„CINEVA” de la Guvern îi încurajează pe infractori să-și mute averile în paradisuri fiscale. Vezi explicația Ministerului Justiției

Guvernul a propus modificarea Codului de Procedură Penală, astfel încât procurorii să nu mai aibă posibilitatea de a monitoriza conturile infractorilor sau cercetaților penal dați în urmărire națională sau internațională. Astfel, persoanele vizate ar fi libere să își mute averile în paradisuri fiscale cu care România nu are tratate de extrădare. Acest amendament propus de Guvern nu a fost încă aprobat, el fiind în discuție la Comisia Juridică a Senatului.

UPDATE: Potrivit Ministerului Justiției eliminarea acestei prevederi a fost realizată pe motiv că o prevedere similară se regăsește în Noul Cod de Procedură Penală la alt articol. Ministerul susține că prin interpretarea legii ar rezulta că procurorii pot urmări tranzacțiile financiare ale fugarilor.

gândul a încercat să identifice persoana care a introdus această modificare la CPP, însă, din toate datele comunicate de Guvern și de Ministerul Justiției, reiese că amendamentele sunt „anonime”, nefiind asumate de o persoană anume. Așa cum s-a întâmplat și în situația amendamentului propus inițial de Ministerul Justiției care-i scăpa pe corupții „căzuți” pe mandat de siguranță națională. Asumat ulterior de deputatul PSD Iordache, amendamentul respectiv a intrat în atenția opiniei publice în urma unor materiale publicate de gândul. Într-un final, „amendamentul Iordache” a fost respins în Parlament.

De data aceasta, asistăm la o nouă încercare a „cuiva” de la Guvern sau de la Ministerul Justiției de a introduce un amendament cu puternice consecințe practice. În România, sunt 79 de persoane date în urmărire națională sau internațională care se sustrag de la efecutarea unor sentințe sau de la arestarea preventivă.

Legea de punerea în aplicare a noului Cod de Procedură Penală este dezbătută acum în Comisia Juridică a Senatului.

De acestă dată, Guvernul a propus eliminarea din Codul de Procedură a unei prevederi care permitea procurorilor să monitorizeze tranzacțiile financiare ale infractorilor. Mai precis, în cadrul dezbaterilor privind legea de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, Guvernul a trimis o serie de amendamente printre care și eliminarea literei e) din articolul 523. Acest articol prevedea că, în procedura de urmărire declanșată în cazul în care o persoană este căutată de autorități pentru că pe numele ei s-a emis un mandat de reținere, arestare preventivă sau o sentință de condamnare, anchetatorii pot efectua „monitorizarea tranzacțiilor financiare și dezvăluirea datelor financiare”.

În noul Cod de Procedură Penală era prevăzut și următorul articol: „Monitorizarea tranzacțiilor financiare și dezvăluirea datelor financiare, în vederea identificării, căutării, localizării și prinderii persoanelor date în urmărire, pot fi dispuse pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă”. Guvernul a propus o nouă formă a acestui articol, din care însă este eliminată posibilitatea procurorilor de a monitoriza circuitele financiare.

UPDATE: Ministerul Justiției a făcut precizări în legătura cu propunerea de mofiicare. Ministerul susține că în Noul Cod de Procedură există o prevedere care permite procurorilor să supravegheze tranzacțiile financiare. Ministerul a indicat că acestă prevedere este inclusă în articolul 138 lit e din propunerea de modificarea a Noului Cod de Procedură Penală. Articolul 138 se referă însă la „Tehnici speciale de supraveghere și investigare” și nu la procedura de dare în urmărire. De altfel amendamentele propuse de minister pe acestă chestiune nu fac trimitere la articolul 138 astfel încât să reiasă că în procedura de urmărire procurorul poate monitoriza și tranzacțiile financiare. Veziaici punctul de vedere al ministerului.

UPDATE 2: Ministerul Justiției susține că prevederea din procedura de urmărire a fost eliminată pe motiv că ar fi existat o redunanță. În principal motivul eliminării acestui articol era acela că aceeași prevedere s-ar fi regăsit în două articole diferite. Din textul amendamentelor discutat în Comisia Juridică a Senatului nu reieșea acest lucru.”I-am chestionat pe reprezentanții Ministerului Justiției care au explicat că monitorizarea tranzacțiilor financiare e inclusă în urma adaptărilor terminologice pe care le-au făcut într-un alt articol care prevede supravegherea tehnică – ce include tot ce știm noi că există cu mijloacele de supraveghere a persoanelor și, inclusiv, a tranzacțiilor financiare. La metodele de supraveghere tehnică au fost introduse și cele privind monitorizarea tranzacțiilor financiare, și atunci acest articol era redundant, superfluu, se repeta”, a deeclarat Tudor Chiuariu, președintele Comisie Juridice

Banii, cel mai important sprijin pentru fugari

Potrivit experților consultați de gândul, eliminarea acestor prevederi ar deschide posibilitatea infractorilor să își mute resursele financiare peste hotare în zone unde România nu are tratate de extrădare.”Este de neînțeles de ce apărea acest amendament, în condițiile în care cel mai important sprijin al fugarului sunt banii”, au explicat specialiștii pentru gândul. Țări propice unde infractorii români pot fugi cu tot cu resursele financiare și de unde sunt greu de extrădat sunt: Cuba, Belize sau Sudan.

Amendamentele propuse de Guvern nu sunt însușite de o persoană anume. Aceste amendamente au fost concepute de Ministerul Justiției. Gândul a solicitat MJ să transmită un tabel cu toate amendamentele propuse și să precizeze cine anume a scris aceste modificări. MJ a răspuns că nu poate preciza numele specialiștilor care au realizat aceste amendamente.

La rândul lui, premierul Victor Ponta nu a răspuns, până la ora publicării acestui articol, solicitărilor gândul de a-și prezenta punctul de vedere referitor la amendamentul asumat de Guvern.

Interceptarea urmărițiilor general se păstrează

În Codul de Procedură Penală care este acum în vigoare, este prevăzut faptul că, în vederea identificării unui fugar, procurorii pot monitoriza tranzancțiile financiare ale persoanei în cauză. În actualul CPP, se menționează și că procurorii pot intercepta convorbirile celor dați în urmărire. În noul Cod de Procedură Penală se păstrează posibilitatea ca procurorul să solicite instanței un mandat de interceptare pentru infractorii sau inculpații dați în urmărire.

Monitorizarea tranzacțiilor financiare este prevăzută în cadrul procedurii de „dare în urmărire”. Astfel, în cazul în care o instanță a dispus arestarea prevenitivă, a emis o sentință de condamnare la închisoare, există un mandat internațional de urmărire, poliția efectuează cercetări pentru indentificarea acestor persoane. Toate aceste proceduri se activează numai după ce se constată că mandatele nu au putut fi puse în executare.

Astfel, dacă, spre exemplu, un cetățean este condamnat la 10 ani de închisoare definitiv, în prima fază, mandatul este pus în executare de instanța de executare. În București, acestă instanță este Tribunalul București. Pe urmă, poliția primește mandatul de la Tribunalul București și începe punerea în executare. Dacă, după ce îl caută pe respectivul condamnat, constată că acesta nu este la adresele cunoscute, informează instanța de executare, după care cel în cauză este dat în urmărire națională.

În cazul urmăriților care se sustrag arestării preventive sau încarcerării în urma unei sentințe, procedura de urmărire națională sau internațională este coordonată de procurori. Potrivit legislației, ei au posibilitatea să folosească mai multe instrumente pentru identificarea și localizarea celui urmărit.

Astfel, potrivit Codului de Procedură Penală în vigoare, procurorul poate dispune interceptarea convorbirilor, percheziții, ridicare de documente, dar și „punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora”. Potrivit propunerii Guvernului, exact această prevedere a fost eliminată. În cazul condamnatului din exemplul de mai sus, la 10 ani de închisoare, procurorii îi vor monitoriza și conturile. Astfel, dacă el își transferă bani în afara țării, ei îl vor putea localiza. Altfel, dacă amendamentul Guvernului ar fi adoptat, condamnatul va putea utiliza cardul său fără probleme.

În cazul unei sentințe penale, în prealabil, procurorii au posibilitatea ca, la trimiterea în judecată, să dispună măsuri asiguratorii, adică punerea sub sechestru a unor conturi sau bunuri, dar numai dacă în dosar se constată prejudicii.

Pericolul eliminării monitorizării conturilor este mai mare, însă, în cazul arestărilor preventive. Astfel, atunci când procurorii cer instanței arestarea preventivă, nu mai pot dispune și punerea sub sechestru a unor bunuri sau conturi. În acest caz, cel învinuit poate să-și mute banii din conturi fără probleme deoarece nu va mai fi monitorizat.

Nicolae Popa, amicul lui Vîntu, identificat în Indonezia prin tranzancțiile financiare

Unul dintre cei mai celebri infractori depistați utilizând exact această prevedere din lege este Nicolae Popa, condamnat pentru fraudarea FNI. În 2006, Nicolae Popa a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru fraudarea, cu șase ani mai devreme, a Fondului Național de Investiții, în urma căreia mai mult de 100.000 de români și-au pierdut banii investiți, iar statul român, care garantase, a fost obligat să plătească circa o sută de milioane de euro compensații.

La scurt timp de la prăbușirea, în mai 2000, a Fondului Național de Investiții, Popa a plecat din țară. Aproape doi ani mai târziu, autoritățile române au emis pe numele lui un mandat internațional de arestare.

Astfel că, pentru a-l identifica pe Nicolae Popa, procurorii au monitorizat tranzacțiile financiare, dar și convobirile dintre rudele sale și ale lui Sorin Ovidiu Vîntu. Au depistat că din România erau trimise diverse sume de bani în Indonezia, prin intermediul unor companii offshore din Cipru. Procurorii au stabilit, în urma probatoriului administrat, că în perioada octombrie 2009 – ianuarie 2010, Sorin Ovidiu Vântu ar fi transmis din totalul sumei anuale de 200.000 euro, „convenite cu condamnatul Popa Nicolae”, două tranșe de 50.000 euro, respectiv 20.000 euro.În 2012, Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare.