât un grup extrem de restrâns de fire, care proveneau de la doar doi indivizi, iar căutările imediat ulterioare în aceeași zonă au rămas fără alte rezultate, fără să se descopere și alte plante. Un fapt care agravează extrem de mult situația este prezența, în Munții Rodnei, în zona de habitat a florii, a nu mai puțin de nouă stâne.

‘Este una dintre resursele genetice foarte importante ale Munților Rodnei, care sunt considerați un centru endemo-genetic al Carpaților, adică de aici s-au răspândit anumite specii. Însă cu încălzirile climatice unele se mai găsesc acum doar în Munții Rodnei. A rămas ca un refugiu. Acum, populația de Saussurea — eu am fost și am văzut — e foarte amenințată din cauza pășunatului. Încă și Porcius a susținut clar de când a găsit-o, el găsise un exemplar fără floare, mâncat de oi. Deci și acum 100 de ani era în pericol din cauza supra pășunatului. Mă bucur că s-a găsit acest exemplar dar trebuie să vedem ce putem face pentru că în zona aceea sunt vreo nouă stâne. Acum, oile sunt coborâte, dar anul viitor va trebui să ne înțelegem foarte bine cu Jandarmeria montană, cu primăriile. Sunt primării care au acolo zone de pășunat, dar în ritmul acesta, într-un an, dispare și de acolo’, a explicat Claudiu Iușan, biolog în cadrul Administrației Parcului Național Munții Rodnei.

Acesta a mai precizat că în primăvara anului viitor va avea loc o consultare științifică în cadrul căreia va fi discutată și această problemă, pentru a se lua o decizie, scrie Agerpres.

Un alt pericol deloc de neglijat, susțin specialiștii, sunt colecționarii, care, dacă ar ști coordonatele exacte ale locului în care a fost găsită planta, ar pleca în căutarea ei. Astfel, acestea nu sunt făcute publice.

‘Mai sunt cazuri de specii foarte rare de la noi din țară care au dispărut din cauza colecționarilor. Mai ales la începutul anilor 90 a fost un aflux de specialiști din diverse țări europene, în România, unii dintre ei mai puțini corecți’, a spus Vasile Cristea, directorul Grădinii Botanice din Cluj.

În afară de întărirea foarte strictă a protecției în zona respectivă din Munții Rodnei, o altă soluție pentru salvarea plantei ar fi reproducerea ei in vitro, însă soluția trebuie discutată cu cei mai avizați cercetători pentru că există pericolul distrugerii exemplarelor.

Chiar și Florian Porcius a replantat în grădina sa din Cluj un exemplar de Saussurea, care apoi a fost păstrat o vreme în Grădina Botanică.

În acest moment, în Herbarul Grădinii Botanice din Cluj, care este cea mai mare colecție de acest fel din țară și care se află în administrarea Universității Babeș-Bolyai, se găsesc trei exemplare din Saussurea Porcii — unul descoperit în urmă cu 150 de ani de Florian Porcius și unul descoperit în 1902, care până de curând a fost considerat ultimul exemplar observat. La acestea a fost adăugat un exemplar fără rădăcină, găsit în august de cei trei tineri botaniști.