Marius Tucă Show (Partea a III-a). Dr. Mihaela Bilic: Alimentația copiilor trebuie să fie grasă. Mierea și zahărul sunt la fel de păguboase. Cu două ciorbe pe zi slăbești 20-30 de kg în trei luni

Nutriționistul Mihaela Bilic spune că părinții nu ar trebui să-și supună copiii dietelor, ci să le impună reguli și să le acorde mai multă atenție. Medicul combate și moda alimentelor bio, susținând că este vorba despre o șmecherie.

Prezentăm câteva din declarațiile medicului nutriționist Mihaela Bilic la emisiunea „Marius Tucă Show”:

„Un copil obez va fi un adult care non-stop va lupta să-și țină aceste celule adipoase goale, dar, atenție, ele urlând de foame. E inuman să consumi atât de multă energie vitală în lupta cu niște hormoni, iar capul nostru nu poate, adică hormonul bate neuronul”

„Copiii noștri cresc fără reguli, cresc într-un soi de, nu se numește libertate, se numește mai degrabă abandon”

„Psihonutriția: întrebarea nu este „eu ce mănânc?”, ci „eu de ce mănânc?”. În nici 30% din cazuri nu este de foame, sunt atât de multe motive pentru care mâncăm”

„Înainte să vă duceți să faceți facila operație de tăiere de intestine, faceți această experiență voi pentru voi. În 3 luni, cu două ciorbe pe zi se slăbește între 20 și 30 de kilograme”.

„Noi dacă trăim în România ar fi ideal să mâncăm lucrurile care cresc aici în România, ar fi o chestiune genetică”

„Postul nu înseamnă să mănânci toate alimentele în varianta lor vegetală. Un post în care să fii sătul nu înseamnă post”

„Mămăliga trebuie reconsiderată. Și pufuleții! Sunt foarte buni, dar oamenii se gândesc că sunt snack”

„Acum toată lumea vrea bio și nu realizează că nu bio e șmecheria, ci crescutul neintensiv, pentru că dacă tu îți iei un ou bio nu are valoare mare nutritivă”

Redăm integral parte a III-a a interviului:

Marius Tucă: Pentru că tot am vorbit despre femeie și, în general, despre familie, femeia e importantă într-o familie, dacă nu cea mai importantă, să vorbim și despre copii. E o carte care se adresează copiilor și, într-adevăr, cartea ar trebui în grădinițe, în școli generale, abc-ul de nutriție. Și vreau să ne vorbești pentru că alimentația…

Mihaela Bilic: Eu le iubesc pe toate cărțile mele, iar la asta …

Marius Tucă: Știu, sunt copiii tăi și îi iubești cel mai tare.

Mihaela Bilic: E adevărat și la asta și ilustrația am migălit-o mult, are 100 și ceva de pagini, are jocuri pentru copii, adică da, avem nevoie de abecedare.

Marius Tucă: Cum trebuie să hrănim copiii până la urmă?

Ajungem la niște lucruri teribile pentru un copil, care este pus să mănânce dietetic, i se scoate grăsimea din alimentație de frica kilogramelor în plus

Mihaela Bilic: Însă trebuie să-ți recunosc ție cartea am scris-o în primul rând pentru părinți. Pentru că din nou este iarăși o chestiune aș spune așa ne semețim, și suntem cu nasul pe sus spunând că noi ca și adulți știm ce avem de făcut pentru copiii noștri.

Marius Tucă: Noi am fost hrăniți de părinții noștri, normal că și copiii din ziua de astăzi

Mihaela Bilic: Ei din păcate copiii din ziua de astăzi sunt hrăniți de niște părinți care…

Marius Tucă: Părinți denaturați, cu ghilimele de rigoare, exagerez.

Mihaela Bilic: Nu știu dacă denaturați, cei care vor să fie informați ajung să fie extrem de radicali și să ia niște decizii teribile crezând că sunt niște decizii bune și ajungem la niște lucruri care sunt teribile pentru un copil, un copil este pus să mănânce dietetic i se scoate grăsimea din alimentație de frica kilogramelor în plus.

Marius Tucă: Ce trebuie să mănânce, ce nu trebuie să mănânce și care sunt sfaturile tale cele mai importante?

Mihaela Bilic: Iată e nevoie de o carte pentru ca să înțelegem că alimentația copiilor culmea trebuie să fie grasă. Un copil trebuie să mănânce lucruri grase și el instinctiv știe asta, întotdeauna copilul o să mănânce cartoful prăjit, nu ăla fiert, întotdeauna copilul o să ceară unt, o să ceară lucruri care se pun pe pâine și care automat au grăsime. În momentul însă în care vorbim de alimentația copilului mai trebuie să știm un singur lucru dincolo de ingredientul sau mă rog de cantitatea care este în farfurie, un lucru care ne lipsește și aici o să avem de tras noi ca și generații care să spunem că am fost mult prea ocupați sau mult prea bulversați de tot ce s-a întâmplat în jurul nostru și am uitat să punem preț pe mâncatul în familie, pe gătitul acasă, pentru tot acest bling-bling alimentar care îi fascinează nu numai pe copiii noștri, dar și pe noi, și atunci în acest context trebuie înțeles faptul că dacă nu privim cu seriozitate nu farfuria copilului, ci tot ce se întâmplă în casa noastră, copiii vor fi victime. Adică văd copii care fie se hrănesc singuri, adică își iau tot ce vor din frigider…

Marius Tucă: Și când vor și ce vor.

Mihaela Bilic: Dar ce găsesc în frigider lucruri care se pot mânca reci ca un sendviș, sunt copii care nu știu dacă mănâncă o dată pe săptămână cu părinții la masă, nici măcar la masa de seară, sunt copii cărora li se fac toate poftele cu condiția prin asta să-ți plătești într-un fel lipsa ta de atenție și de timp petrecut cu copilul tău, sunt copii care nu acceptă reguli și aici la capitolul acesta, mai spuneam într-o emisiune și spun în continuare, pentru că mi s-a părut fabulos, abia în noiembrie am aflat-o și eu la cursul meu de nutriție în Franța, când ni s-a spus că o mamă bună este o mamă efectiv, netradus din engleză, good enough ce înseamnă asta că este o mamă de nota 5. Adică avem acum de a face acum cu această dorință copiii noștri să aibă tot ce nu am avut noi și unui copil căruia îi satisfaci toate nevoile și care niciodată pe parcursul copilăriei nu a fost confruntat cu refuz, cu nereușită, cu eșec, și efectiv cu această insatisfacție care trebuie să facă parte din viața lui ajunge ca la o vârstă de adolescent poate, să se confrunte poate pentru prima oară în afara mediului cocoloșit din familie, să aibă impact cu un lucru negativ sau cu un minim disconfort și acela să se transforme într-o întreagă dramă și tragedie, aceia vor fi adulți care vor fi tot timpul dezechilibrați și vor căuta în mâncare confort, pentru că ei toată viața, așa li s-a părut lor, că viața trebuie să fie numai cu bine, numai cu bun, fără niciun fel de…

Copiii noștri cresc fără reguli, cresc într-un soi de, nu se numește libertate, se numește mai degrabă abandon

Marius Tucă: Aici e și cum i se spune, recomand o carte „Între părinte și copil”, a lui Ginott, apropo de psihologia copilului pentru că e important și cum spui toate astea. Important este cum e să fii o mamă de nota 5, să o faci cu blândețe, dar cu fermitate, mă rog e mult de discutat.

Mihaela Bilic: E foarte important, deci copiii noștri cresc fără reguli, cresc într-un soi de, nu se numește libertate, se numește mai degrabă abandon.

Marius Tucă: E haos până la urmă.

Mihaela Bilic: Da, și atunci lucrul acesta se reflectă nu numai asupra alimentației, se reflectă asupra întregului lor emoțional. Părinții nu vorbesc cu copiii despre emoții, de ce pentru că și ei ca și noi nu am avut această educație din punct de vedere emoțional, nu am fost învățați să ne etichetăm emoțiile, să ni le trăim la modul firesc.

Marius Tucă: Sunt lucruri neplăcute sau lucruri chiar dramatice care trebuie spuse copiilor și asta înseamnă normalitate și lucrurile astea fac din copii niște oameni normali până la urmă nu oameni slabi, nu oameni care să fie dependenți de la zahăr până la faptul că trebuie să plece în vacanță nu știu câte zile pe an sau ceva de genul acesta.

Mihaela Bilic: Da, cum le spun eu în cartea mea, cu păcătoase, că e normal să fii mâncăcios, pofticios și lacom, așa trebuie să le spunem din punct de vedere emoțional că e normal să fim triști, furioși, să simțim disconfortul, și atunci lucrurile astea în momentul în care sunt prezentate atât de banal, atunci dintr-o dată înțelegi ce se întâmplă în tine și nu mai încerci să ascunzi sub mâncare.

Marius Tucă: Și mai este un lucru important că refugiul la dulciuri, pentru că mulți dintre copii se îngrașă pentru că mănâncă foarte mult dulce.

Mihaela Bilic: Dar nu numai copiii, și adulții ulterior.

Marius Tucă: Și adulții de fapt un refugiu al…

Mihaela Bilic: O calmare a creierului.

Marius Tucă: O calmare a creierului care este frustrat, care nu este într-o stare de bine, nu ești deloc ok.

Mihaela Bilic: Și tu nu te înțelegi, adică nu știi exact intoleranță la disconfortul…

Marius Tucă: Și de fapt nefericirea cumva se completează prin cantități mari de dulciuri.

Mihaela Bilic: Nu știu dacă se completează, cât de fapt se anesteziază.

Marius Tucă: Se anesteziază sau se încearcă a fi păcălită sau se încearcă a fi înlocuită.

Mihaela Bilic: Da, pentru că ceva te doare sau nu-ți convine, pui dulce și atunci măcar pentru o perioadă scurtă trece disconfortul, ei bine această intoleranță la disconfort nu poate fi tratată la nesfârșit cu mâncare pentru că o să ajungem să fim obezi când de fapt problema noastră este disconfortul emoțional.

Marius Tucă: Ce nu trebuie să mănânce copiii?

Mihaela Bilic:  Nu, copiii trebuie să mănânce din toate, ce trebuie însă, în schimb, copiii este să aibă o mulțime de alte…

Marius Tucă: Deci trebuie să mănânce de toate.

Copiii nu au nevoie de ecrane în fața cărora să intre într-un fel de letargie ca părinții să fie liniștiți și nici de frigidere pline astfel încât ei să tacă

Mihaela Bilic: Și nu numai că de toate, dar nu trebuie să mănânce ca să simtă. La capitolul copii, mai mult decât la adulți ei au nevoie de atenție, au o curiozitate teribilă, sunt ca un fel de burete care trebuie tot timpul hrănit, au nevoie de timp petrecut cu părinții lor, nu de mijloace materiale care să le compenseze lipsa ca și prezență, au nevoie de atenție, au nevoie de joacă și au nevoie ca tot ce înseamnă imaginația lor și simțurile să fie satisfăcute prin lucruri concrete. Deci copiii nu au nevoie de ecrane în fața cărora să intre într-un fel de letargie ca părinții să fie liniștiți și nici de frigidere pline astfel încât ei să tacă. Copiii au nevoie de entuziasm, de bucurie, de joacă de curiozitate și foarte important să petreci timp cu ei.

Marius Tucă: Să petreci timp, asta e esențial din toate punctele de vedere emoțional. E prima carte pentru copii scrisă de un medic nutriționist, rar recomand cărți cu atâta putere, dar această carte acest „ABC de nutriție”, cred că nu trebuie să lipsească din nicio casă în care există copii. Și apropo de asta uite ce spui la un moment dat, o să mai prezentăm cartea spui așa: pentru că ne naștem cu un număr de celule adipoase și ele se multiplică până la pubertate, dar și după aceea la infinit și o dată multiplicate nu mai mor niciodată, mai mult de atât ele secretă un hormon numit leptină care practic țipă de foame. Deci odată, atenție părinților și nu numai, odată ce am fost grași este foarte greu să mai mâncăm echilibrat, instinctiv și să ne abținem ca să rămânem slabi. Este o luptă la care suntem condamnați pe viață odată ce am avut probleme de greutate. Și dacă adulții țin cură de slăbire în cazul unui copil este periculos acest lucru. Mi se pare esențial pentru copii să nu devină obezi, să nu devină grași pentru că toată viața va fi o luptă împotriva …

Mihaela Bilic: Va fi un adult care non-stop va lupta să-și țină aceste celule adipoase goale, dar , atenție, ele urlând de foame. E inuman să consumi atât de multă energie vitală în lupta cu niște hormoni, iar capul nostru nu poate, adică hormonul bate neuronul. Deci noi acestei impulsivități, acestei foame, nu foamea, este un fel de nevoie a hormonilor de mâncare noi nu ne putem opune nici cu voință, nici cu disciplină, este o chestiune teribilă.

Marius Tucă: E un urlet al organismului care nu poate fi înfrânt de minte, de luciditate. Mihaela, spune-ne câteva cuvinte despre cursurile pe care le faci în Franța pentru că eu am rămas uimit, prima dată când ai venit, bineînțeles că eu le știu pe toate sau am pretenția că știu, până să-mi spui despre asta, am citit foarte mult, cred că meseria m-a făcut să fiu un foarte bun autodidact atunci când vine de a descoperi, de a învăța și așa mai departe. Cred că m-a ajutat foarte mult, totuși la 1,90 metri, am 82-83 de kilograme de foarte multă vreme cu toate că la televiziune toți spuneau că sunt foarte gras, mic, cocoșat, negricios, mă rog, glumesc acum și am învățat mult din asta și totuși după ce ne-am întâlnit prima dată după ce începuseși cursurile am văzut că dintr-o dată lumea se schimbă, că lumea e alta și mi s-a părut extraordinar, vreau să împărtășești despre ce este vorba și ce cursuri ai învățat, ce ne învață acești francezi.

Psihoterapia de al treilea val, ACT: să fii de acord cu lucruri care nu-ți fac plăcere și să iei lucrurile ca atare

Mihaela Bilic: Este foarte interesant și de aia a apărut tocmai pentru că sunt acolo niște profesori inimoși care au intuit că nu cura de slăbire și dieta sunt rezolvarea kilogramelor în plus, ei au împlinit în noiembrie 20 de ani și G.R.O.S. se numește, și acronimul este pentru că el s-a numit Groupe de Reflexion sur l”Obesite et le Surpoids, deci a fost creat de un grup de nutriționiști și psihiatri acum 20 de ani și care ei au încercat să ofere alternative acestui val de diete și cure de slăbire care presupuneau iată un program impus din exterior de către un nutriționist cu ore, cu ingrediente cu tot.

Marius Tucă: Pe ceasuri, pe minute, pe cantități.

Mihaela Bilic: Exact, și care bineînțeles în funcție de la caz la caz difereau ingredientele, dar până la urmă, în esență, tot asta se voia. Ei bine, 20 de ani mi se pare enorm ca și moment în care ei au intuit că nu cura de slăbire și dieta sunt soluția.
Psihoterapia de al treilea  val, adică ACT:

Marius Tucă: Da, noi nici nu știam acum 20 de ani că există asta.

Mihaela Bilic: Noi nu știam nimic. Învățăm, dar acum 20 de ani chiar nu știam. Este singura țară în care s-a pus problema așa, mai este un mic nucleu în Canada tot pe vorbitori de limbă franceză. Între timp alături de ei, sunt medici, obligatoriu, nutriționiști,  sunt endocrinologi, sunt psihiatri, dar ceea ce este frumos este că sunt filosofi, sociologi, biologi, oameni care, iată, în jurul mâncării cât de multe elemente adună ea laolaltă tocmai pentru că ei au vrut ca mâncarea să fie observată și dacă vreți diagnosticată prin această complexitate a ei, sunt cursuri de kinetoterapie și tot ce înseamnă body image pentru că s-a văzut în primul rând în cazul unui om cu kilograme în plus este vorba de o luptă sau mai degrabă un conflict între tine și felul în care arăți, deci oamenii își urăsc ființa, adică este mai degrabă un abandon al ființei tale pe care tu considerând că nu arăți cum ți-ar plăcea,  o abandonezi, adică nu mai vrei să știi de ea, adică nu mai vrei să ai grijă de ea și atunci …

Marius Tucă: Un abandon mai degrabă de grăsime.

Mihaela Bilic: Da, și atunci ai nevoie de această împăcare cu tine și acceptare de sine și care în final bineînțeles că asta a fost între timp, acum am văzut că și în România se vorbește, dar atunci în 2013, când am făcut eu formarea atunci chiar nu auzisem în România de psihoterapia de al treilea  val, adică ACT se numește mai nou, a fost la un moment dat acea psihoterapie care se baza pe psihanaliză și care întotdeauna căutam care este cauza durerii noastre, mergeam până în copilărie și scormoneam să vedem de unde ne vine problema.

Marius Tucă: Că m-a bătut tata, la mine e simplu.

Mihaela Bilic: Da, da, după psihanaliză a fost această psihoterapie pe care am învățat-o și noi la facultate și care presupunea transformarea negativului în pozitiv, ei bine psihoterapia de al treilea val, acest ACT înseamnă Acceptance Commitment Therapy, înseamnă că acceptarea este cel mai bun lucru din viața noastră. Foarte frumos. Tot francezii mi-au spus definiția acceptării este a accepta, deci a fi de acord cu lucruri care nu-ți fac plăcere, de la felul în care arăți că ai picioare scurte și ochi căprui, poate că dacă tu îi voiai să fie albaștri, până la căsnicia, profesia, partenerul, copiii pe care îi ai sau tot ce te înconjoară, țara în care trăiești, a accepta un lucru nu înseamnă că trebuie să-ți placă, dar în momentul în care accepți încetezi să mai fii într-o luptă cu tine și cu morile de vânt. Iar apoi commitment  therapy, actul acesta înseamnă că în momentul în care tu ai realizat, apropo de ce este normal, asta e realitatea, la asta ne raportăm.

Marius Tucă: Sunt gras, nu am ochi albaștri, nu am copilul cel mai frumos, familia poate, nici țara nu e poate ceea ce îmi doream, poate că și prietenii mei ar fi trebuit să fie.

Mihaela Bilic: Da, iată, deci nu mai începem noi să ne învinovățim pentru lucrurile astea, comitmentul ce înseamnă… este, având în vedere că datele acestea pe care în principiu nu am cum să le schimb, este cum reușesc ca din ele să iau doar bucățelele care sunt mai bune, iar pe cele care sunt mai puțin bune să le las să treacă cu impact minim asupra ființei mele, e lucrul care schimbă cu totul dacă vreți raportarea noastră la psihoterapie, de ce? Pentru că nu mai trebuie să transformăm răul în bine, lucru care mi se pare absurd, să luăm lucrurile ca atare și pe alea nu numai să ne bucurăm de ele, să le conștientizăm, iar pe celelalte să încercăm să le lăsăm să treacă cu impact minim. Nu putem desființa răul din viața noastră, abia acum, târziu, am înțeles ce înseamnă filozoficul „Go With The Flow”, adică să le lași să curgă. În momentul în care tu te împotrivești, că aia e nedreaptă, că vrei tu să o repari atunci automat te-ai pus împotriva curentului și tot impactul îl ai asupra ta.

Marius Tucă: Este un proverb chinez excepțional prin analogie se poate aplica și aici, stai pe malul râului și o să curgă la vale toți dușmanii tăi morți plutind pe apă. Adică tot ce e rău să lași, că se întâmplă cumva de la sine să treacă în timp și așa mai departe și să nu te afecteze și să nu te lupți de fapt până la urmă, nu-ți consuma energia să te lupți cu asta.

Mihaela Bilic: Da, în teorie sunt lucruri care par de bun simț, dar noi în practică dacă ne uităm un pic la noi și aici vine și conceptul american the mindfulness, adică, da, realizăm lucrurile astea în teorie, dar ne trezim dacă nu avem și un pic de practică iarăși ne enervăm când suntem în trafic, adică lucrurile care sunt, în loc să le lăsăm să treacă exact ca la un copil, uite că am o jucărie mai frumoasă aici, toți suntem în trafic, toți stau, hai să fac un lucru care din tot răul ăsta ceva bun să fie pentru mine, îmi pun o melodie care îmi place, vorbesc cu cineva care îmi este drag și atunci tot acel impact negativ scade dramatic. În momentul în care am găsit acest grup, cum l-am găsit, era o chestiune interesantă eu le-am citit cărțile, iubesc tot ce înseamnă literatură franceză, le-am găsit cărțile doctorilor respectivi, când le-am citit erau ca un fel de revelație adică aproape că era exact ce simțeam și eu nu dieta este rezolvarea și atunci am zis ok unde sunt ei, trebuie să-i cunosc.. Am văzut că există acest curs pentru medici care se făcea  în fiecare an era un fel de supraspecializare, trebuia să fii medic să te înscrii, m-am înscris nu au fost locuri suficiente, în al doilea an la fel și în al treilea am zis nu mai pot.

Nu ai voie să-i spui tu pacientului ce are de făcut, ci să-l asculți și eventual să repeți anumite propoziții ale lui astfel încât el auzindu-le de la tine să-și dea seama că sunt o grozăvie și o prostie

Marius Tucă: Deci nu ai reușit.

Mihaela Bilic: Nu am reușit, dar stai că nici în al treilea an nu mă primeau, îți dai seama din Români, la ei era un curs de specializare plătit de stat pentru medicii lor, cine să vină din România. Și în al treilea an și acum țin minte era 17 ianuarie m-am urcat în avion, m-am dus la locul respectiv și le-am spus „Eu am venit din România nu mai pot să aștept încă un an, eu nu mai pot să mai fac consultații cu pacienții mei pentru că simt că nu cura de slăbire și dieta sunt soluția, vă rog să mă primiți”.

Marius Tucă: Era în 2015 asta.

Mihaela Bilic: În 2013. Și de atunci în fiecare an merg la cursul de aprofundare, cert este că am făcut alături de ei culmea cursul de actorie și de joc de roluri, o mulțime de lucruri la care nu te-ai gândit tu ca medic, dar cel mai important și mai amuzant și asta pot să spun pentru colegii mei doctori este că mi-au trebuit niște luni bune, pentru că cursurile respective erau module în care în fiecare lună făceam o săptămână de curs de dimineață până seara, a fost acest teribil exercițiu de a uita ce ai învățat în facultatea de medicină apropo de atitudine față de pacient este că nu ai voie să-i spui tu pacientului ce are de făcut, se numea dialog motivațional și tu trebuia să asculți și eventual să repeți anumite propoziții ale lui astfel încât el auzindu-le de la tine să-și dea seama că sunt o grozăvie și o prostie. Adică lucruri pe care noi le învățăm în facultatea de medicină pentru că omul vine la tine cu gura căscată și așteaptă ca tu să-i spui ce are de făcut, în această formare pe care am făcut-o să nu ai voie să dai tu soluția, ci să stai de vorbă cu omul respectiv de ce, pentru că prin acest dialog motivațional vei asista miraculos la faptul că el singur își dă soluția.

Dar este doar o chestiune de răbdare și respect să-l asculți.

Marius Tucă: Dar cum îl faci, ce zic francezii?

Mihaela Bilic: Tu îl ghidezi în această conversație, este foarte mult bazată pe ascultare, anumite lucruri le punctez și apoi, exemplele sunt inclusiv de joc de roluri și atunci dacă el spune de exemplu că mănânc ronțăieli, mănânc trei mese plus două gustări, tu atunci poți eventual retoric să-i spui crezând că acesta este un program de alimentație pentru un adult și atunci pornind de la lucrul acesta nu-i pentru un adult, tu îi poți spune că în principiu copiii mănâncă așa pentru că au stomacul … Se face cu pași de furnică, pentru că el automat după discuția cu mine automat va trage singur concluzia, deci din moment ce eu nu vreau să mai cresc și nu mai sunt un copil în creștere, tu îi dai ca și informații, tu ești autoritatea care  îi spui că maturitatea alimentară înseamnă pauză de cinci ore între mese și îi pui în paralel tipul de alimentație pe care îl credea corect cu ceea ce ar presupune o alimentație corectă pentru vârsta lui, dar omul respectiv pleacă de la tine spunându-și el singur de mâine nu mai vreau gustări, pentru că dacă eu ca medic îți spun și dumneavoastră domnul Tucă de mâine renunțați la gustări și, gata, numai trei mese pe zi.

Marius Tucă: Doamnă pentru nimic în lume, să știți…

Mihaela Bilic:  Atunci ce faci pentru o săptămână, două, trei, dar după aceea tu ce zici da ” mă, dar uite ăla zice că sunt gustoase migdalele și eu de ce să nu am o gustare, că dacă îmi scade glicemia și mă prăbușesc”. Deci este o chestiune cu care construiești soluția cu ajutorul omului din fața ta și el își găsește singur soluțiile.

Psihonutriția: întrebarea nu este „eu ce mănânc?”, ci „eu de ce mănânc?” În nici  30% din cazuri nu este de foame, sunt atât de multe motive pentru care mâncăm

Marius Tucă: Iar în ceea ce privește alimentația că ajungem până aici, da, mi se pare un principiu incredibil, și mi-a plăcut atunci în ceea ce privește alimentația poți să mănânci de toate, cam asta ar fi ideea.

Mihaela Bilic: Păi da, ca să facem o definiție clară a psihonutriției, că am văzut că acum fiind la modă și vorbim de ea din 2013 a prins foarte bine conceptul, adică ne dăm seama că acolo este capcana, întrebarea nu este „eu ce mănânc?”, ci „eu de ce mănânc?”, ei, și de abia de aici, ca jurnalist normal că îți plac întrebările abia de aici începe de adevărat căutarea unui răspuns „eu de ce mănânc?”. Pentru că nici în 30% din cazuri nu este de foame, sunt atât de multe motive pentru care mâncăm. Relația cu mâncarea spune cel mai mult despre noi și atunci, dragii mei, întrebați-vă în momentul în care duceți mâna cu mâncare la gură „eu acum ce fac și de ce mănânc” și o să vedeți că dacă vă e foame e cel mai simplu răspuns cu putință, sunt atât de multe lucruri acolo în interiorul nostru care așteaptă să fie recunoscute.

Marius Tucă: Știi care pe cât de simplă, pe atât de sofisticată poate părea.

Mihaela Bilic: Da, dar nu trebui neapărat să fie un răspuns, simplul fapt…

Marius Tucă: Cum se cheamă psiho…

Mihaela Bilic: nutriție. Simplul fapt că ne punem întrebarea asta dintr-o dată ne aduce mai în contact cu noi. 

Marius Tucă: În Franța se aplică asta?

Mihaela Bilic: Nu numai că se aplică, acest grup de doctori sunt cei care l-au scos pe Dukan…

Marius Tucă: Mă gândesc la bucătăria franceză.

Mihaela Bilic: Nu numai că se aplică, dar ei l-au scos pe Dukan de la Colegiul Medicilor și ei sunt cei care spun și de adevăratelea în toți anii ăștia, căci iată sunt șase ani de când sunt în contact cu ei, niciodată nu am vorbit despre calorii, despre feluri de mâncare, despre ingrediente în sine, adică este bună banana, între banană și măr ce să alegem. Ei le numesc pe astea prejudecăți alimentare pentru că nu contează că e banană sau măr, contează cât mănânci și de ce mănânci. Adică și la capitolul ăsta apropo de falsa dietetică uitați-vă la americani, în momentul în care au scos grăsimea și zahărul și au făcut în găleată alimente light nu e că a slăbit nația lor, important este să înțelegi că dacă ajungi să mănânci de foame, că dacă ajungi să-ți recunoști emoțiile și să recunoști că ele nu trebuie nici ascunse, nici compensate cu mâncare, dintr-o dată voi trăi într-un firesc, adică atunci când ți-e foame mănânci și atunci când ai altfel de trăiri le trăiești prin mijloace nealimentare. Însă este un întreg proces de autodidact, pentru că din păcate sau din fericire, nu poate să-l facă nimeni în locul tău și cu atât mai puțin nutriționistul.

Marius Tucă: Mai e o chestiune și de porție, apropo de americani că au ajuns la porții cu găleata.

Mihaela Bilic: Despre asta vorbim. Dar acum vorbeam cu niște prietene că am fost aici în Floreasca s-a deschis o brutărie din asta franțuzească și am râs apropo de porția de paste, deci am făcut și poză, era un platou dreptunghiular …

Marius Tucă: Un kil și jumătate de paste.

Mihaela Bilic: Nu, e franțuzească, deci era un platou dreptunghiular de 30 de centimetri pe care era pusă o caserolă cu paste care nu era nici măcar cu vârf, deci cred că erau fix trei linguri de paste.

Marius Tucă: Știu că porția clasică italienească de paste e suficient să te sature.

Mihaela Bilic: Dar la italieni sunt 70 de grame fierte, aici erau 35, cam așa ceva.

Marius Tucă: Era mult mai puțin.

Mihaela Bilic: Da, era jumătate de porție dintr-o porție normală. Și atunci în contextul ăsta întotdeauna porția la francezi va fi mică și de ce nu se îngrașă femeile franțuzoaice pentru că fac substituție hormonală și pentru că mănâncă puțin.

Marius Tucă: Și pentru că mănâncă puțin, e foarte important, porția e incredibil de importantă și uităm de fiecare dată, ne așezăm la masă și mâncăm două porții mari.

Mihaela Bilic: Și uităm din copilărie, atunci când stăm cu copiii noștri la masă trebuie să punem mâncarea în farfurie porție individuală, pentru că mărimea stomacului și dimensiunea porției se educă încă din copilărie, iar un copil care știe că aia e porția va crește cu o normalitate extrem de facilă, adică îi va ușura alegerile ulterior pentru că el știe că așa este normal să fie porția.

Marius Tucă: Și nu foarte multe alimente complexe la aceeași masă, nu poți să mănânci și carne și pește și paste și brânză și …

Mihaela Bilic: Și nu metoda românească pe care o iubim mult și la libanezi nu pusă mâncarea așa pe mijlocul mesei.

Marius Tucă: A da, să știi că noi am ajuns acolo, adică nu mai primim o porție și la revedere, se pun pe masă șapte feluri de mâncare și ne punem din toate, hai de sărbători să spunem că ar putea să fie asta.

Mihaela Bilic: De acord, dar sărbătorile sunt puține.

Marius Tucă :E adevărat, la români din ce în ce mai multe. Apropo de slăbit că noi am discutat despre oameni normali și experiența și psihonutriția asta care sună foarte bine, dar uit de fiecare dată, mi se pare un model de cunoaștere, de autocunoaștere a nevoilor tale, a de ce mănânci că mi se pare o bună întrebare, sau de ce mănânci acum, chiar a momentelor în care mănânci și de ce mănânci, deci a sentimentelor tale, a frustrărilor tale și așa mai departe. Dar pentru că tot veni vorba de Ducan și l-au dat afară din Academie sau de unde l-au dat, eu unul recomand, dacă îmi dai voie, și îți dau un exemplu foarte bun tatăl meu. Tatăl meu la 70 de ani a slăbit 40 de kilograme printr-o dietă gen Dukan. Adică prin foarte multe, adică la 70 de ani Mihaela, prin proteine. Eu cred mai ales dacă ai 120-130 de kilograme, adică nu ești obezitatea aia extremă 170-200 de kilograme că se poate slăbi 30-40 de kilograme în câteva luni printr-o dietă bazată pe proteine.

Mihaela Bilic: Da, sunt medici nutriționiști care au demonstrat, sunt lucruri duse la o extremă, adică se poate trăi 100 de zile doar cu apă.

Marius Tucă: Aici nu e vorba de înfometare, e vorba de cinci mese simple, dar bazate toate pe proteine de la ouă de prepeliță, pește, carne fiartă și așa mai departe.

Mihaela Bilic: Dar și la capitolul ăsta o dietă cu atât de multe proteine și pe o perioadă lungă trebuie supraveghere.

Hai să facem dieta omului sărac care mănâncă ciorbă de două ori pe zi. Perseverența trebuie să fie de 100 de zile pentru că se spune că doar atunci e schimbare

Marius Tucă: Tata a fost la un medic nutriționist și a făcut toate analizele…

Mihaela Bilic: Trebuie cu supraveghere medicală că altfel…

Marius Tucă: Supravegherea era o dată la două săptămâni ceva de genul ăsta.

Mihaela Bilic: Așa da, dar altfel până acolo eu aș spune hai să facem dieta omului sărac care mănâncă ciorbă de două ori pe zi.

Marius Tucă: Sunt de acord, dar nu vei slăbi 40 de kilograme.

Mihaela Bilic: O, ba da.

Marius Tucă: Și cu aia?

Mihaela Bilic: O, da.

Marius Tucă: Spune dieta.

Mihaela Bilic: Cu ciorbă de două ori pe zi.

Marius Tucă: De două ori pe zi, câte luni?

Mihaela Bilic: Păi până slăbești.

Marius Tucă: 40 de kilograme, în cât timp slăbești?

Mihaela Bilic: Păi dacă înainte mâncai ca un om așa… eu zic că slăbești, în șase luni de zile eu cred că slăbești nu știu, poate 30 de kilograme.

Marius Tucă: Perfect pentru oameni care au 90-100 de kilograme să ajungă la 70 e incredibil.

Mihaela Bilic: Hai să facem altfel, înainte să vă duceți să faceți facila operație de tăiere de intestine, faceți această experiență voi pentru voi. În psihologie se spune că orice schimbare trebuie, adică perseverența trebuie să fie de 100 de zile pentru că se spune că doar atunci e schimbare

Marius Tucă: Mă străduiesc de 50 de ani, mai am un pic până la 100, de ani, nu de zile.

Mihaela Bilic: 100 de zile raportarea în tot ce înseamnă un an de zile cu tot ce înseamnă și Paște și Crăciun are 365, mă 100 de zile nu e un capăt de țară.

Marius Tucă: Mi se pare o provocare incredibilă ceea ce propui.

Mihaela Bilic: Încercați cu două ciorbe pe zi și dimineața, nu știu, o cafea cu lapte, și veți slăbi mai mult de 30 de kilograme în șase luni. 

Marius Tucă: Eu spun așa 100 de zile înseamnă trei luni, hotărăște-te șase luni sau trei luni.

Mihaela Bilic: Nu am zis așa ca să slăbești 30 de kilograme, în trei luni de zile, în 100 de zile cu două ciorbe pe zi se slăbește, nu știu, între 20 și 30 de kilograme.

Marius Tucă: Păi incredibil, pentru că sunt foarte multe femei care au ajuns undeva la 80-90 de kilograme, hai să zicem 80 și a slăbit 20 de kilograme, înseamnă să vii la greutatea ideală, iar pentru bărbați, eu cred că bărbații, tata avea 130 de kile și slăbit până la 90, în vreo șase luni.

Mihaela Bilic: Cu cât ai mai multe kilograme cu atât e mai spectaculos.

Marius Tucă: E adevărat, așa că se poate până în 130-140 de kilograme, eu cred că după 150 de kilograme numai cu operație.

Mihaela Bilic: Important este ca după ce ai slăbit să rămâi acolo.

Marius Tucă: Asta e cel mai important.

Mihaela Bilic: Da.

Marius Tucă: Pentru că după aceea nu mai poți să mănânci două ciorbe pe zi, dar regimul tău, caloriile dietetic cu ghilimele, e cumva forțat, regimul tău trebuie să fie normal, dar nu trebuie să mai aibă niciun exces de niciun fel și trebuie să fie echilibrat.

Mihaela Bilic: Intri într-un ritm în care chiar o să-ți facă bine, să nu uităm că bunicii noștri mâncau, eu cel puțin așa mi-o aduc aminte pe mamaie, își punea o cană de lapte și o felie de pâine seara, aia era masa ei. În viața mea nu mi-o aduc aminte mâncând.

continuarea în pagina 2

Inchide