Ponta, despre plagiat: Am greșit în urmă cu 16 ani; dacă omoram pe cineva, eram pus în libertate

El a arătat că în privința acuzațiilor de plagiat poate vorbi despre două aspecte, respectiv instituțional și personal.

„Cea instituțională este următoarea: cei care mă acuză de acest lucru sunt în același timp cei care vorbesc despre statul de drept și despre cât de importantă este decizia. Eu am o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care mă absolvă de această acuzație. Mai mult decât atât nu pot decât să mă duc, nu știu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituțional acesta este răspunsul meu”, a spus Ponta la Adevărul Live.

El a adăugat că, în plan personal, a plătit politic pentru o greșeală veche.

„Al doilea răspuns, care e cu caracter personal: sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greșit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în libertate. Cred că am plătit prețul politic, moral. M-a afectat foarte tare, aș minți să spun că nu m-a afectat tot acest scandal și acuzația aceasta repetată. Am o întrebare: cam câte zeci de ani trebuie să plătesc pentru ceva ce, sigur, justiția a zis că sunt nevinovat, dar o parte a opiniei publice mă consideră vinovat ?”, a întrebat Ponta.

ANUNȚ Donald Trump anunță prima investiție pentru reconstrucția Fâșiei Gaza. Țările din „Consiliul pentru Pace” vor aloca peste 5 miliarde de dolari

20:42

ULTIMA ORĂ Ministrul Agriculturii explică de ce ficățeii de pui din Brazilia au prețul la jumătate: „Folosesc hormoni de creștere”

20:42

În luna martie, instanța supremă a decis că Victor Ponta nu va fi cercetat pentru plagiat, după ce contestația formulată de Adrian Papahagi, Mihail Neamțu și Augustin Ofițeru, prin care au cerut infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și redeschiderea dosarului, decizia fiind definitivă.

Denunțătorii au susținut că, din cele 292 de pagini ale lucrării „Răspunderea în dreptul internațional umanitar”, publicată de Editura Universul Juridic în 2010, lucrare care îi are ca autori pe Victor Ponta și Daniela Coman, „un număr de 113 pagini nu constituie o operă de creație originală proprie, ci reprezintă o însușire frauduloasă a produsului de crație intelectuală a patru autori”.