Femeile și copiii adăpostiți la Azovstal, închiși în buncăr de două luni: Ajutați-ne, vrem să trăim! Rămânem fără mâncare

Mamele care se ascund alături de copiii lor în buncărele combinatului din Mariupol  cer cu disperare ajutor. Niciunul dintre miile de oameni adăpostiți acolo nu a mai ieșit la suprafață de săptămâni întregi, iar proviziile de hrană și apă le mai ajung doar pentru câteva zile.

„Viețile noastre, casele noastre…Unde e locul meu de muncă? Spitalul meu a fost distrus. Școala mea a fost distrusă, casa mea a fost distrusă încă din primele zile.
Am văzut civili, oameni care nu erau militari, erau aduși în secția mea pentru chirugie vasculară. Erau aduși oameni care nu mai aveau mâini sau picioare (…0 De două luni. De două luni nu ieșim de aici, nici copiii, nu iese nimeni. Mai avem apă pentru cel mult o săptămână. Și mâncare la fel.”, spune una dintre femeile din fabrică.

„În numele tuturor locuitorilor din Mariupol, fac un apel către întreaga lume. Vă rog, ajutați-ne! Vrem să trăim! Vrem să trăim în orașul nostru, în țara noastră. Vrem să trăim normal, în liniște. Ne-am săturat de aceste bombardamente, de aceste atacuri aeriene constante pe pământul nostru. Copiii noștri nu au mai văzut lumina soarelui de o lună și jumătate. Cât va mai dura? De cine suntem „salvați” aici? Nu înțeleg”, spune o altă femeie.

„Ajutați-ne! Opriți agresiunea Federației Ruse împotriva țării mele! Țara mea moare, pur și simplu. Orașul meu este complet distrus, nu a mai rămas viață nicăieri. Totul a fost bombardat complet. Copiii care sunt aici, plâng tot timpul, vor să se joace, vor să trăiască!”, este apelul „prizonierilor” din Azovstal.