Treblinka, lagărul în care 5.000 de oameni erau omorâți în 20 de minute

Prezentate în documentarul „Treblinka: Mașina de ucis a lui Hitler” (Treblinka: Hitler’s Killing Machine), săpăturile dezvăluie faptul că naziștii nu au fost atât de buni precum credeau în a-și ascunde crimele. Pereți de cărămidă și fundațiile camerelor de gazare au fost descoperite, precum și numeroase oase umane.

„Pentru mine, acest lucru a fost șocant”, spune liderul proiectului, Caroline Sturdy Colls, un arheolog criminalist care lucrează de obicei alături de poliție pentru a descoperi victimele crimelor din prezent.

Dintre toate atrocitățile celui de-al Treilea Reich al lui Hitler, Treblinka este una dintre cele mai șocante. Istoricii estimează că aproximativ 900.000 de evrei au fost uciși în acest lagăr de concentrare în Polonia ocupată de naziști.

EXCLUSIV Fosta șefă a TVR, Doina Gradea, intervine în “scandalul meselor” cu Adriana Saftoiu: “Nu am avut card de protocol. Nu mi-am decontat mese”

20:33

EDUCAȚIE Revoltă în rândul profesorilor. Sindicatele acuză Ministerul Educației că blochează plata drepturilor salariale câștigate în instanță

20:23

Naziștii au început deportarea evreilor, cea mai mare parte din ghetourile din Varșovia și Radom, la Treblinka, în iulie 1942. Au existat două lagăre. Treblinka I a fost un lagăr de muncă forțată, unde prizonierii erau puși să fabrice pietriș. La mai puțin de o milă (2 km) distanță era Treblinka II, un lagăr al morții înfiorător.
Evrei au fost trimiși la Treblinka II cu trenuri, spunându-li-se că se îndreptau spre un lagăr de tranzit înainte de a fi trimiși la o nouă viață în Europa de Est. Înșelăciunea era elaborată: naziști au creat chiar și o stație de tren și bilete false.

Evreii deportați erau împărțiți în două grupuri, unul de bărbați și celălalt de femei și copii, și li se cerea să se dezbrace pentru „deparazitare”. Aceștia erau apoi trimiși în camerele de gazare, iar în 20 de minute aproximativ 5.000 de oameni erau omorâți prin intoxicare cu monoxid de carbon. La început, morții erau îngropați în gropi comune, însă în 1942 și 1943, sclavii evrei care erau puși la muncă erau forțați să redeschidă mormintele și să ardă cadavrele.

Din cauza faptului că  naziștii au avut grijă să distrugă lagărul în 1943, foarte puține dovezi rămăseseră despre genocid. Ceea ce aflase era în mare parte din mărturisirile naziștilor și din descrierile puținilor supraviețuitori.

Caroline Sturdy Colls știa că zona nu se putea să fi fost curățată atât de bine și a început să evalueze Treblinka drept un sit arheologic în 2007. Ea a ales să folosească metode arheologice non-invazive.

„Ce ne-am dorit în acel stadiu era să evaluăm ce mai exista sub pământ, dacă mai exista ceva”, spune ea.

Săpăturile au dezvăluit că existau două camere de gazare la Treblinka, prima, cu o capacitate de 600 de oameni, iar a doua pentru peste 5.000 de oameni.

Colls și echipa sa au făcut patru excavări la Treblinka II. În primele două s-au descoperit un dinte fosilizat de rechin și nisip.  Celelalte două săpături au dezvăluit un perete de cărămidă și o fundație. Camerele de gazare erau singurele clădiri din cărămidă în lagăr, spune Colls. De asemenea, s-au găsit bucăți de gresie portocalie, precum cele descrise de martori cu privire la podeaua camerelor de gazare, scrie livescience.com.

Fiecare bucată era marcată cu Steaua lui David, probabil un subterfugiu al naziștilor de a arăta că acea clădire era o baie în stil evreiesc.