„Ce te guduri, Victore, fără minte, fără gând, ca un pudel tremurând?” – Poezia dedicată premierului de un senator liberal

Astfel, într-o postare pe blogul personal, Bodea critică atitudinea prim-ministrului din ultima perioadă, spunând că de la „marele lider PSD”, Victor Ponta a ajuns să „umble în patru labe, ca un cățel”.

„Și iaca așa, marele luptător împotriva „tiranului de la Cotroceni” s-a transformat în mica slugă a celui ce i-a urmat Băsescului pe scaun. Și iaca așa, pisicul roșu revoluționar s-a metamorfozat într-un pudel roz de bordel. Curat progres: după doi ani de putinizare, PSD a eșuat lamentabil în pudelizare…”, a scris Bodea, pe blogul său.

În plus, liberalul mai susține că premierul îl copiază pe președintele Klaus Iohannis, în încercarea de a fi plăcut de oameni.

„Hai, am înghițit în sec de câteva ori, văzându-l cum se gudură zglobiu printre picioarele proaspătului stăpân de la Cotroceni, în încercarea de a arăta poporului nervos ce mare prieten e cu noul lor idol, să îl iubească iar lumea și pe el un picuțel…”, a mai scris el.

SĂNĂTATE Covid-19 nu afectează doar plămânii. Cercetătorii au descoperit ce modificări poate provoca virusul în creier

19:09

TRAGEDIE Antrenorul român al celor de la Young Boys a reacționat după tragedia petrecută în Elveția: „O catastrofă! Elicopterele zboară spre toate spitalele!”

18:24

În ce privește scurta poezie pe care i-a dedicat-o, Cristian Bodea îl numește pe Victor Ponta un „pudel tremurând”, care „nu are minte” și care se gudură pe lângă președinte.

Redăm versurile integrale, în varianta senatorului liberal:

„- Ce te guduri, Victore,
Fără minte, fără gând,
Ca un pudel tremurând?
– De ce nu m-aș gudura,
Dacă trece vremea mea!
Votul scade, ura crește
Și partidul mi-l rărește.
Bate neamțul țara lungă –
Toți lingăii mi-i alungă;
Zice neamțul dintr-o parte –
Dragnea-i ici, Geonă-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă voturile-mi trec!
Peste vârfuri de antene
Trec în salturi grobiene,
Ducând visurile mele
Și mintiuța mea cu ele.
Și se duc tot scheunând,
Rațiunea-ntunecând,
Și se duc ca știrle,
Scuturând minciunile,
Și mă lasă tot prostit,
Pricăjit și jerpelit
Și cu Șova singurel,
De mă-ngân numaï cu el!”