Datele seci care scot la iveală un fenomen de amploare la nivel european. Cum s-a ajuns ca un medic să plece din România la fiecare șase ore

Migrația are loc în special în rândul practicanților din țările estice ale Europei, care merg să lucreze în vest, plecând, astfel, din țările sărace, spre cele bogate ale continentului, arată o analiză Politico realizată pe baza datelor Comisiei Europene. Instituția blocului comunitar a analizat fenomenul exodului personalului medical și arată că aceste țări, în definitiv, ajung să pregătească doctori pentru vecinii lor mai bogați.

Politico prezintă povestea medicului Igmar Lindstrom, absolvent al promoției 2001 a școlii de medicină de la Universitatea din Tartu, Estonia. Tot ce a trebuit să facă pentru a-și mări salariul de patru ori a fost să se mute la 200 de kilometri distanță.

Câștiga în jur de 600 de euro pe lună ca doctor în Estonia, fiind medic de familie și făcând și dictoratul. Îi plăcea munca lui și îi plăcea și locul unde locuia. „Dar nu-mi puteam plăti toate facturile. Acesta este principalul motiv m-am gândit că mai bine plec în Finlanda”, a mărturisit Igmar Lindstrom.

Dincolo de golf, medicii debutanți câștigă între 2000 și 3000 de euro pe lună, de patru sau cinci ori mai mult decât ce li se oferă în Estonia. La câțiva ani după absolvire, 30-40% dintre tinerii medici estonieni se mută în Finlanda.

Pregătirea medicilor este un proces lung și costisitor, dar nu fiecare țară își poate răsplăti absolvenții de medicină în același fel. Cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor diferă în rândul țărilor din Uniunea Europeană, pornind de la 816 euro pe an în România și ajungând la peste 4.000 de euro în Luxemburg, Germania și alte țări din vestul Europei.

Un sondaj realizat cu puțin timp în urma aderării Estoniei la UE în 2004 arăta că peste jumătate din personalul medical estonian se gândea să plece în străinătate. Estonia avea 4.312 medici practicanți în 2004. Peste 1.800 au aplicat pentru locuri de muncă peste hotarele țării de atunci și până în prezent.

În 2011, un membru al Societății Medicilor de Familie din Estonia avertiza asupra unui viitor sumbru al țării, în care nu va mai exista un medic de familie pe o rază de 100 de kilometri.

Estonia nu este, totuși, singura țară care își vede medicii plecând.

Politico prezintă și situația României, care și-a pierdut jumătate din medici între anii 2009 și 2015. De asemenea, la câțiva ani după aderarea la UE, Polonia peste 50% dintre studenții la medicină în anii 5 și 6 plănuiau să plece să muncească în afara țării. Slovacia avea și ea în jur de 15.000 de medici practicanți când a intrat în UE. 3.800 dintre aceștia au aplicat pentru posturi peste hotare din 2004 încoace.

Migrația către vest a majorității tinerilor medici are loc într-o eră în care vârsta medie a unui doctor din UE crește. Peste unul din trei medici din UE avea 55 de ani sau mai mult în 2014. Până în 2020, datele Comisiei Europene arată că peste 60.000 de medici, adică 3,2% din forța de muncă, va ieși din câmpul muncii în fiecare an.

În unele dintre țările europee pierderile în rândul medicilor și asistentelor au atins deja cote alarmante. Un exemplu este situația României, unde 10 din populație trăiește fără să aibă acces la îngrijire medicală.

Când vine vorba despre recrutarea asistenților medicali și a medicilor din țările în curs de dezvoltare, țările gazdă au responsabilitatea de a nu „săpa” țările din care vin profesioniștii. În 1999, de exemplu, Departamentul de sănătate din Regatul Unit a pus în aplicare standarde pentru „recrutarea internațională etică”, inclusiv o listă a țărilor în curs de dezvoltare din care ar trebui restricționată recrutarea personalului medical.

La fiecare 6 ore un medic român pleacă din țară

Lipsa de echipamente din spitalele de stat, în special din unitățile din provincie, care să asigure realizarea investigațiilor dar și a intervențiilor, corelată cu veniturile sunt principalele cauze ce îi determină pe medici să plece în străinătate pentru a profesa. Doar anul trecut peste 1.800 de medici au cerut documente pentru a putea profesa în străinătate, păstrându-se ritmul plecării acestora din țară, înregistrat în ultimii ani. Mai exact, la fiecare șase ore un doctor pleacă din România.

Migrația medicilor nu s-a oprit, principalele motive pentru care aleg să plece din țară sunt accepțiunea profesiei în societate, posibilitatea de formare profesională și apoi veniturile. Tinerii care se formează în mari centre universitare dar ajung în spitale din orașe mici, în Caracal sau Sânnicolau, își dau seama că nu au cum să se dezvolte profesional pentru că lipsesc echipamentele din spitale”, a spus pentru ZF Gheorghe Borcean, președintele Colegiului Medicilor din România (CMR), scrie Ziarul Financiar.

Anul trecut, Colegiul Medicilor din România a eliberat 1.462 de certificate profesionale curente și 425 de adeverințe de nemembru, ceea ce indică faptul că 1.887 de medici și-au exprimat intenția de a profesa în străinătate. Cu un an în urmă, erau 2.269 de solicitări din partea medicilor pentru a pleca la muncă în străinătate. Aceste cifre reflectă numărul medicilor care și-au manifestat intenția de a profesa în strainătate, nu a celor care au plecat efectiv”, potrivit CMR. Medicii care doresc să profeseze în străinătate pot obține de la Colegiul Medicilor fie certificatul profesional curent (pentru medicii membri al CMR), fie adeverința care atestă că nu sunt membri ai Colegiului, în cazul medicilor care îndeplinesc această condiție, au mai transmis oficialii CMR.

Potrivit datelor Colegiului Medicilor furnizate anul trecut, peste 14.500 de medici români au solicitat până actele necesare pentru a putea profesa în afara țării în ultimii șase ani, cel mai mare „exod” fiind în­re­gistrat în 2011, când aproa­pe 3.000 de doctori au fost interesați să plece din țară

Raportările care ajung la Colegiul Medicilor de la organizațiile profesionale din alte state arată că țările preferate de medicii care aleg să lucreze peste hotare sunt Germania (4.062 de medici români în prezent), Franța (peste 4.000 de medici români) și Marea Britanie (2.463 de medici în prezent), dar și Belgia, Italia sau Spania.

Dezastrul din Sănătate: ne-a întrecut Surinam-ul la investiții

Lipsa de echipamente din spitalele de stat, în special din unitățile din provincie, care să asigure realizarea investigațiilor dar și a intervențiilor, corelată cu veniturile sunt principalele cauze ce îi determină pe medici să plece în străinătate pentru a profesa. Dezastrul din sistemul de sănătate este relevat și de un raport al Curții de Conturi care a analizat modul în care Ministerul Sănătății a făcut investiții în unitățile sanitare arată că, în perioada 2011-2015, țara noastră s-a situat pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile pentru sănătate.

Situația nu este mai roz nici când ne uităm la clasamentul mondial al investițiilor în sistemul sanitar. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, suntem depășiți de țări precum Surinam, Cambodgia, Belarus sau Albania. Sistemul sanitar românesc s-a blocat undeva între lipsa de interes acordată cererilor înaintate de spitale și incompetența alocării banilor și resurselor materiale către unitățile medicale care aveau nevoie de investiții în vederea renovării secțiilor, achiziționării de aparatură medicală necesară pentru a asigura bunul tratament al pacienților sau deschiderea de noi secții moderne de tratament.

Acest lucru este susținut de datele care arată că, la finele anului 2015, disponibilul bugetar nealocat a fost de 522 milioane lei. Auditul Curții de Conturi estimează că numai folosind acești bani se puteau achiziționa un număr de 72 aparate de diagnostic prin imagistică medicală (aparate tip RMN cu un preț mediu de 7,2 milioane lei, ce reprezintă preț de achiziție mediu realizat la nivelul unităților sanitare), aparate cu care se puteau dota tot atâtea unități sanitare, asta în condițiile în care România se află pe ultimul loc în UE și la acest capitol. În aceste condiții, Ministerul Sănătății s-a trezit în situația imposibilității de a accesa fonduri nerambursabile în valoare de 1.467.000 lei din fondul regional în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020.