Efectul-bumerang al notelor de 10. „În clasele mici, un copil nu poate înțelege de ce există niște rigori, iar când începe să înțeleagă este deja prea târziu”

Redactor:
Oana Despa
Efectul-bumerang al notelor de 10. „În clasele mici, un copil nu poate înțelege de ce există niște rigori, iar când începe să înțeleagă este deja prea târziu”
Plagiatul doctoratelor este ceea ce atrage cel mai mult atenția opiniei publice, dar specialiștii susțin că acest fenomen se învață încă din primii ani de școală, prin încurajarea elevilor să facă referate copy-paste de pe internet fără a li se explica faptul că trebuie precizată o sursă.

„Plagiatul se predă în școală, în sensul practicării lui de la o vârstă foarte fragedă. Copiii învață că a prelua fără să citeze este bine, înainte de a învăța ce înseamnă plagiat și de ce reprezintă un furt. Or, un comportament deja fixat este mai greu de schimbat. (…) Cumva, cu ajutorul accesului la internet, prin introducerea în școală a «referatelor», fără înțelegerea corectă a furtului intelectual, s-a declanșat o vânătoare de note cu zero efect în învățare. Copilul aduce tipărit, nici măcar scris de mână, un referat pe care «doamna» îl pune pe catedră și trece un «zece» în catalog. Uneori, copilul nu a fost implicat nici măcar în selecția a ceea ce alege pentru a copia și lipi în referatul lui”, a declarat, pentru agenția de presă MEDIAFAX, Daniela Vișoianu, expert în educație, președintele Coaliției pentru Educație.

Comoditatea cadrelor didactice, spun specialiștii, ar fi prima cauză care transformă plagiatul într-un fenomen normal.

„Din păcate, în cea mai mare parte din timp, ne uităm la vârful icebergului, adică, doctoratul. Problema este că noi nu tratăm cauza, ci efectul, și ne dăm seama prea târziu că am învățat tinerii într-o anumită paradigmă. Este vorba despre o mentalitate promovată în sistemul preuniversitar din simplitate, din comoditate pentru că este mai ușor să îl înveți pe copil să învețe ceva pe de rost, să preia de undeva fără să specifice sursa. E mai ușor să îl notez pe elev doar aducând un referat, care sigur nu respectă rigorile academice pentru că acelui cadru de didactic îi este indiferent dacă elevul va plagia sau nu”, a precizat, pentru MEDIAFAX, Horia Onița, fost președinte al Consiliului Național al Elevilor.

Mai mult decât atât, Onița atrage atenția că plagiatul este încurajat chiar și în cadrul examenului de Bacalaureat.

„Mai rău este că acest fenomen este perpetuat și la evaluările naționale, unde, în special la Bacalaureat, elevul este pus să spună «în opinia mea» și după aceea să recite un text care nu are nicio legătură cu modul în care ar trebui ca o opinie a unui tânăr de 18 ani să sune. Este pur și simplu un copy-paste din teoria unor critici literari și atât. Aceasta este oglinda plagiatului din România. Ești punctat la examen doar dacă spui «în opinia mea» Nu doar că nu ești sancționat, dar ești obligat să plagiezi pentru a primi punctajul la Bacalaureat, ceea ce este punctul maxim care poate fi arătat raportat la această problemă”, a adăugat fostul președinte CNE.

În ceea ce privește eventuale măsuri care ar putea fi luate în stoparea acestui fenomen, formarea profesorilor sau schimbarea metodologiei de la examenele naționale ar putea reprezenta niște puncte de plecare.

„Se pot lua niște măsuri pe termen scurt în acest sens, de exemplu, la Bacalaureat, unde schimbările nu se fac la nivel de mentalitate colectivă, ci la nivel de pix al ministrului, iar ceea ce se petrece în clasă este mai greu de schimbat. În sistemul de formare inițială al cadrelor didactice, ar trebui să li se explice viitorilor profesori importanța citării surselor, onestității. În clasele mici, când de abia ești format, un copil nu poate să înțeleagă de ce există niște rigori, iar atunci când începe să înțeleagă este deja prea târziu”, a mai spus Horia Onița.

În prezent, se fac niște pași în acest sens, dar doar la studiile universitare. Există o disciplină obligatorie la master și doctorat, dar facultativă la licență, prin care studenții învață etica și integritatea academică de care trebuie să țină seama atunci când redactează o lucrare de diplomă.

„Mi-aduc aminte foarte bine șocul unei studente de anul I care a primit nota «unu» pe unul din aceste referate. Întregul ei univers era prima dată confruntat cu această realitate. De aici și puțina deschidere către inovare, cercetare și dezvoltare. În lumea lui «copy paste», să plătești ceea ce produce mintea devine o alegere scumpă și mulți dintre cei care muncesc cu mintea, în industrii creative, de conținut, preferă să plece într-o țară în care sunt apreciați pentru ceea ce concep”, a afirmat Daniela Vișoianu.

În 2014, Universitatea din București a redactat un ghid împotriva plagiatului, prin care este propus un set de reguli de bază împotriva acestui fenomen.

„Pe lângă faptul că e un delict moral grav, plagiatul presupune costuri sociale evitabile, între care salariile plătite unor oameni a căror calificare e obținută fraudulos. Plagiatorii pot ocupa pe nedrept locul altor persoane care și-au obținut calificarea corect. Publicul plătește sume mari sub formă de taxe și impozite spre a acoperi cheltuielile pentru găsirea și pedepsirea plagiatorilor. (…) Prin descoperirea acestei practici, imaginea universității și a oricărei alte organizații se deteriorează, prestigiul ei coborând periculos de mult”, reiese din „Ghidul împotriva Plagiatului” realizat de Universitatea din București.

În comisia parlamentară de validare a lui Valentin Popa în funcția de ministru al Educației, fostul rector de la Universitatea din București a precizat că se discută prea mult despre plagiate fiind umbrite astfel valorile învățământului românesc, în condițiile în care nici legea nu prevede exact unde se pun ghilimelele.

„Am avut întotdeauna absolvenți extraordinari care au plecat în străinătate. Este păcat cu umbrim valorile învățământului prin scoaterea în evidență a unor elemente nu atât de importante, precum cum ar fi plagiatele. Vorbim mult prea mult despre de 0,1% din tezele de doctorat care ar fi plagiate.(…) Nici legea după care ar trebui sa îi condamnăm nu este chiar perfectă, nu prevede legea că trebuie ghilimele la un text pe care îl preluăm, sau citarea imediată după el, deși azi cercetătorii noștri așa fac. Nici eu nu am învățat în facultate să fac în acest mod, citarea era la final, dar nu să o faci imediat lângă text”, a declarat Valentin Popa, după audierea din comisia parlamentară, unde a primit aviz pozitiv pentru funcția de ministru al Educației.

Inchide