Cele 7 minuni ale primarilor din România

1. Cea mai lungă pistă de biciclete din România trece printr-un bar și se termină cu…o amendă

Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în județul Timiș și poate concura și pentru titlul de cea mai ciudată din țară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timișoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de șerpuiri și se termină la granița cu Serbia, unde pe bicicliști îi așteaptă polițiștii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 și 1.000 de lei sau dosar penal.

În 2013, printr-un proiect pe fonduri europene, Primăria Timișoara a început reabilitarea malurilor Begăi și a inclus în lucrări și realizarea unei piste de biciclete pe ambele maluri ale râului. Problema a venit, însă, în momentul în care autoritățile locale și-au dat seama că nu pot înlătura unele localuri care au primit autorizație de funcționare pe malul canalului.

Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul orașului, bicicliștii se trezesc pe o terasă, flancați de mese, chelneri și clienți. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliștii să nu se trezească în apă, au fost montați parapeți de beton înalți cât un om.

Totuși, Consiliul Județean Timiș a decis să continue pista din Timișoara până la granița cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe și pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar șapte kilometri de pistă. Așa se face că ea se termină în câmp, pe granița cu Serbia. Iar de aici apar și problemele.

Autoritățile nu au prevăzut și un punct de trecere a frontierei, iar asta înseamnă că bicicliștii care ajung la capătul pistei românești și intră pe fâșia verde se pot alege oricând cu o amendă de toată frumusețea, cuprinsă între 100 și 1.000 de lei sau chiar cu dosar penal, fiind suspecți că vor să intre în Serbia printr-o zonă neautorizată.

În ciuda numeroaselor reclamații, fiind vorba de proiecte europene, autoritățile locale și județene nu pot interveni pentru remedierea problemelor semnalate de cicliști cel puțin cinci ani după inaugurarea lor. Astfel, cea mai lungă pistă de biciclete din România va rămâne, cel puțin pentru câțiva ani, și una dintre cele mai ciudate.

2. Trotuar pe câmp într-o comună din Gorj. Primarul mai vrea pârtie de schi și aeroport

Înainte de scrutinul local din anul 2012, în comuna Bengești-Ciocadia, din județul Gorj, autoritățile se mândreau cu un trotuar construit pe câmp, lângă lanurile de porumb, în zona drumului național. Lucrarea plătită de cei de la Drumuri din fonduri europene, care ar fi trebuit să aibă doi kilometri lungime, nu a fost încă finalizată, dar primarul Victor Geogia nu a renunțat la proiect și susține că și-ar dori un astfel de trotuar pentru că el este util în localitate.

„Ce contează că e câmp? Străinii ne dau bani ca să facem drumuri în pădure, dar pe marginea unui drum național? Din păcate nu e terminat trotuarul și nu pot să termin eu lucrările, pe proprietatea Drumurilor Naționale. Eu aș vrea să fac un trotuar de la Bengești până la ieșire, spre Câmpu Mare, însă nu pot. (…) E construit de pe vremea când era Udrea ministru, dar este bun. În zonă este circulație foarte mare. Păcat că nu s-a terminat și nu a fost făcut cum trebuie.(…) Nouă ne părea bine. Făceau un lucru extraordinar, dacă se termina. Mă întreabă și pe mine oamenii când se termină, dar nu pot să fac nimic eu”, a declarat edilul Victor Geogia.

Și nu se oprește aici. Anul acesta, Geogia candidează pentru încă un mandat, după 12 ani în care a condus Primăria Bengești-Ciocadia și, în campanie, edilul le promite localnicilor pârtie de schi și chiar un aeroport.

„Eu aș avea multe idei. Aș vrea să fac, de exemplu, o pârtie de schi și un aeroport aș vrea, dar depinde de finanțare. O pârtie de schi ar prinde rău la Bengești? Lumea de ce să se distreze la Rânca? Și la Bengești se poate. Ce ar fi rău? Tineretul de ce să nu vrea o pârtie de schi, dar în primul rând e terenul. Trebuie să ai teren, aceasta e prima condiție. Primăria deține izlazuri”, a mai spus Victor Geogia.

Până la schiuri și avioane, sătenii au găsit rapid utilitatea trotuarului din câmp: oamenii merg cu animalele pe alee pentru a ajunge la terenurile lor.

3. Primarul căruia „i-au ieșit” toate sărbătorile în campania electorală. Pe „date statistice”

O mare „înfăptuire”, așa cum îi place să spună, a primarului Nicolae Robu din Timișoara este strâns legată de campania electorală. Mai exact, în 2016, primarului i-au ieșit toate sărbătorile și evenimentele finanțate din bani publici chiar în preajma alegerilor locale. Într-un singur weekend s-au celebrat la Timișoara Zilele Cartierului Cetate, Festivalul Timfloralis și Ziua Tinerilor, instituită recent de primarul Nicolae Robu alături de Ziua Majoratului, Ziua Studenților și Ziua Vârstnicilor.

Primarul Nicolae Robu spune, însă, că anul electoral nu are nicio legătură cu modificarea calendarului cultural din oraș și că, după ce a consultat „date statistice”, s-a întâmplat ca toate sărbătorile să-i iasă chiar în campanie. Publicul acestor spectacole este format mai ales din studenți, spune Robu, iar aceștia pleacă în vacanță pe perioada verii, deci nu există „o marjă foarte largă de timp în care se potrivește să programăm astfel de evenimente”.

Dacă în anii anteriori evenimentele culturale organizate la Timișoara în timpul verii se întindeau din luna mai și până în septembrie, în anul electoral 2016, calendarul s-a modificat radical, foarte multe dintre spectacole fiind aglomerate în perioada din preajma alegerilor locale.

În plus, și un festival de rock consacrat la nivel național și-a modificat data, fiind mutat pe 13 mai, adică la o săptămână după startul campaniei. Întrebat despre aceste schimbări neașteptate, actualul primar Nicolae Robu care va candida în vară pentru un nou mandat, a declarat că „nu acum s-a stabilit” și că s-a bazat pe „date statistice”.

„Evident că te bazezi pe datele statistice. (…) Să nu uităm că în Timișoara avem peste 50.000 de studenți dintre care peste 60% sunt din afara Timișoarei. Nu am date la zi în această privință, dar așa stau datele de obicei. Dacă punem în mijlocul verii când lumea e în concediu când studenții sunt plecați din Timișoara nu am făcut nimic. Aceste evenimente trebuie planificate ca studenții să se bucure de ele la fel și cetățenii Timișoarei fiind aici. Drept urmare, nu avem o marjă foarte largă de timp în care se potrivește să programăm astfel de evenimente”, a motivat primarul.

4. Stejarul din mijlocul terenului de fotbal

80.000 de lei. Atât a investit primăria din Tonciu, un sat din Mureș, într-un teren de fotbal care a fost construit în jurul unui stejar bătrân. Motivul? Localnicii au insistat să nu fie tăiat copacul despre care spun că este secular. Pentru binele lor, cei care iubesc acest sport s-au obișnuit să ocolească stejarul înalt de peste 20 de metri. Altfel și-au făcut regulile proprii de joc. Ori de câte ori copacul este lovit de minge se consideră „out”.

Arborele vechi de sute de ani este considerat simbolul localității, așa că mulți au ajuns să-l îndrăgească și s-au opus tăierii lui atunci când a fost construit terenul. Cum într-o parte este o parcelă privată, iar în cealaltă dispensarul, s-a ales varianta de mijloc. Cu stejarul în mijloc.

Pentru că exista pericolul ca unii să se accidenteze, primarul vrea să ia câteva măsuri de siguranță: „Măsura o stabilesc acuma, în timp de două zile clarific. Pun în jurul lui ceva de amortizare”, spunea primarul Ioan Milașan.

Administratorul terenului era însă de altă părere: „Trebuie tăiat, că trebuie să se joace copii, împinge unul pe altul și unul sparge capul unul așa, unul cu piciorul”, declara atunci Ion Cazacu.

5. La Timișoara, băncile au gard. Chiar în față

Cu multe ocazii, primăria din Timișoara au ajuns celebră pe tot Internetul, mai întâi după ce a schimbat băncile dintr-un parc și le-a pus în față un gard de lemn. Lucrările pentru reamenajarea spațiului verde au fost făcute conform unui plan pe care constructorii l-au urmat cu sfințenie, de teamă că altfel nu-și vor primi banii.

Astfel, gardul a fost montat chiar în fața băncilor, pe care nu se mai putea așeza nimeni. După ce fotografiile ridicole au ajuns pe rețelele de socializare, primăria a dat ordin și, chiar dacă era sfârșit de săptămână, muncitorii puteau fi zăriți lucrând de zor pe șantier ca să remedieze problema. Reabilitarea parcului, inclusiv cu montarea gardului și a băncilor, a costat două milioane de lei.

6. Premiul „crizantema de aur” merge la București

Ani de zile primăriile au tocat milioane pe amenajările spațiilor verzi, fiind plantați sute de mii de arbori și arbuști care s-au uscat în nici trei luni sau care au fost achiziționați la prețuri de 100 de ori mai mari de la un an la altul sau de la un parc la altul, arată rapoartele Curții de Conturi. Prețuri aberante au fost și în cazul florilor unde din cauza faptului că societățile care derulează contracte de amenajare spații verzi nu sunt și producătoare s-a ajuns ca adaosurile practicate să fie de până la 2000%.

Pe scurt, trandafiri achiziționați cu 5,5 lei bucata au fost revânduți cu 28,5 lei, iar crizantemele de la 12 lei au ajuns la 310 lei bucata. Plăți uriașe au fost constatate și în cazul achizițiilor de bănci, coșuri de gunoi, amenajarea locurilor de joacă, salubrizare sau paza parcurilor.

„Suma plătită, doar pentru achiziționarea de flori, arbori și arbuști, fără cheltuielile de îngrijire a materialului dendrofloricol, de către Sectorul 3 în anii 2011 și 2012 a însumat 39.514.000 lei, rezultând astfel că Sectorul 3 a dovedit o vădită lipsă de responsabilitate și dezinteres față de banii contribuabililor”, se arată în documentul menționat.

Și la Sectorul 5 s-au înregistrat prețuri de achiziție exorbitante. Pentru arbuștii și copacii plantați în două parcuri amenajate în aceeași perioadă, adică în martie 2008, prețurile au fost, uneori, și de peste 100 de ori mai mari. Astfel, Magnolia x Soulangiana 150 a avut un preț de 35 de lei pentru Parcul Pecineaga și 405,7 lei pentru Parcul Romniceanu. La fel și picea pungens glauca globosa al cărui preț a fost 35 de lei în primul caz și 198 de lei în cel de-al doilea.

7. Timișoara, orașul minunilor de la primărie: zebra „hăbăucă” și protestul în costum de baie

O altă întâmplare care a fost atât de ciudată încât va rămâne în istoria Timișoarei este cea care a avut drept protagonistă o… zebră. În toamna anului 2013, Primăria Timișoara a reușit să aducă la Grădina Zoologică o zebră care fusese donată de un alt Zoo din Cehia. Prima și ultima.

Pe 11 octombrie 2013 primarul a vrut să prezinte presei noua achiziție a Grădinii Zoologice. La vederea numeroșilor jurnaliști, însă, zebra a devenit agitată, l-a trântit la pământ pe directorul Direcției de Mediu din cadrul Primăriei Timișoara, Adrian Bere, și a reușit să evadeze din țarc.

„Sigur că animalul are nevoie de o perioadă de adaptare în noul habitat și am văzut că s-a manifestat ca un animal stresat. A luat-o la fugă, dar s-a întors în câteva minute în habitatul său. Vom avea grijă să nu îi lipsească nimic”, spunea atunci Robu.

După doar câteva ore de la această declarație, zebra murea înecată. Ce s-a întâmplat? Angajații au lăsat animalul într-un țarc aflat chiar lângă o baltă, iar zebra a evadat și a sărit în apă. În încercarea de a o salva, veterinarul Grădinii Zoologice, Mihăiță Afrenie, și directorul Direcției de Mediu, Adrian Bere, au sărit în apă după ea, iar Bere a fost lovit destul de serios de zebră, care s-a înecat.

Întrebat de presă cine e responsabil pentru acest incident, Robu a dat vina pe zebră: „Nu sunt specialist în asemenea spețe, nu știu cum trebuie să fie un habitat. Specialiștii spun că era un habitat corespunzător, specialiștii spun că animalul a fost tratat cum se cuvine, cum scrie la carte și nu-i nimeni de vină că și această zebră, așa cum se întâmplă cu multe animale, a avut un comportament imprevizibil, un comportament agresiv (…)”, a spus primarul. Ulterior, Robu a afirmat că „zebra era hăbăucă, iar cei care au donat-o Primăriei Timișoara au făcut acest gest ca să scape de ea!”.

Tot în primul mandat al lui Nicolae Robu, care acum e aproape de final, au apărut pe bulevardele din Timișoara, după modelul Mamaia lui Radu Mazăre, 40 de palmieri, achiziționați din Olanda cu 140 de euro bucata.

Imediat, plantele au devenit subiect de controversă, Timișoara primind porecla de „Palmișoara”. Deși peisagiștii din oraș și opoziția au cerut explicații de la Primăria Timișoara legate de neobișnuita achiziție, primarul Nicolae Robu a stat în spatele deciziei luate și a refuzat să îndepărteze plantele din centrul orașului.

Ba, mai mult, a și dispus ca palmierii să fie păziți non-stop de 20 de polițiști locali. Ceea ce a dus la cel mai haios protest organizat în ultimii ani în municipiul de pe Bega. Se întâmpla pe 9 iunie 2013, când peste 100 de tineri au ieșit la plajă, sub palmierii plantați între benzile de circulație. Îmbrăcați de plajă, cu colace și ochelari de înot, tinerii și-au așezat șezlongurile printre palmieri și au făcut mișto de decizia lui Robu. Degeaba, însă, palmierii sunt plantați an de an pe aceleași două bulevarde, iar anul acesta au și companie: în ghivecele palmierilor au fost plantate și câteva petunii.