România vrea să includă cetățile romane de pe cursul inferior al Dunării în Lista UNESCO

Ministerul Culturii va depune anul viitor dosarul pentru includerea unor cetăți romane de pe cursul inferior al Dunării pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, a declarat vineri, pentru MEDIAFAX, Puiu Hașotti, ministrul Culturii și Patrimoniului Național.

Potrivit lui Puiu Hașotti, România este partener într-un proiect foarte mare – „Extinderea Limesului Danubian – Cursul Inferior al Dunării, patrimoniu mondial UNESCO”, cu acronimul „Danube Limes Brand”.

Ministrul Culturii a spus că a discutat în acest sens, luna trecută, cu Irina Bokova, secretarul general al Organisation des Nations unies pour l’éducation, la science et la culture (UNESCO). „Discuția pe care am purtat-o a fost încurajatoare. România este prinsă în acest proiect mare și va depune, anul viitor, dosarul pentru includerea unor cetăți – orașe romane de pe Limesul dunărean, adică de pe granița Imperiului Roman, fortificată pe limes”, a explicat Puiu Hașotti.

El a mai spus că, în prezent, dosarul este în lucru. „Este un proiect foarte mare, sunt zeci de cetăți romane, de la cetatea romană de la Sucidava până la Cetatea Aegyssus”, a spus Hașotti.

România este implicată în proiectul „Danube Limes Brand” prin intermediul Institutului Național al Patrimoniului, o instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Proiectul este finanțat prin programul de cooperare transnațională South Est Europe și cofinanțat de Uniunea Europeană. În Strategia Dunării, acest proiect este considerat prioritar toate țările riverane Dunării, se spune pe site-ul Ministerului Culturii.

Limesul este numele frontierei fortificate a Imperiului Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră și până la limesul lui Hadrian (valul lui Hadrian) din Scoția de astăzi.

Proiectul „Danube Limes Brand” își propune extinderea frontierelor Imperiului Roman incluse în Lista Patrimoniului Mondial cu noi nominalizări în țările de pe cursul inferior al Dunării. Proiectul este un instrument pentru protejarea și conservarea pe termen lung a siturilor de pe Limes și garantează utilizarea sustenabilă a resurselor de patrimoniu cultural.

Proiectul este coordonat de Universitatea din Viena (Austria), având ca parteneri reprezentanți din România, Slovacia, Ungaria, Italia, Bulgaria, Serbia și Croația.

Potrivit Ministerului Culturii, rezultatele așteptate sunt documente de nominalizare serială transnațională pentru siturile de pe cursul Inferior al Dunării pentru a fi incluse pe Lista Tentativă UNESCO, dar și elaborarea unei strategii comune de marketing pentru potențiala extindere a Patrimoniului Mondial și în celelalte țări Dunărene și dezvoltarea unei viziuni și a unor concepte variate pentru conservarea Limesului în contexte diferite.

România este în curs de a selecta obiectivele culturale care vor face obiectul unei noi serii de nominalizări transfrontaliere. Printre ele se numără cetățile Axiopolis (Cernavodă), Capidava, Carsium (Hârșova, județul Constanța) și Halmyris (Murighiol, județul Tulcea), Aegyssus (Tulcea, județul Tulcea), Noviodunum (Isaccea, județul Tulcea), Dinogeția (Garvan), Troesmis (Iglița), precum și Sucidava și Drobeta Turnu Severin.

„Acest efort de inventariere, reabilitare și punere în valoare nu se poate face decât cu suportul autorităților locale, fără de care acest proiect este foarte greu de realizat”, mai spune Ministerul Culturii.

Instituția condusă de Puiu Hașotti mai spune că „posibilitățile foarte mari de promovare ale acestui proiect, la care se adaugă și uriașa resursă patrimonială pe care România o deține (1.075 de km de limes dunărean) poate face din acesta un proiect național integrat și sustenabil și transfrontalier de mare succes”.

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervația Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetățile dacice de la Orăștie (1999), bisericile maramureșene din lemn (1999) și centrul istoric al orașului Sighișoara (1999).

Deciziile UNESCO privind patrimoniul mondial au de cele mai multe ori și o mare miză economică, deoarece clasarea siturilor facilitează deblocarea finanțării în vederea lucrărilor de conservare a acestora și aduce o creștere a numărului de turiști. Principala provocare a UNESCO este însă conservarea siturilor aflate în pericol din cauza lipsei de îngrijire, a practicării turismului necontrolat și a dezvoltării unor activități economice cu consecințe devastatoare asupra mediului.