INTERVIU INTEGRAL „Marius Tucă Show”. Gelu Voican Voiculescu: În timp ce pregăteam lucrurile, s-a auzit rafala de pistol mitralieră. Am înțeles că ne-au luat-o înainte. Urma să facem o execuție altfel aranjată (Partea a II-a)

Redactor:
Gabriela Antoniu
Gelu Voican Voiculescu, fost membru CFSN, însărcinat cu organizarea procesului și execuției soților Ceaușescu spune că Ion Iliescu s-a opus executării celor doi și că până la 25 decembrie a încercat să-l convingă să accepte această măsură pentru a pune capăt împușcării celor care contestau regimul.

Prezentăm principalele declarații ale lui Gelu Voican Voiculescu la emisiunea Marius Tucă Show:

„Grupul CFSN, din semnatarii, cei 39, eram un nucleu care eram nedespărțiți, a hotărât execuția soților Ceaușescu. Petre Roman, Cazimir Ionescu numai revoluționari eram, nici Militaru n-a fost (…) Am susținut necesitatea lichidării lor (…) Eu nu regret ceea ce am făcut”.

„Eu vă spun că acești oameni, având rechizitoriul, au condamnat neinfluențați de nimeni. Nimeni n-a fost peste instanță (…) Locul execuției nu-l știa nimeni”

„Nu mai făcusem în viața mea o execuție. Și în timp ce pregăteam lucrurile astea s-a auzit rafala de mitralieră, de pistol mitralieră când am înțeles că ne-au luat-o înainte. Deci noi urma să facem o execuție altfel aranjată”.

„Ion Iliescu tot timpul s-a opus acestei suprimări și Dumitru Mazilu a propus o chestiune aparent legală (…) Eu am susținut ideea actului justițiar al revoluționarilor. Necesitatea obliga asemenea chestii. Sunt situații în care gândești la nivel individual, sunt situații în care gândești la nivel general”.

„Dacă poporul român consideră că merită să fiu condamnat pentru că i-am scăpat de opresorii care i-au… Atunci sunt mândru să fac această pușcărie. Pentru că am reușit să înlătur o dictatură totalitară și un sistem opresiv. Dacă pentru asta merit să fiu condamnat, sunt dispus să execut această pedeapsă, dar știu totodată că ingratitudinea e forma supremă  de recunoștință”.

„Am insistat și Iliescu a fost chiar contrariat de cinismul cu care susțineam suprimarea lor ca act revoluționar justițiar. Asta era formula. Și mă refeream la moartea lui Mussolini, de exemplu, care n-a stat nimeni să-l mai judece și știm cum a pierit”.

„Eu am spus altceva, am spus «gândiți-vă că am putea să-i facem scăpați de sub escortă» și s-a uitat oripilat la mine și zic «a, înțeleg, considerați că-s prea bătrâni ca să facem asta»”.

„Au trecut 30 de ani, dar luați cele zece puncte ale Comunicatului către țară și, cu excepția momentului Băsescu când era cât pe aci să ne întoarcem din nou la autoritarism, nu ne-am abătut de la acest program, în linii mari. Deci suntem consecvenți și acum cu programul. Singura parte care a funcționat mai greu a fost partea economică cu trecerea la economia de piață”.

„Regret foarte mult felul în care a fost condusă politica externă a României și modul absolut nefiresc în care ne-am aruncat în brațele Occidentului, întorcând spatele Rusiei”

„O revoluție nu poate fi dată în judecată tocmai de cei care au beneficiat de pe urma ei. Pentru că acești oameni sunt beneficiarii riscului meu și al sângelui vărsat de eroii care au murit și acum ei ajung să ne judece? Este o rușine”

 

Redăm partea a doua a interviului:

 

Marius Tucă: Câți copii aveți?

Gelu Voican Voiculescu: Patru.

Marius Tucă: Câți ani au copiii dumneavoastră?

Gelu Voican Voiculescu: 40, 39, 29 și 21.

Marius Tucă: Incredibil.

Gelu Voican Voiculescu: Acum spun, aproape împliniți, nu trebuie să luați în litera…

Marius Tucă: Țineți legătura cu ei?

Gelu Voican Voiculescu: Da. Ultimii trei sunt toți săgetători și urmează să împlinească vârstele pe care vi le-am spus.

Marius Tucă: Deci încă o dată pentru publicul nostru. Primul are…

Gelu Voican Voiculescu: 40 împliniți, fata a doua va împlini în decembrie 39.

Marius Tucă: Deci avea nouă ani la revoluție.

Gelu Voican Voiculescu: Fata a treia va împlini 29 și băiatul ultimul va împlini 21.

Marius Tucă: Deci aveți doi copii născuți înainte de revoluție și…

Gelu Voican Voiculescu: Și doi după.

Marius Tucă: Deci se întâlnesc toți patru?

Gelu Voican Voiculescu: Între ei e o mare diferență de mentalități și de necomunicare.

Marius Tucă: Asta vreau să zic.

Gelu Voican Voiculescu: Primii doi aparțin unei generații, deja cea care împlinește 29 de ani e născută după revoluție, are altă mentalitate și ultimul de 21 de-abia se înțelege cu sora de 29.

Marius Tucă: Dar nu au trăit toți patru în aceeași casă?

Gelu Voican Voiculescu: O perioadă, o perioadă au trăit pe urmă o parte au rămas în București, eu eram la post în Tunisia și în Maroc.

Marius Tucă: Cum a fost cu patru copiii în casă? Trei băieți și o fată, da?

Gelu Voican Voiculescu: Doi băieți și două fete. Un băiat și o fată de-o seamă și ceilalți despărțiți de zece ani și de ei. S-au înțeles bine cât erau mici dar pe urmă fiecare a avut totuși o altă evoluție.

Marius Tucă: Au profesii diferite?

Gelu Voican Voiculescu: Da. Aparțin, dacă vreți, altor mentalități. Eu nu cred în generații ci în conflicte de mentalitate.

Marius Tucă: V-au judecat vreodată pentru ce-ați fost dumneavoastră, tatăl lor?

Gelu Voican Voiculescu: Nu.

Marius Tucă: Ați avut discuții în contradictoriu legate de ceea ce ați făcut, din 21 decembrie încoace?

Gelu Voican Voiculescu: Nu prea îi preocupa pe ei, erau prea mici când a fost revoluția, după aceea însăși viața mea a însemnat foarte multă instabilitate și fluctuație, am fost în guvernul provizoriu, am fost senator, am fost ambasador, am fost într-o pauză în care nu aveam niciun rost eram absolut acasă.

Marius Tucă: Cum a fost perioada aia?

Gelu Voican Voiculescu: Dificilă. Pentru că cu patru copii nu-i ușor să n-ai niciun venit, nici pensie pentru că nu mă apropiasem de pensie.

Marius Tucă: Și cum ați supraviețuit?

Gelu Voican Voiculescu: Din aproape în aproape, prin colaborări, prin…

Marius Tucă: Cum ați supraviețuit, din aproape în aproape, ăsta e un răspuns genial. Din aproape în aproape. 21 decembrie, ați coborât, ați urcat în pod cu copiii.
 

 

Gelu Voican Voiculescu: Nu cu copiii, am urcat cu…

Marius Tucă: Cu copiii din stradă.

Gelu Voican Voiculescu: Cu copiii… erau așa de 16-18 ani.

Marius Tucă: Păi nu erau copii, ce erau?

Gelu Voican Voiculescu: Erau. Eu nu știam câți ani au, eu i-am înșfăcat și i-am tras cu mine.

Marius Tucă: Nu ne înțelegem amândoi. Bun, ați ajuns în pod, mai departe.

Gelu Voican Voiculescu: Și pe urmă, cu precauție, uitându-mă în dreapta și în stânga, i-am scos și ne-am despărțit.

Marius Tucă: Ați plecat acasă în seara zilei de 21?

Gelu Voican Voiculescu: Am plecat acasă, fiind legitimat de colonelul Suceavă care controla Piața Romană și care m-a legitimat și văzând că merg în direcția locuinței mi-a dat drumul. Dar ne-am amintit pe urmă unul de altul. Colonelul Suceavă a avut meritul că la Romană n-a fost omorât nimeni.

Adrian Păunescu  mi-a spus că a fost chemat la CC de Ceaușescu care i-a spus că iasă la radio și să încerce să întoarcă lucrurile

Marius Tucă: Cum ați ajuns la televiziune în ziua de 22?

Gelu Voican Voiculescu: Pe jos.

Marius Tucă: De unde?

Gelu Voican Voiculescu: De la serviciul meu…

Marius Tucă: În ce zi era 22 că nu mai știu… era o zi în timpul săptămânii?

Gelu Voican Voiculescu: Cred că era vineri. Și am ieșit în stradă, m-am dus până spre Universitate și în momentul ăla a fost „armata e cu noi”, fuziunea dintre militari și revoluționari și în momentul când TAB-urile treceau în dreptul sălii Dalles eu am sărit pe un TAB și am mărșăluit așa, am parcurs bulevardul cu viteză mică, trecând pe sub ferestrele institutului unde lucram și făcând cu mâna să mă vadă colegii că sunt atât de îndrăzneț

Marius Tucă: Că sunteți pe TAB, că sunteți revoluționar. Păi și aveați nevoie de lucrul ăsta, să vă vadă colegii, să vă legitimeze cumva colegii? Că sunteți revoluționar, ei la geam eu pe TAB.

Gelu Voican Voiculescu: Ne-am făcut cu mâna. De acolo am fost la Adrian Păunescu să-l iau să meargă cu mine la televiziune. M-a refuzat din prudență, eu spunând că cu o seară înainte s-au cântat versurile lui la Inter, la baricadă. Și el mi-a spus că la 19 a fost chemat la CC de Ceaușescu care i-a spus că iasă la radio și să încerce să, mă rog, întoarcă lucrurile.

Marius Tucă: La orele 19.

Gelu Voican Voiculescu: La orele 19.

Marius Tucă: În ziua de 21. Știu și eu episodul ăsta. Și nu l-am mai auzit la nimeni.

Gelu Voican Voiculescu: Și Păunescu i-a spus că e prea târziu și că el nu poate să facă nimic.

Marius Tucă: E adevărat.

Gelu Voican Voiculescu: Eu ducându-mă în dimineața de 22, să fi fost 9, am trecut pe la el să-l iau cu mine la televiziune. Deja coloanele mergeau pe la Lahovari, pe Dorobanți către televiziune. Și el mi-a spus că nu mă însoțește, că a fost la Comitetul Central noaptea și… ne-am avut așa… ezitări. Cu o seară înainte la 11 noaptea eu am fost să-l iau să mergem la Inter și, după cum știți, Adrian fiind un om de sensibilitate, de complexitatea pe car ei-o cunoaștem amândoi, nu-i plăceau chestiile astea cu focuri de armă, cu nu știu ce și a plecat cu mine pe strada Dionisie Lupu unde stătea și la un moment dat văzând tirul cu trasoare multicolore…

Marius Tucă: Pe 21 seara.

Gelu Voican Voiculescu: Pe 21 seara, s-a întors înapoi și mi-a spus „du-te cu Andrei și cu, unul, domnul Ilie Pârvu care era socrul…

Marius Tucă: Andrei Păunescu fiul.

Gelu Voican Voiculescu: Andrei fiul său și cu…

Marius Tucă: Contează mai puțin.

Gelu Voican Voiculescu: Contează, un revoluționar care a murit paralizat, îmi scapă acuma numele. Și noi am plecat la Inter, Adrian nu ne-a mai urmat, îndemnând să meargă fiul său și nu el și acolo am stat cât am stat pe urmă ne-am răzlețit fiecare și am plecat acasă.

Marius Tucă: Pe 22, ați ajuns la televiziune, da?

Gelu Voican Voiculescu: Și de la Adrian am plecat către televiziune foarte sceptic, nu-mi închipuiam că am să intru în televiziune, vedeam cum se calcă în picioare portretele, se aruncă cărți pe fereastră și în grupul de tineri cu care eram…

Marius Tucă: Era după ce Nicolae Ceaușescu fugise cu elicopterul.

Gelu Voican Voiculescu: Tocmai… deasupra noastră, am și văzut elicopterul nu știam bineînțeles că erau două, unul arunca și bilețele și nu știu ce. Eram foarte sceptic și spuneam că e prea devreme să se…

Marius Tucă: Termine.

Și ăsta e dacă vreți misterul și caracteristica a revoluției noastre că nimeni nu putea prevedea că totul se va destrăma într-o singură zi

Gelu Voican Voiculescu: Să fie atât de sigur că totul…

Marius Tucă: Regimul o să cadă.

Gelu Voican Voiculescu: Și ăsta e dacă vreți misterul și caracteristica a revoluției noastre că nimeni nu putea prevedea că totul se va destrăma într-o singură zi.

Marius Tucă: Dimpotrivă, dimpotrivă.

Gelu Voican Voiculescu: Toată lumea credea că…

Marius Tucă: O să dureze la nesfârșit.

Gelu Voican Voiculescu: Nu, dar că Securitatea se va lupta cu armata că vor fi confruntări.

Marius Tucă: Până la urmă au fost vărsări de sânge. Ați ajuns la televiziune, da?

Gelu Voican Voiculescu: Și am ajuns la televiziune și acolo…

Marius Tucă: Păi cum ați intrat?

Gelu Voican Voiculescu: M-am despărțit de tinerii respectivi, care știam la ce adresă se duc, pe o stradă cunoscută mie întrucât locuisem cândva vis-a-vis, pe Amiral Bălescu.

Marius Tucă: Ce căutau acolo?

Gelu Voican Voiculescu: Ei locuiau acolo, unul dintre ei, de fapt e vorba de Doru Baconschi, fiul lui Anatol Baconschi cunoscutul… și știam casa. Am luat-o la stânga și m-am dus în curtea televiziunii unde era Bebe Ivanovici îmbrăcat în gărzi patriotice, nu-l cunoșteam, m-am alăturat lui într-un fel de cordon  pe care îl făceau să nu se intre, după care, știți, am acționat dacă vreți mai mult instinctiv. Am intrat în holul clădirii televiziunii, partea joasă nu blocul turn și acolo l-am întâlnit pe Dumitru Mazilu care nu era lăsat să treacă de o santinelă și eu m-am dus și am pledat foarte vehement că e vorba de Dumitru Mazilu, cu drepturile omului, cu nu știu ce și am trecut. Am ajuns la studioul patru în blocul turn trecând prin celebra pasarelă totul fiind într-o liniște totală, suprarealistă, toată clădirea aia a televiziunii era goală și moartă. Afară erau marile agitații. Se scosese un ecran în curte, se vedeau. E, și în studioul patru mi-a deschis un văr de-al meu, Nichi Modreanu de-o vârstă cu mine care lucra…

Marius Tucă: Aveați oameni peste tot.

Gelu Voican Voiculescu: Nu. Știam că am să-l găsesc acolo, era la divertisment.

Marius Tucă: Glumeam.

Gelu Voican Voiculescu: Dar era liber în ziua aia și a tras și el de nu știu ce și s-a băgat în studioul patru. Și cunoscându-mă, știindu-mă a spus Gelu a făcut pușcărie să intre, și eu am zis da, dar și profesorul Mazilu și am intrat amândoi. Mazilu s-a așezat la masă și-a pus ochelarii, și-a scos o hârtie dactilografiată cu litere mari de Alexandru Mironov în CC, unde fusese înainte, dimineața, și urma să citească cele zece puncte care pe urmă le-am introdus noi în comunicatul către țară.

Marius Tucă: Și le scrisese personal astea sau ce era cu ele?

Gelu Voican Voiculescu: El a venit în CC cu ele scrise de mână, exact zece puncte.

Marius Tucă: Nu, în televiziune a venit cu ele scrise de mână.

Gelu Voican Voiculescu: Nu, în CC…

Marius Tucă: În CC a venit cu ele scrise de mână.

Gelu Voican Voiculescu: Și Mironov i le-a bătut la mașină.

Marius Tucă: Ce mai face Dumitru Mazilu?

Gelu Voican Voiculescu: L-am văzut chiar astăzi e membru în Colegiul Național al institutului nostru și îl așteptăm să vină vineri.

Marius Tucă: De ce s-a frânt cariera lui politică atât de repede?

Gelu Voican Voiculescu: E, e o poveste mai complicată pentru că la 12 ianuarie era cât pe aci să producem un fel de ruptură și…

Marius Tucă: Să nu intrăm în asta.

Gelu Voican Voiculescu: Ține și de trecutul lui asupra căruia nu vreau să insist în emisiunea asta. Dar el a avut un rol covârșitor în momentul ăla și practic Comunicatul către țară e o parafrază a hârtiei aceleia pe care o aveam și noi am și publicat facsimilul. Practic noi am publicat preambulul redactat de Ion Iliescu și de Silviu Brucan și la care fiecare am mai adus câteva contribuții de un cuvânt, două de modificări, dar grosul celor zece puncte sunt aproape intacte celor formulate de el care avea o pregătire juridică foarte temeinică.

Marius Tucă: Ați apărut la televiziune, lumea v-a văzut, uite-l pe ăla cu barbă, cine e, ciudat, straniu, exotic pentru că asta a fost reacția atunci și din momentul ăla ați intrat în puterea din 22 decembrie.

Gelu Voican Voiculescu: Nu. Momentul Mazilu în studioul patru a fost însoțit de o busculadă imensă în spatele lui, unde oameni se cățărau pur și simplu ca să fie văzuți, inclusiv eu. Și atunci Brateș a stins toate luminile și a spus că instalațiile trebuie să se răcească și ne-a evacuat. Eu am rămas în întuneric, am strâns o cască și am început să bobinez cablul și când Brateș a înscris niște vorbitori ,eu am fost al doilea sau al treilea. Și am avut prima mea apariție de un minut jumate în care am vorbit cu poticneli, nu mai vorbisem niciodată în fața camerei, dar am fost destul de coerent și acele vorbe sunt bine cunoscute astăzi, dând naștere la tot felul de speculații că eram programat să apar, că am dat mesaje că nu știu ce…

Marius Tucă: E clar, nu, nu. Asta e clar că erați programat nu avem nicio… nu aveți nicio îndoială.

Gelu Voican Voiculescu: Eram programat de destin, de Dumnezeu, dar…

Marius Tucă: De ADN-ul părinților dumneavoastră.

Gelu Voican Voiculescu: Niciun cerc omenesc nu m-a…

Marius Tucă: Și pe Iliescu l-ați cunoscut când?

Gelu Voican Voiculescu: Atunci.

Marius Tucă: Atunci.

Gelu Voican Voiculescu: În momentul când am auzit la intrarea în studioul patru „Care Iliescu, cine e Iliescu”, eu am sărit ca ars, m-am repezit și i sigur că îl știam ca figură și Mihail Ispas și cu mine l-am înșfăcat pur și simplu, eu îmbrâncindu-i pe Bujor Sion cu care venise și pe Mihai…

Marius Tucă: Mihai cine? Lupoi?

Gelu Voican Voiculescu: Nu.

Marius Tucă: Cazimir Ionescu.

Gelu Voican Voiculescu: Nu, nu, nu, care lucra în consiliul… Velicu… crezând că ăia îl împiedicau și i-am îmbrâncit și am intrat cu el în studio.

Marius Tucă: Nu avem timp de amănunte.

Gelu Voican Voiculescu: Și de atunci am rămas alături de el până astăzi.

Marius Tucă: Am avut timp de amănunte până acuma.

Gelu Voican Voiculescu: Păi dumneavoastră m-ați târât în amănunte, eu vreau să merg în semnificații.

Marius Tucă: Care era semnificația lui Velicu, pe bune?

Gelu Voican Voiculescu: Era pe fondul rememorării.

Marius Tucă: Bun. Continuăm. Păi, da, dar nu vreau să vă stric memoria. Din momentul ăla ați rămas cu Iliescu, da?

Gelu Voican Voiculescu: Până astăzi.

Marius Tucă: Până astăzi. Am înțeles că e bolnăvior un pic dumnealui, că aș vrea să-l intervievez, să-i pun niște întrebări.

Gelu Voican Voiculescu: A depășit. A depășit, dar nu poate ieși din casă.

Marius Tucă: Lăsați că venim noi, nu e obligatoriu să se deplaseze dumnealui.

Gelu Voican Voiculescu: Sigur, vă doresc succes. Pe dumneavoastră vă prețuiește și o să aveți succes.

Marius Tucă: Știu, dar să deschideți poarta să nu… V-am povestit vreodată când m-am dus să fac un interviu cu Brucan, tânăr reporter, e absolut genial. Stătea undeva pe Heleșteului, foarte aproape aici unde am stat și noi, ca să zic așa. Și am sunat, am spus sunt un tânăr reporter… nu, nu, n-am sunat, m-am dus direct la poartă, mi-a spus cineva du-te acolo și am strigat vreo jumătate de oră la poartă „domnul Brucan, domnul Brucan”, cum se striga pe vremuri la țară. Se uita pe după perdea să vadă „băi, cine e ăsta?”. 23 de ani aveam, da, până în 24 de ani. A deschis fereastra „imediat, imediat vin acuma” și s-a dus, a deschis ușa și a dat drumul la câine. Deci nici vorbă de interviu, ca după aceea să rememorăm episodul ăsta, venind de nenumărate ori la mine la emisiuni, cine vrea poate căuta pe Youtube, și povestind, făcând pe Mafalda, așa cum îi stătea bine. Deci nu ați râs la o glumă atât de bună? Îmi pare rău. Deci în loc să-mi dea interviu a dat drumul câinelui să mă muște.

Gelu Voican Voiculescu: Senzațional.

Marius Tucă: Invitându-mă cumva, vin acuma, zice vin acuma, intrați, în sensul ăsta. Și când am intrat a dat drumul câinelui de unde era.

Gelu Voican Voiculescu: Tipic Brucan, din păcate nu vreau să atentez la memoria sa că e mort și…

Marius Tucă: Să-i dea Dumnezeu numai…

Gelu Voican Voiculescu: Acuma îmi dau seama și fac cuvenita rectificare, la începutul emisiunii memoria mi-a jucat un renghi pentru că totuși sunt 30 de ani, am greșit când v-am spus că locuiam în Iscovescu, în Iscovescu locuiam abia din iunie 90, locuiam în centru în strada Pitar Moș.

Marius Tucă: A, deci mai rău, sigur v-ați înfundat aici.

Gelu Voican Voiculescu: Nu în Pitar Moș, în Xenopol, lângă Pitar Moș.

Marius Tucă: Hotărâți-vă, ați dat trei străzi până acuma. Ce-și imaginează oamenii când vorbiți despre Revoluție când ați dat trei străzi…

Gelu Voican Voiculescu: Aveam repartiție pe Xenopol, dar în realitatea continuam să locuiesc…

Marius Tucă: Dar dumneavoastră ați fost condamnat, cum ați luat repartiție?

Gelu Voican Voiculescu: Am luat repartiție în 81.

Grupul CFSN, din semnatarii, cei 39, eram un nucleu care eram nedespărțiți, a hotărât execuția soților Ceaușescu

Marius Tucă: A, înainte de a fi condamnat. Ajungem la faptul că ați hotărât să-i executați pe cei doi.

Gelu Voican Voiculescu: Nu eu am hotărât, dar am fost de părere…

Marius Tucă: Domnule Voican Voiculescu, nu am spus că dumneavoastră, ați hotărât la modul general. S-a hotărât, e bine?

Gelu Voican Voiculescu: Da, s-a hotărât.

Marius Tucă: Cine s-a hotărât?

Gelu Voican Voiculescu: Grupul CFSN, din semnatarii, cei 39 eram un nucleu care eram nedespărțiți.

Marius Tucă: Ați luat-o pe deoparte. Cine s-a hotărât? Cine sunt? Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu.

Gelu Voican Voiculescu: Nu.

Marius Tucă: Generalul Stănculescu.

Gelu Voican Voiculescu: Nu.

Marius Tucă: Deci doar dumneavoastră și…

Gelu Voican Voiculescu: Petre Roman, Cazimir Ionescu, o serie de… numai revoluționari eram, nici Militaru n-a fost, nici… Și…

Marius Tucă: Gelu Voican Voiculescu la comisia parlamentară decembrie 89. Eu îi vreau pe nume și îmi notez pe toți cei care au hotărât execuția soților Ceaușescu pentru că o să vă aduc în fața instanței pentru asasinat politic.

Gelu Voican Voiculescu: N-au hotărât execuția, au hotărât procesul.

Marius Tucă: Nu. Nu. Păi vedem mai târziu ce ați declarat. Eu lucrez cu materialul clientului.

Gelu Voican Voiculescu: Ia spuneți.

Marius Tucă: „În 24 decembrie, deci asta ați spus în fața comisiei, a fost acel moment culminant al vieții noastre, intrăm doi câte doi în baia lui Milea, ca să nu zicem în WC”…

Gelu Voican Voiculescu: Nu, baia cuprindea toaletă…

Marius Tucă: La dușuri atuncea să spunem.

Gelu Voican Voiculescu: Chiuvetă, nu era o baie  de ministru.

Marius Tucă: „Lăsam apa să curgă, demențe din astea, șușoteam diverse formule, eu am spus să-i facem scăpați de sub escortă cum s-a făcut cu Zelea Codreanu. Îi omorâm și gata. S-au uitat la mine și am simțit că au început să mă considere ca pe un tip respingător și atunci parcă Mazilu a spus președintele poate înființa în situații din astea tribunal militar excepțional”. Și aici, atenție, „îi va judeca și îi condamnăm la moarte că faptele există pentru această condamnare”.

Marius Tucă: Păi ce-ați făcut domnul Gelu Voican Voiculescu?

Gelu Voican Voiculescu: Am susținut necesitatea lichidării lor.

Marius Tucă: Păi hotărâți-vă, mai devreme ați spus că nu, nu ați hotărât să îi omorâți.

Gelu Voican Voiculescu: Vorbeam de grupul respectiv.

Marius Tucă: Cine făcea parte din grupul care a hotărât execuția.

Gelu Voican Voiculescu: Cei pe care i-ați enumerat care intram doi câte doi.

Marius Tucă: Deci dumneavoastră, Cazimir Ionescu…

Gelu Voican Voiculescu: Se subînțelegea că acest tribunal, căruia nu i s-a impus să-i condamne.

Marius Tucă: Domnule, eu nu vă condamn, o să vă condamne istoria.

Gelu Voican Voiculescu: Să ne condamne.

Marius Tucă: Bine. Vorbesc eu cu dânsa.

Gelu Voican Voiculescu: Eu nu regret  ceea ce am făcut.

Marius Tucă: Știu, ne cunoaștem, am mai vorbit despre asta. Știți că am făcut o emisiune antologică, a început la nouă seara în fostul Comitet Central și am terminat-o la șase dimineața?

Gelu Voican Voiculescu: Parcă.

Marius Tucă: Parcă.

Gelu Voican Voiculescu: Unde a fost și Ionel Boeru.

Marius Tucă: Păi ați mai făcut ceva antologic în afară de emisiunea asta?

Gelu Voican Voiculescu: Nu. Cu Ionel Boeru atuncea în care în sfârșit…

Marius Tucă: Și cu Paisie care l-a adus pe generalul Stănculescu, fiind taximetrist absolut din întâmplare, la emisiune, Paisie fiind milițianul care s-a întâlnit cu soții Ceaușescu…

Gelu Voican Voiculescu: Și i-a dus în pădurea…

Marius Tucă: Și i-a dus până erau împușcați la Ghencea și lăsați acolo în foile de cort. Bun. Deci dumneavoastră, Cazimir Ionescu, Petre Roman, Ion Iliescu.

Gelu Voican Voiculescu: Mazilu.

Marius Tucă: Dumitru Mazilu, intrați câte doi în baia lui Milea, da?

Gelu Voican Voiculescu: Eram obsedați că suntem ascultați.

Marius Tucă: Cine ce susținea? Momentul adevărului.

Gelu Voican Voiculescu: Să curmăm guerila urbană care făcea morți în orice moment și în orice punct al Bucureștiului.

Marius Tucă: Asta știu. Erau foarte multe victime. Cine era guerila urbană?

Gelu Voican Voiculescu: Nu știm nici până astăzi, dar noi le percepeam…

Marius Tucă: Ați cunoscut vreunul?

Gelu Voican Voiculescu: Nu. Noi le percepeam drept forțe fidele lui Ceaușescu, cu dovadă că toată această diversiune a încetat cu momentul anunțării morții lor. În 25 seara. Dar asta se petrecea la 24 decembrie și…

Marius Tucă: Ce făceați dumneavoastră în momentul ăla.

Gelu Voican Voiculescu: Vă reamintesc că la procesul de la Târgoviște, curtea formată din Gică Popa…

Marius Tucă: Un simulacru.

Eu vă spun că acești oameni având rechizitoriul au condamnat neinfluențați de nimeni. Nimeni n-a fost peste instanță

Gelu Voican Voiculescu: Nițoiu, cum vreți să o numiți, și cei trei ofițeri asesori populari s-au retras într-o cameră de deliberare și este filmat și au ieșit cu sentința pedepsei capitale. Nimeni n-a fost peste ei să le impună.

Marius Tucă: Dumneavoastră vreți să purtăm o discuție serioasă sau nu?

Gelu Voican Voiculescu: Da, serioasă pentru că capetele de acuzații…

Marius Tucă: Pentru că ceilalți care au participat au mărturisit că știau de când au plecat de la București că o să aibă loc o execuție.

Gelu Voican Voiculescu: Eu vă spun că acești oameni având rechizitoriul au condamnat neinfluențați de nimeni.

Marius Tucă: Păi dumneavoastră ați plecat cu ei cu elicopterul.

Gelu Voican Voiculescu: Nimeni n-a fost peste instanță, peste…

Marius Tucă: Înainte de proces, colonelul Boeru a fost informat, încunoștințat, da, i s-a spus că o să fie executat și ați stabilit împreună, dacă nu vă mai aduceți aminte și nu vă mai ține memoria, exact locul execuției.

Gelu Voican Voiculescu: După proces.

Marius Tucă: Înainte.

Gelu Voican Voiculescu: Nu, după ce s-a retras…

Marius Tucă: Înainte. Dau banda acuma.

Gelu Voican Voiculescu: Eu nu-l cunoșteam pe Boeru.

Marius Tucă: Dau banda, l-ați cunoscut acolo.

Gelu Voican Voiculescu: După aceea l-am cunoscut.

Marius Tucă: Înainte s-a stabilit locul execuției.

Gelu Voican Voiculescu: Locul execuției nu-l știa nimeni. În timp ce vorbeam cu…

Marius Tucă: Cu generalul Stănculescu…

Gelu Voican Voiculescu: În timp ce vorbeam cu Gică Popa…

Marius Tucă: Deci Boeru care era căpitan împreună cu generalul Stănculescu, cu Cârlan și cu celălalt, de fapt cu Boeru în primul rând a fost stabilit că o să aibă loc o execuție, au stabilit locul și așa mai departe.

Gelu Voican Voiculescu: Și eu între timp vorbeam cu Gică Popa în prezența lui Mugurel Florescu și a celorlalți din completul de judecată și discutam cum va fi dispozitivul execuției. Că nu mai făcusem în viața mea o execuție. Și în timp ce pregăteam lucrurile astea s-a auzit rafala de mitralieră, de pistol mitralieră când am înțeles că ne-au luat-o înainte. Deci noi urma să facem o execuție altfel aranjată.

Marius Tucă: Dar se știa. E adevărat.

Gelu Voican Voiculescu: Nu se știa.

Marius Tucă: Ba se știa.

Gelu Voican Voiculescu: Ceea ce spuneți dumneavoastră a fost hotărât de Stănculescu…

Marius Tucă: E adevărat.

 

Inchide