Se șubrezește relația Rusia-Turcia pe fondul tensiunilor legate de războiul din Ucraina? „Erdoğan privește către SUA și mută pe termen lung, Ankara nu este foarte interesată de opinia Kremlinului”

Suspiciunea reciprocă dintre Moscova și Ankara crește. Pe măsură ce Turcia se apropie de Washington și NATO, reducându-și în același timp dependența de energia rusească, o relația bine „împământenită” de-a lungul timpul dă semne de șubrezire.

Turciei îi este din ce în ce mai dificil să manevreze cu succes între Rusia și Occident, notează Ruslan Suleymanov într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

• În timp ce comerțul dintre Rusia și Turcia aproape s-a dublat în 2022, în urma invadării Ucrainei, în anul 2022, relațiile s-au răcit de atunci, în special în sectoarele petrolului, gazelor naturale și energiei atomice.
• Neîncrederea a fost alimentată de exporturile de arme turcești către Kiev, de preluarea puterii de către rebelii pro-turci în Siria, de influența în scădere a Moscovei în Caucazul de Sud și de o recalibrare a rolului Turciei în cadrul NATO.

„Turcia a fost implicată în mai multe incidente militare ca parte a luptelor din Ucraina. Pe 17 noiembrie, Rusia a atacat un petrolier GNL sub pavilion turcesc, ancorat în Odesa. În august, rachete rusești au lovit o fabrică construită lângă Kiev pentru a produce drone turcești Bayraktar. În august 2023, Rusia a tras focuri de avertisment asupra navei turcești Șükrü Okan, care naviga sub pavilionul Palau în Marea Neagră”, amintește Ruslan Suleymanov la începutul analizei sale.

INEDIT Imaginile zilei, pe litoral: Patru bărbați au jucat șah în mare, la o temperatură a apei de doar 8,5 grade C, în a doua zi de Crăciun: „A fost remiză”

10:56

FLASH NEWS Nicușor Dan și-a petrecut seara de Crăciun în satul bunicilor săi. Cum a fost întâmpinat președintele

10:54

„Summitul NATO din 2026 va avea loc la Ankara”

De altfel, Moscova și-a exprimat – în repetate rânduri – nemulțumirea că Turcia furnizează arme către Ucraina. La rândul ei, Turcia – în calitate de mediator între Rusia și Ucraina – este iritată de abordarea Rusiei față de negocierile de pace, în special de cerințele sale maximaliste și de acea delegație „de nivel diplomatic scăzut” pe care a trimis-o la discuțiile de la Istanbul.

Turcia susține suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și susține aspirațiile Kievului de a adera la NATO. Ankara insistă, de asemenea, că președintele rus Vladimir Putin trebuie să se întâlnească cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, pentru ca negocierile de pace să progreseze, dar Kremlinul rămâne inflexibil din acest punct de vedere.

„Cu toate acestea, dezacordurile privind Ucraina sunt doar vârful aisbergului. În ciuda invitațiilor repetate, Putin a refuzat să viziteze Turcia în ultimii ani – probabil din cauza mandatelor internaționale de arestare restante pe numele său, a faptului că Turcia este membră a NATO și a unei neîncrederi generale față de intențiile Ankarei.

• Neîncrederea a crescut pe măsură ce s-au intensificat apelurile ca Turcia să își asume un rol mai important în securitatea europeană.
• Mulți oficiali europeni insistă pentru o mai mare cooperare în domeniul apărării.
• Atât Germania, cât și Regatul Unit au aprobat recent vânzarea de avioane Eurofighter Typhoon către Turcia.
• Simbolic, summitul NATO din 2026 va avea loc la Ankara.

În plus, Kremlinul este precaut în ceea ce privește încălzirea relațiilor dintre Washington și Ankara. Președintele turc Recep Erdoğan nu numai că speră la investiții suplimentare din partea SUA pentru a ajuta economia instabilă a țării, dar dorește și asistență din partea SUA în impasul cu kurzii sirieni.

Erdoğan ar dori ca Statele Unite fie să ajute Siria să-i integreze pe kurzi în noua armată a țării, fie să dea undă verde unei operațiuni militare turcești împotriva lor în interiorul Siriei. Ankara nu este foarte interesată de opinia Kremlinului”, continuă Ruslan Suleymanov, cercetător la Institutul pentru Dezvoltare și Diplomație (IDD), Universitatea ADA din Baku, Azerbaidjan.

„Exporturile de petrol rusesc către Turcia au scăzut cu peste 60% în octombrie”

O astfel de colaborare cu Statele Unite înseamnă că este din ce în ce mai dificil pentru Ankara să reziste presiunilor de a respecta sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. Cu alte cuvinte, Ankara optează din ce în ce mai mult pentru Washington în loc de Moscova.

Sub fostul președinte american Joe Biden, Ankara a blocat sistemul de plăți rusesc Mir, a împiedicat bunurile UE sancționate să ajungă în Rusia, iar băncile turcești au oprit tranzacțiile financiare cu omologii lor ruși.

„Acum, succesorul lui Biden, Donald Trump, cere Turciei să renunțe la petrolul rusesc. Drept urmare, exporturile de petrol rusesc către Turcia au scăzut cu peste 60% în octombrie, la 26.000 de tone pe zi.

În săptămâna care a început pe 3 noiembrie, acestea s-au oprit complet. În octombrie, volumele de motorină rusească destinate porturilor turcești au scăzut și cu 19%.

• Exporturile de gaze naturale rusești au scăzut și ele.
• În ultimii patru ani, cota Rusiei pe piața gazelor naturale din Turcia s-a redus de la 45% la 36%. Turcia înlocuiește din ce în ce mai mult gazul rusesc cu GNL.
• În 2024, GNL-ul a acoperit 31% din necesarul de gaze al Turciei, ajungând la 44% în primul trimestru al anului 2025.
• În septembrie, Ankara a semnat un contract de 43 de miliarde de dolari cu compania americană Mercuria pentru furnizarea de GNL pe o perioadă de douăzeci de ani – ceea ce va contribui, evident, la reducerea și mai mult a importurilor rusești.
• În cele din urmă, Turcia încearcă să stimuleze producția internă de gaze.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că negocierile dintre Moscova și Ankara privind crearea unui hub de gaze în Turcia par să fi eșuat. Gigantul de stat rus Gazprom ar fi renunțat la această idee, care a fost propusă pentru prima dată de Putin, în 2022”, mai scrie Ruslan Suleymanov în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Erdoğan îi face curte lui Trump

Relațiile dintre Rusia și Turcia în domeniul energiei atomice sunt, de asemenea, în dificultate. Centrala nucleară Akkuyu din Turcia, construită de compania nucleară rusă Rosatom, urma să fie lansată anul trecut, dar acest lucru încă nu s-a întâmplat.

În prezent, aceasta este întârziată de refuzul companiei germane Siemens de a furniza turbine din cauza sancțiunilor împotriva Rusiei, dar presa turcă a relatat, de asemenea, că Rosatom nu a reușit să ofere finanțarea planificată.

„În același timp, Turcia negociază cu Statele Unite în ceea ce privește cooperarea în domeniul energiei nucleare.

Este posibil ca Ankara să angajeze o companie americană pentru a construi a doua centrală nucleară a țării, chiar dacă Rosatom a declarat în 2024 că Erdoğan i-a oferit proiectul.

• Prin curtarea lui Trump, Erdoğan nu speră doar la mai multe investiții americane și la o nouă politică a SUA față de kurzii din Siria.
• El speră, de asemenea, că Ankara va fi din nou implicată în producția avionului de vânătoare F-35 (acesta a fost eliminat din program în 2019 după ce a cumpărat sistemul antiaerian S-400 al Rusiei).
• Deși armata turcă continuă să opereze cu sisteme S-400, acestea par a fi de puțină utilitate practică – chiar dacă nu pentru alt motiv decât pentru că sunt incompatibile cu standardele NATO.

Evoluțiile din alte părți ale lumii au alimentat, de asemenea, tensiunile. În Orientul Mijlociu, s-a întâmplat cu căderea regimului lui Bashar al-Assad, susținut de Moscova, în Siria și cu preluarea puterii de către rebelii susținuți de Turcia.

În Caucazul de Sud, implicarea lui Trump într-o declarație comună de pace a Armeniei și Azerbaidjanului a consolidat poziția atât a Washingtonului, cât și a Ankarei, în detrimentul influenței Rusiei”, punctează Ruslan Suleymanov.

„China a înlocuit Rusia ca principală sursă de importuri pentru Turcia”

Cooperarea Rusia-Turcia a slăbit atât de semnificativ în ultimii trei ani din cauza cheltuielilor enorme de resurse ale Rusiei pentru războiul din Ucraina, a apropierii Ankarei de Washington, a sfârșitului așa-numitului Format Astana (alcătuit din Rusia, Turcia și Iran) creat pentru a aborda luptele din Siria și a diversificării comerțului exterior al Turciei.

„Volumul anual de afaceri comerciale dintre Rusia și Turcia a crescut cu 90% în 2022, ajungând la 65 de miliarde de dolari.

Până în 2024, acesta scăzuse la 52,6 miliarde de dolari, iar China a înlocuit Rusia ca principală sursă de importuri pentru Turcia.

• Desigur, Moscova și Ankara au încă o relație economică semnificativă – de la energie atomică la petrol și gaze.
• Prin urmare, ar fi imposibil pentru Turcia și Rusia să se despartă complet, peste noapte, chiar dacă ar dori.

La fel este și când vine vorba de afacerile internaționale, unde interesele rusești și turcești sunt încurcate în Caucazul de Sud, Siria și Libia. Dar amploarea legăturilor lor bilaterale se micșorează iar asta se întâmplă rapid”, încheie Ruslan Suleymanov analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Formula „4×2” și calcule la rece. Va reuși Rusia lui Putin să trimită în colaps rețeaua energetică a Ucrainei? Publicațiile pro-Kremlin îi amenință pe ucraineni cu o „iarnă grea”
• „Răcirea” cartelelor SIM, o nouă metodă prin care Rusia încearcă să contracareze dronele ucrainene. Experiment de succes sau nu? „Ambele părți folosesc conectivitatea mobilă doar ca instrument suplimentar, majoritatea dronelor cu rază lungă de acțiune funcționează fără aceasta”
• Adevăr și consecințe. Rușii din exil tremură în fața acuzațiilor de spionaj, Kremlinul își „plantează” agenții în Europa. „Trebuia să mă alătur opoziției ruse, să cunosc oameni noi și să raportez totul FSB-ului. Simțeam că făceam mai mult bine decât rău”
• Oligarhii ruși fac „balet pe sârmă” pentru a nu cădea în dizgrație la Kremlin. Marile averi ale proscrișilor, redistribuite și către cercul apropiat lui Putin. „Figurile din lista Forbes Rusia recurg la o varietate de strategii de supraviețuire”