Amintiri fabuloase cu Ion Țiriac. Dezvăluirile lui Cosmin Hodor: „Băiete, uită-te la afişe şi uită-te la pantalonii mei! Vezi diferenţa?”

Cosmin Hodor, cel mai tanar director de turneu din istoria ATP, a povestit recent mai multe întâmplări cu Ion Țiriac și ce pretenții avea acesta.

Cosmin Hodor a povestit pentru as.ro prin ce a trecut după ce a fost numit directorul turneului organizat de miliardar la București.

„Eram şoferul asistentei domnului Ţiriac. Mă trimitea cu o sută de mii de hârtii. Făceam sute de kilometri zilnic, am ameţit maşina aia tot Bucureştiul, am leşinat-o! În fiecare an am făcut câte un pas şi am ajuns în 2002 la o masă mare, la care a participat şi domnul Ţiriac. El stătea în capul mesei şi m-a întrebat dacă sunt în stare să preiau funcţia de director executiv. Aveam 24 de ani. În secunda doi, nu l-am lăsat să termine, i-am spus «da». Mi-am asumat o chestie datorită inconştienţei vârstei”, a povestit acesta.

„Uită-te la afişe şi uită-te la pantalonii mei. Vezi diferenţa?!”

De asemenea, acesta a pvoestit și alte întâmplări cu Ion Țiriac, una dintre ele referitoare la momentul în care Hodor trebuia să lipească afișe pe un perete de 200 de metri.

„Lipeam nişte afişe. Eram singur la un perete de 200 de metri, le puneam ochiometric. «Băiete, cine a pus afişele astea?! Vino! Uită-te la afişe şi uită-te la pantalonii mei. Vezi diferenţa?!». I-am spus că nu-mi dau seama. «Mai uită-te o dată. Vezi diferenţa?». «Nu ştiu la ce vă referiţi». «Mă, uită-te la dunga de la pantalon şi uită-te la afişele dumitale»”, a mai relatat acesta.

Întâmplarea de la Arenele BNR – „Dumneata realizezi că…”

„Cum intri în Arene, pe partea stângă sunt nişte case. Iar peretele era destul de scorojit şi se vedea urât înspre intrare. Primesc un telefon dimineaţă, la 7 fără un sfert: «Domnul Ţiriac te aşteaptă la 7.30 la Arenele BNR». Am ajuns cu 15 minute întârziere, cu dungi de somn pe faţă. Dânsul era acolo, mă aştepta: «Ce faci cu peretele ăsta?!». Turneul se organiza atunci în septembrie, era vară, şi cum bătea soarele în peretele ăla, nici nu puteam să mă uit la el. Nu înţelegeam ce am de făcut. «Omule, dă-i şi tu o culoare!». A doua zi dimineaţă, iar întâlnire. La 7.30, eram cu lecţia învăţată. Tot la perete ne-am întâlnit. «Dumitale îţi place ce culoare i-ai dat? De ce i-ai dat verde?». I-am spus: «Uite, că gazonul ăsta…». «Bă, gândeşte-te şi tu, nu verde, că e prea strident. Fă-l mai neutru, fă-i ceva». Dacă-l facem alb, m-am gândit că nu mai poate să zică nimic. A treia zi, întâlnire la perete. Zice: «De ce l-ai făcut alb?». «Am zis să nu-l mai fac altă culoare». «Dumneata realizezi că, dacă vine soarele şi se reflectă pe terenul din spate, ăia nu mai pot să joace?!»”, a povestit Hodor. În cele din urmă, acesta a les că nu vopsească peretele, ci să pună un panou uriaș cu cei care câștigaseră precedentul turneul.