Cazul Caracal | Teoria oaselor „plantate” de complici nu stă în picioare / Comisar-șef Eniță: Am fost poate mai dur… A doua zi ne-a zis ce a făcut cu cadavrul Luizei. A omorât-o, i-a dat foc, a aruncat resturile în pădure

Echipa, formată din ofițeri de la Serviciul Omoruri București și criminaliști de la Poliția București și IGP, era condusă de unul dintre cei mai respectați polițiști, comisarul-șef Florian Eniță, declarat recent polițistul anului, aflat în ultimele luni înainte de pensie după 20 de ani de carieră în care a lucrat la cele mai cunoscute cazuri.

Din 2011, Eniță și echipa sa de la Omoruri nu au avut niciun caz neelucidat!

Polițistul a avut misiunea de a repara ce au stricat alții înainte în câmpul infracțional din „casa groazei”. Mai exact, se pare că unele probe au fost compromise.

EXCLUSIV Fotografie document. Cu cine s-a întâlnit Nicu Ceaușescu cu doar câteva zile înainte să moară, bolnav de ciroză în fază terminală. Se împlinesc 30 de ani de la dispariția „Prințișorului”

05:00

MILITAR Statele europene pun la cale o operațiune pentru deschiderea Strâmtorii Ormuz fără implicarea directă a alianței NATO

23:12

În ciuda acestor probleme, Eniță este sigur că teoria „oaselor plantate de complici în pădure” este falsă. Polițistul are motive întemeiate să creadă că oasele Luizei sunt în pădure.

„Exclus! M-am uitat să văd unde au făcut „descoperirea”. Nu avea nicio legătură cu zona unde am lucrat noi. Nu aveau ce să găsească, noi n-am lăsat nimic pe pământ. Am ridicat cenușa, pământ cu cenușa, pe care l-am cernut de câteva ori.

Am făcut curățenie în pădure. Din locul unde au fost descoperite resturile de oase ne-am dus 50 de metri către sosea, 50 de metri în partea opusă, am adunat toată mizeria, am stat două zile în genunchi cu greble de grădinărit în mâna și unul lângă altul am căutat cm cu cm. În urma noastră pământul a rămas neted. Au mai fost găsite doar oase de animale”, a declarat Eniță, în interviul pentru ziare.com, referindu-se la speculația potrivit căreia ar fi lăsat în lizieră oase nedescoperite, după CFL.

Despre metoda arderii unui cadavru în butoi

„Am auzit și eu. Nu e imposibil. Corpul uman are un țesut adipos. Dacă grăsimea intra în combustie, corpul arde fără niciun alt factor extern.

Mai mult, Dinca a folosit acolo tot felul de materiale inflamabile: motorina, vaselină, lemne. Arderea a fost și mai bine întreținută. În butoiul acela, el topea cabluri de aluminiu, deci obținea peste 600 de grade. Temperatura a fost între 600 și 1.000 de grade.

Cum de au rămas bijuteriile întregi?

Și niște capse de la pantaloni. Pot rămâne întregi. În partea inferioară a butoiului se afla o sită peste care a așezat cadavrele. Obiectele mici au căzut prin sită pe tabla de sub butoi unde temperatura nu e la fel de mare, pentru că acolo butoiul are o fantă pe unde intră aerul și produce ventilație.

Pe tabla de sub butoi au ajuns și dinții, care oricum ard cu mult mai greu, pentru că densitatea lor e mai mare decât a altor oase.

Câte ore a durat incinerarea?

Peste 3 ore. El nu stătea lângă butoi tot timpul, flacără și căldură erau atât de mari că nu se putea apropia. După un timp verifica dacă mai sunt oase și alimenta din nou focul.

Și cum de nu a sesizat nimeni fumul, mirosul?

A pus acolo tot felul de plastice, bitum, care au miros foarte puternic și au estompat mirosul de carne arsă. Din ce îmi dau eu seama, la țară oamenii nu au probleme cu ce face vecinul, e ceva firesc pentru ei. Deși e anormal. Dar toți își ard deșeurile”, a explicat polițistul.