Ambițiile militare ale „sultanului” Erdoğan. „Oficialii turci susțin că Europa nu poate construi o arhitectură de securitate post-americană credibilă”

Ambițiile militare ale „sultanului” Erdoğan ridică semne de întrebare. De mulți ani, oficialii europeni au considerat industria de apărare în creștere a Turciei un atu important. Dronele turcești și-au dovedit eficiența în conflicte din Libia până în Nagorno-Karabah și Ucraina. Ankara s-a promovat ca aliat NATO capabil să acopere lacunele din baza industrială de apărare a Europei, care se deteriorează.

Uniunea Europeană (UE) se luptă să se reînarmeze în urma războiului Rusia-Ucraina.

• Este o incertitudine crescândă legată de angajamentele americane pe termen lung față de Europa.
• În astfel de condiții, Turcia se prezintă ca un partener de securitate de neînlocuit.

„Însă Europa și Statele Unite ignoră o întrebare critică: Care sunt exact ambițiile militare ale Turciei?”, întreabă cercetptorul Sinan Ciddi într-o analiză publicată de Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD).

„Unul dintre cele mai ambițioase programe de dezvoltare a rachetelor”

Turcia urmărește autonomia strategică prin capabilități ofensive de rachete. Sunt concepute nu doar pentru apărare, ci și pentru coerciție, intimidare regională și influență la nivel mondial.

„Așa reiese din prezentarea noii rachete balistice intercontinentale (ICBM) Yildirimhan. Dezvoltarea accelerată de către Turcia a rachetelor balistice, de croazieră și potențial hipersonice ar trebui să forțeze Washingtonul și Bruxellesul să reconsidere.

Ankara se transformă într-un partener NATO cu rol stabilizator? Sau într-o putere revizionistă înarmată cu capabilități de atac din ce în ce mai sofisticate?

• Un raport recent  documentează ritmul extraordinar al programului de modernizare a rachetelor al Turciei.
• Ceea ce a început în anii `90 ca un efort limitat s-a transformat într-unul dintre cele mai ambițioase programe de dezvoltare a rachetelor.

Turcia dezvoltă acum un arsenal complex. Acesta include familiile de rachete balistice Bora, Tayfun și Cenk, alături de sisteme de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, cum ar fi Gezgin și SOM.

• Conform raportului, președintele Recep Tayyip Erdoğan a cerut accelerarea programului rachetelor cu raze de acțiune care depășesc 800 de kilometri.
• Așa s-a ajuns la dezvoltarea unor sisteme capabile să aibă rază de acțiune de peste 2.000 de kilometri.

Aceasta nu este postura unui stat axat exclusiv pe apărarea teritorială”, avertizează Sinan Ciddi.

Sinan Ciddi este cercetător senior și director al programului pentru Turcia la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD).

„Se pare că sistemul Tayfun al Turciei depășește deja Mach 5”

Geografia strategică a acestor sisteme de rachete contează, continuă cercetătorul. După cum demonstrează rapoartele, o rachetă turcească cu o rază de acțiune de 2.000 de kilometri plasează în raza de acțiune vaste porțiuni din Europa, estul Mediteranei, Israel, Africa de Nord și Golf.

„Se pare că sistemul Tayfun al Turciei depășește deja Mach 5. Racheta Cenk pare a fi proiectată cu o tehnologie de vehicule de reintrare manevrabile. Este asociată cu sisteme avansate de rachete balistice cu rază medie de acțiune.

Ankara încearcă să se poziționeze ca viitor partener de apărare al Europei.

Oficialii turci susțin că Europa nu poate construi o arhitectură de securitate post-americană credibilă fără capacitatea industrială de apărare a Turciei.

Cooperarea recentă cu Spania privind avionul de antrenament Hürjet și eforturile mai ample ale Ankarei de a se implica în proiecte de apărare europene reflectă acest efort. Ankara promovează, simultan, discursuri despre valoarea sa pentru securitatea europeană pentru a-și revigora aderarea la UE”, mai scrie Sinan Ciddi.

Semnalele strategice ale Turciei

Programul Turciei de dezvoltare a rachetelor nu poate fi separat de agenda ideologică și internațională mai amplă a lui Erdoğan.

„În ultimul deceniu, Ankara a  amenințat în repetate rânduri Grecia, membră NATO.

• A contestat suveranitatea Ciprului.
• A militarizat disputele din estul Mediteranei.
• A escaladat retorica anti-Israel la niveluri fără precedent.

Însuși Erdoğan a avertizat, în repetate rânduri, că Turcia ar putea veni brusc într-o noapte împotriva adversarilor săi. Este o expresie acum încorporată în semnalele strategice turcești.

Oficialii turci au amenințat deschis  Grecia din cauza disputelor maritime, extinzând simultan raza de acțiune a rachetelor balistice capabile să lovească Atena și dincolo de aceasta.

• Israelul se confruntă cu o traiectorie și mai alarmantă.
• De la atacurile din 7 octombrie, retorica lui Erdoğan față de Israel a devenit din ce în ce mai conflictuală.
• Înalți oficiali turci  compară în mod constant liderii israelieni cu naziștii.
• Ankara continuă să găzduiască  personalități cu conexiuni Hamas și să mențină legăturile cu rețelele islamiste din regiune.

Dezvoltarea rachetelor din Turcia nu trebuie înțeleasă izolat. Trebuie analizată în contextul unui guvern care se simte confortabil în demersurile regionale coercitive”, avertizează Sinan Ciddi.

„Ankara se comportă din ce în ce mai mult ca o putere care urmărește independența strategică față de Occident”

Tocmai de aceea, arsenalul de rachete în creștere al Ankarei ar trebui să preocupe Europa și Statele Unite.

„Timp de decenii, arhitectura de apărare comună a NATO a depins de interoperabilitate, încredere strategică și aliniere politică. Traiectoria actuală a Turciei subminează aceste trei criterii.

Problema nu este doar că Turcia construiește rachete. Mulți aliați NATO posedă capacități sofisticate de atac.

• Problema este că Ankara se comportă din ce în ce mai mult ca o putere care urmărește independența strategică față de Occident.
• În același timp, beneficiază de protecția NATO și de integrarea economică a Europei.
• Turcia face acest lucru simultan, în timp ce încheie acorduri de achiziții publice în domeniul apărării cu Rusia.
• În 2019, Turcia a achiziționat și încă întreține sistemul de apărare antirachetă S-400. Asta a dus la eliminarea Ankarei din programul F-35.
• Mai mult, este supusă unor sancțiuni limitate din partea Washingtonului.

Raportul IISS arată că ecosistemul de dezvoltare a rachetelor din Turcia a apărut parțial pentru că Ankara a devenit frustrată de dependența de sistemele NATO și de controalele occidentale la export”, explică Sinan Ciddi.

„Adevărata întrebare este dacă Occidentul înțelege pe deplin ce intenționează Erdoğan”

Această situație ar putea avea consecințe grave pentru securitatea transatlantică, mai scrie Sinan Ciddi.

„În primul rând, progresele Turciei în domeniul rachetelor riscă să declanșeze o cursă regională a înarmărilor în Mediterana de Est și în Orientul Mijlociu. 

• Grecia va aprofunda aproape sigur cooperarea în domeniul apărării antirachetă cu Israelul și Franța.
• Israelul, deja precaut față de ostilitatea crescândă a Turciei, va trata din ce în ce mai mult Ankara ca pe o amenințare strategică pe termen lung, mai degrabă decât ca pe un actor regional dificil.
• Statele din Golf ar putea accelera în mod similar programele de achiziție a rachetelor.

În al doilea rând, independența tot mai mare a Turciei în domeniul industriei de apărare slăbește influența Occidentului.  

Acest lucru este deosebit de important, având în vedere menținerea echilibrului de către Turcia între NATO și puterile revizioniste, precum Rusia și China”, mai scrie Sinan Ciddi.

„Programul de rachete al Turciei dezvăluie, în cele din urmă, o ambiție mai mare”

Programul de rachete al Turciei dezvăluie, în cele din urmă, o ambiție mai mare.

„Ankara nu se mai vede doar ca pe flancul sud-estic al NATO.

Se vede din ce în ce mai mult ca pe o putere militară eurasiatică autonomă, capabilă să constrângă rivalii, să modeleze conflictele regionale și să negocieze simultan atât cu Estul, cât și cu Vestul.

Întrebarea nu mai este dacă Turcia poate dezvolta capabilități avansate în domeniul rachetelor. Evident că poate. Adevărata întrebare este dacă Occidentul înțelege pe deplin ce intenționează Erdoğan”, încheie Sinan Ciddi.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Ziua Victoriei și așa-zisa „slăbiciune” a lui Putin. Avertisment Atlantic Council: „Ar fi o prostie să exagerăm vulnerabilitatea omului puternic de la Kremlin” 
• Proiectul „Power of Siberia 2” rămâne blocat. Putin e optimist, gazul din Rusia e mai ieftin, dar China amână aprobarea finală. Ce urmărește Beijingul 
• Vremuri grele în Rusia lui Putin? Companiile private plătesc din propriile buzunare apărarea aeriană împotriva dronelor ucrainene. Cum s-a ajuns până aici
• Linia de Apărare Baltică, punct nevralgic în „portofoliul” NATO. Lituania, Letonia și Estonia, prinse între două focuri 
• Noua realitate globală. În ce cheie pot fi citite ultimele mutări ale lui Putin, înainte de „partida” dintre Trump și Xi Jinping. „China operează diferit față de Rusia”
• Marea Baltică, potențial teatru de operațiuni militare pentru Rusia. Ce tactică adoptă Moscova pentru a nu risca o confruntare militară deschisă cu NATO