Povestea incredibilă a celui mai norocos marinar din lume, care a scăpat cu viață de pe Titanic și Lusitania. „M-am săturat de navele mari. O să lucrez pe unele mai mici…”

George Beauchamp a avut un noroc chior, după cum relatează rudele bărbatului, care a supraviețuit atât naufragiului Titanicului din 1912, cât și celui al Lusitaniei, din 1915, scrie mirror.co.uk.

După a doua „întâlnire” cu moartea, George a spus familie sale: „M-am săturat de navele mari – o să lucrez pe unele mai mici”.

George a fost fochist pe RMS Titanic, vasul care a lovit un aisberg și s-a scufundat în Oceanul Atlantic, în data de 14 aprilie 1912.

Acesta și-a amintit cum a auzit „un zgomot ca de tunet” și s-a trezit cu jumătatate de corp în apă, înainte să i se permită să părăsească sala motoarelor.

FLASH NEWS Turcia interzice accesul copiilor sub 15 ani la rețelele sociale de la 1 noiembrie. Ce măsuri tehnice și administrative sunt obligate să adopte platformele

15:01

SCANDAL Scandalul între Diana Buzoianu și șefa ANM ia amploare, după acuzațiile că banii instituției au fost cheltuiți pe parfumuri, sutiene și produse de lux. Replici dure la TV: „Nu sunt vinovată”/„E ridicol”

14:51

George a urcat o scară de urgență de pe punte și a ajutat mai mulți pasageri să urce în bărcile deja supraaglomerate, înainte de a-și asigura și el un loc.

Ulterior, curajosul George a povestit cum a salvat 70 de pasageri, transportați cu barca de salvare numărul 13.

Referitor la impactul cu aisbergul, George a spus că, în acel moment, se ocupa cu alimentarea motoarelor: „Am simțit șocul și am auzit un zgomot asurzitor. Ni s-a ordonat să închidem vanele, pe măsură ce apa a invadat sala motoarelor. Ne-am urcat apoi pe scara de urgență”.

George a vorbit și despre operațiunea de salvare a pasagerilor: „Aveam un picior pe punte și altul în barca de salvare, am ajutat femeile și copiii să urce în barcă. A fost dat ordinul: Este suficient, nu au loc mai mulți oameni în barcă – Așa că m-am urcat și eu și am plecat”.

Unele doamne au refuzat să urce în bărcile de salvare, a declarat George. „A trebuit să ținem barca de salvare departe de epava Titanicului. Riscam să ne scufundăm și noi”, a mai spus acesta în anchetă.

„Am folosit vâslele, pentru a ne îndepărta cât mai mult de vortexul creat de nava scufundată, pe măsură ce s-a dus la fundul oceanului. Am văzut cum nava a dispărut, scoțând un sunet bizar și am auzit plânsete, în timpul scufundării. Ne-am fi întors pentru ceilalți, dar eram deja supraîncărcați”.

Zece minute mai târziu, supraviețuitorii au fost recuperați de RMS Carpathia, care a salvat 705 suflete de pe Titanic.

După coșmarul de pe Titanic, londonezul George a lucrat pe RMS Lusitania, vas care s-a scufundat în timpul Primului Război Mondial.

Lusitania, cea mai mare navă de pasageri din lume, a fost torpilată de un submarin german, în data de 7 mai 1915.

Povestea incredibilă a lui George a fost scoasă la iveală de familia acestuia, din Hull, East Yorks, care a dorit să-i aducă un omagiu, la 75 de ani de la moarte.

Strănepoata lui George, Susan Norton, a declarat: „Mama mea este supărată că tata nu a vorbit des despre străbunicul. Se pare că doar poveștile căpitanilor au fost spuse. Sunt mândră de străbunicul, care a luat parte la salvarea pasagerilor”.

George s-a născut la Londra și s-a mutat în Hull, unde a lucrat zece ani pe diverse nave.

S-a căsătorit și și-a întemeiat o familie în oraș, după care a acceptat un loc de muncă la White Star Line, ajungând la Southampton, Hants, pentru a se îmbarca pe Titanic, pentru călătoria inaugurală.

George avea 42 de ani, dar a mințit, spunând că are 32 de ani, pentru a deveni fochist.

După ce a revenit pe uscat, George s-a căsătorit și a trăit în Southhampton, unde a murit în 1944, la vârsta de 72 de ani.