„Pisule”, „miau”, „ești bine, pisoi?”, „urât că nu răspunzi” sau „mâine ți-o furi”. Nu sunt replici desprinse dintr-o conversație privată între doi parteneri, ci mesaje ajunse într-un dosar penal în care un director de penitenciar a fost acuzat că și-ar fi folosit poziția de superior pentru a obține favoruri sexuale de la femei aflate în subordinea sa.
Gândul a consultat motivarea Tribunalului Maramureș în dosarul fostului director al Penitenciarului Baia Mare, Horia Ștefan Chiș. Documentul descrie în detaliu mesajele pe care acesta le trimitea femeilor aflate în subordinea sa, uneori târziu în noapte, dar și felul în care reacționa atunci când răspunsurile întârziau, erau prea scurte sau nu veneau deloc.
Tribunalul a concluzionat în primă instanță că Horia Chiș a pretins favoruri de natură sexuală de la două subordonate, profitând de poziția de superioritate care decurgea din funcția sa de director.
În cazul uneia dintre subordonate, instanța descrie o apropiere care ar fi început printr-o serie de mesaje personale și apelative de alint.
În iulie 2020, fostul director îi scria seara femeii, pe care o numea „Rălucuța”, spunându-i că este „o femeie deosebită”, „curată și de caracter” și „rară”.
După alte câteva zile, mesajele deveneau și mai personale: „Are you ready for my whole love”, îi scria Chiș. Apoi: „or not”, „cu dichis, Rălucuța”, „dar sunt foarte trist” și „mă bazez pe tine”.
Potrivit celor consemnate de instanță, angajata i-a recomandat să se odihnească sau să își găsească ceva care să îl înveselească. Răspunsul fostului director a fost că în acea zi dansase singur în birou și se gândise la ea.
La un alt moment, Chiș i-ar fi spus femeii că este frumoasă și că, dacă ar fi fost mai tânăr, ar fi încercat să îi atragă atenția „puțin altfel”. Subordonata i-ar fi cerut atunci ferm să se oprească și i-ar fi spus că nu consideră normală o asemenea conversație între directorul unei instituții și un angajat aflat în subordinea lui.
Conversațiile reproduse de instanță arată însă că familiaritatea a continuat. În iulie 2021, directorul i se adresa aceleiași femei cu apelativul „Pisule”.
O lună mai târziu, într-o discuție purtată în jurul orei 21:00, aceasta îi explica faptul că nu considera potrivit să își deranjeze colegii la asemenea ore.
Replica șefului? „E doar ora 21. Da e clar că nu ai sânge în instalație. Puteai să dai un feedback subtil și scurt. Gen un emoticon.”
Nemulțumit de felul în care decurgea conversația, directorul îi mai trimitea, în jurul orei 23:00, un mesaj în care îi spunea să vină „într-o zi până la pușcărie”, pentru că voise să îi spună ceva.
Ea continua să îi vorbească folosind pluralul de politețe. El încheia conversația cu: „miau”. Tribunalul notează chiar că acest cuvânt era „total nepotrivit într-o discuție cu o subalternă”.
După ce Chiș îi trimite mai multe mesaje personale, femeia răspunde simplu: „ok. noapte bună”. Fostul director nu consideră însă răspunsul suficient. Îi reproșează „nuanța academică, militară și superioară” a mesajului.
Femeia nu mai răspunde. La ora 23:17, directorul revine: „Noapte bună din nou. E de bun simț să răspunzi. Desigur, cum vrei.”
A doua zi dimineață îi scrie din nou. Instanța consemnează că femeia a explicat că îi era dificil să gestioneze asemenea insistențe. Chiar dacă încerca să păstreze distanța sau să răspundă neutru, nu își permitea pur și simplu să întrerupă orice comunicare cu omul care îi era superior ierarhic.
Ea a declarat că, atunci când nu răspundea, putea fi apostrofată ulterior inclusiv pe holurile unității sau chemată în birou pentru explicații.
În martie 2022, mesajele continuă. Fostul director îi scria că este una dintre femeile „în care Dumnezeu a pogorât Duhul Sfânt”, pentru ca imediat să adauge că o iubește „ca pe o soră”.
În aprilie: „Mda, Pisule, chiar ești tare. Pe alocuri chiar exemplară.”
În mai: „Ești bine, pisoi?” „Surioara mea dragă și înțelegătoare de suflete.” Și, pentru că femeia nu răspundea: „Tu că nu răspunzi, somnoroaso, nu e ok.” Urmat de: „Că asta mă enervează maxim.”
În fața instanței, angajata a spus că asemenea mesaje îi creau o stare de disconfort și că i-a cerut verbal directorului să se oprească. A continuat uneori să răspundă tocmai pentru că trebuia să afle dacă mesajul avea sau nu vreo componentă profesională și pentru că nu voia să fie certată ulterior de șef.
Subordonata a declarat că a simțit inclusiv consecințe profesionale atunci când nu îi răspundea sau când mesajele sale erau prea neutre, fiind ulterior criticată în ședințe pentru lucruri pe care ea nu le considera greșeli profesionale.
Una dintre apărările invocate în dosar a fost că unele dintre conversații ar fi aparținut unei zone de susținere morală, filosofică sau chiar metafizică.
Tribunalul a respins această explicație într-un pasaj extrem de tranșant. Concluzia instanței a fost că asemenea mesaje nu pot primi o explicație filosofică sau metafizică.
Mai mult, Tribunalul a apreciat că ideea transmisă implicit era aceea a unei apropieri personale și fizice față de subordonate.
Aici este, de fapt, cheia întregului dosar. Judecătorii nu au privit mesajele ca pe niște simple glume neinspirate între colegi.
Tribunalul a stabilit în primă instanță că, în cazul ambelor femei, Horia Chiș a profitat de poziția sa de superior ierarhic și a pretins favoruri de natură sexuală.
Instanța precizează că asemenea solicitări nu au fost, în majoritatea situațiilor, formulate vulgar sau explicit. Ele au fost mai ales implicite.
În opinia judecătorilor, mesajele trimise frecvent seara și noaptea, insistența pentru răspunsuri și apropierea personală nu puteau fi rupte de relația șef-subordonat.
Mai ales că femeile, tocmai din cauza poziției lor inferioare în ierarhie, nu puteau reacționa la fel ca într-o relație între două persoane aflate pe poziții egale.
Instanța notează că un refuz total de comunicare putea avea consecințe profesionale: reproșuri, certuri sau ședințe în care cele două erau criticate.
Tribunalul descrie inclusiv mecanismul pe care consideră că l-a identificat în comportamentul fostului director. Față de cele două subordonate, Chiș ar fi manifestat, potrivit instanței, o conduită duală.
Uneori apărea ca un șef glumeț, apropiat și seducător, care le cerea femeilor să fie deschise și să comunice cu el.
Alteori devenea liderul extrem de sever pentru care inclusiv greșeli profesionale obișnuite căpătau proporții și deveneau motiv de reproșuri sau certuri puternice.
Horia Ștefan Chiș, care a condus Penitenciarul Baia Mare, a fost trimis în judecată după ancheta DNA pentru două infracțiuni de folosire abuzivă a funcției în scop sexual, dar și pentru ultraj, purtare abuzivă și șantaj. DNA anunța încă din 2023 că acuzațiile privind favorurile sexuale vizau două femei aflate în subordinea lui.
Pe 6 iulie 2026, Tribunalul Maramureș a stabilit o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni de închisoare cu executare. Instanța i-a interzis, de asemenea, pentru cinci ani, printre altele, dreptul de a ocupa funcția de director de penitenciar și dreptul de a comunica ori de a se apropia de cele trei persoane menționate în dispozitivul sentinței.