Deși moștenirea nu este impozitată în modul propriu, există o situație în care statul poate percepe o taxă specială. Impozitul pentru moștenire este aplicat doar dacă succesiunea este amânată peste termenul legal.
Când devine acest impozit obligatoriu, ce valoare are, dar și ce alte costuri trebuie avute în vedere la moștenirea bunurilor.
Impozitul pentru moștenire nu este o sancțiune, ci o măsură fiscală menită să încurajeze finalizarea succesiunii mai rapid. Potrivit codului civil, moștenirea înseamnă transmiterea patrimoniului unei persoane decedate către moștenitorii săi legali sau testamentari, iar aceasta se deschide automat la data decesului.
Codul fiscal prevede că în cazul în care moștenitorii finalizează succesiunea în cel mult doi ani, nu se datorează niciun impozit. Dacă termenul de doi ani este depășit, statul va aplica un impozit unic de 1% din valoarea bunurilor moștenite. Măsura asigură clarificarea rapidă a drepturilor de proprietare, evitând situațiile în care imobilele sau alte active rămân ani întregi fără titulari legali înregistrați.
Cota de impozit este una fixă – 1% din valoarea masei succesorale – se aplică exclusiv atunci când succesiunea este dezbătută după mai mult de doi ani de la deces.
Valoarea bunurilor moștenite se stabilește în funcție de evaluările Camerelor Notarilor Publici, ele reflectă prețurile minime de piață pentru imobile, terenuri sau alte active. Dacă, de exemplu, masa succesorală valorează 400.000 de lei, iar succesiunea se finalizează după doi ani, impozitul datorat este de 4.000 de lei.
În cazul celor notariale, impozitul este calculat și reținut de notar înainte de eliberarea certificatului de moștenitor. Pentru succesiunile în instanță, impozitul este stabilit ulterior de organul fiscal, prin decizie de impunere.
Plata se face la sfârșitul procedurii de succesiune – ori la notar, ori după hotărârea judecătorească definitivă. Impozitul este obligatoriu doar dacă termenul legal de doi ani a fost depășit. Notarul colectează suma înainte de eliberarea certificatului, în timp ce în cazul instanțelor, organul fiscal transmite ulterior obligația de plată.
Recomandările autorului: