Halep n-are niciun drept

După ce s-a confruntat cu nedreptatea de a fi suspendată pentru o perioadă lungă, ca și cum s-ar fi dopat de bună voie și nesilită de nimeni, Simona Halep a trebuit să se obișnuiască, treptat, cu situația conform căreia administrarea substanței interzise s-a petrecut în mod perfect accidental, niște suplimente recomandate de preparatorii ei fizici de atunci fiind contaminate. Pedeapsa neputând să se anuleze. Că doar timpul, deocamdată, nu merge inapoi.

Revenirea, însă, la un nivel înalt din tenis nu a fost un proces la fel de simplu. Deși unele turnee i-au acordat wild carduri (apărând astfel și destule comentarii ale colegilor de tablou, care spuneau că „o dopată” nu merită a doua șansă), pauza lungă și consumul psihologic uriaș și-au spus cuvântul. De când are din nou dreptul de a spera la victorii, Halep câștigă tot mai puțin.

NEWS ALERT Spania este prima finalistă a Cupei Mondiale! Meci de senzație disputat la Dallas

00:00

FLASH NEWS Premierul britanic Keir Starmer, decorat de Emmanuel Macron cu cea mai înaltă distincție a Franței

23:31

Zilele trecute, în cadrul unui scurt interviu, a fost întrebată dacă are în minte și o retragere, având în vedere vârsta sa, care nu mai e nicidecum una la care să iei cariera de la capăt, și rezultatele absente din ultimele luni. Aproape luminoasă, sportiva noastră a recunoscut că da, că se gândește des la retragere, mai ales că unele dintre accidentările mai vechi, revenite și adânci, refuză o vindecare reală, pe termen lung.

Și, iată, cum sar la gâtul ei iarăși aceia care altceva nu știu să facă și care, indiferent de culoare sportivă sau politică, aleg să dea cu noroi: Păi, așa se face? Atâta ambiție are Halep? A încercat o dată, de două, de patru ori, a pierdut în tot atâtea ocazii și acu’ se retrage? În loc să mai cadă în genunchi pentru țară, pentru suporteri, inclusiv pentru aceia care n-au avut inima să creadă în nevinovăția ei? Așa ne-a fost vorba?

În România noastră mare și frumoasă, mereu a fost așa: ferească Dumnezeu să ai succes, să câștigi ceva, să fii primul în vreo competiție – sportivă sau de orice fel, iar apoi să nu mai vrei să concurezi, pentru că te dor mâini, picioare sau pentru că, pur și simplu, nu mai e loc de performanță în biografie, pentru că vor sări toți aceia care n-au contribuit cu nimic la performanța ta de ieri, urlând că datoria de a oferi concetățenilor și steagului național o clipă de glorie nu se poate trăda, indiferent de explicație.

Simona Halep n-are niciun drept! Nici să creadă că există viață și împlinire după locul întâi în WTA, nici să vadă orizonturi dincolo de terenul de zgură, nici să își pună în minte dorința simplă, poate, de a avea o familie întreagă și stabilă.

Noi, în schimb, de pe marginea drumului, avem dreptul la orice. Dreptul să criticăm, dreptul să uităm, dreptul să vrem mai mult, dreptul să muncim mai puțin. Excepțional!

Citește și:

Boli fără leac pe stoc

Dacă ar mai conta și cultura…

Ziua Prințesei

Dărâmați „statuia” Popovici!

După ce se ridică şi ceaţa…