Mii de credincioși, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor

Credincioșii au urmărit slujba pe ecranele montate în jurul bisericii, în interior fiind doar membri ai Sfântului Sinod, delegațiile bisericilor invitate, preoți, diaconi și câțiva pelerini veniți la prima oră a dimineții.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea și patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Cuântul de învățătură a fost rostit de patriarhul Ierusalimului.

„Vă salutăm astăzi, în cadrul acestei slujbe solemne, aducându-vă harul Sfântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos și rugăciunile comunității creștine din Biserica Ierusalimului. Este o mare bucurie pentru noi să fim astăzi aici, la luminata sărbătoare a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. În vremea noastră, un nou val de suferință și persecuție creștină a aruncat o umbră întunecată asupra multor părți ale lumii, mai ales asupra Orientului Mijlociu, care este leagănul creștinătății. În timp ce evoluțiile social-politice au adus frica și disperarea în inimile multor oameni, noi facem apel permanent la cuvintele lui Hristos”, a spus Patriarhul Teofil al III-lea.

NEWS ALERT Incendiu de proporții în Sectorul 1 al Capitalei. A fost emis RO-Alert

03:11

FLASH NEWS Presupus asasin rus, arestat în Polonia, după ce ar fi plănuit să ucidă un american de origine ucraineană. Primul astfel de incident pe teritoriu NATO

00:07

El a vorbit și despre Biserica Ortodoxă Română. „Biserica Ortodoxă Română a prins rădăcini adânci, pentru că a fost stropită, asemenea unui copac, de sângele nenumăraților martiri în anii de prigoană, mai ales în deceniile de persecuții împotriva Bisericii din timpul regimului totalitar al vremurilor de curând încheiate. Astăzi, noi ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea, încercare, și încercarea, nădejde. Acum, Biserica Ortodoxă Română culege roadele renașterii credinței în țara voastră”, a mai spus Patriarhul Ierusalimului.

La rândul lui Patriarhul Daniel a vorbit despre viața și minunile săvârșite de Sfântul Dimitrie și despre nevoia de credință în aceste vremuri tulburi.

„Trăim astăzi într-o lume marcată de tulburare și nesiguranță, de multă violență și durere, mai ales în zone cu război. Vedem azi multe semne ale suferinței fizice și spirituale, cauzate de boală și sărăcie, de nedreptate și lăcomie de bani și de putere, dar mai puține fapte de iubire milostivă și ajutorare între oameni. Astfel, într-o lume instabilă și egoistă, pelerinii Îl caută pe Dumnezeu Cel Sfânt și Milostiv, Cel statornic în iubire, pentru a primi de la El vindecare și ajutor mai sigur decât orice ajutor omenesc, iar bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu și cu sfinții Săi transformă suferința în speranță, osteneala în bucurie și lupta în biruință. Să folosim, așadar, timpul acesta al pelerinajului pentru întărirea noastră în credință, nădejde și iubire, pentru sporirea în săvârșirea faptelor bune”, a spus PF Daniel.

Racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, cea cu moștele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, precum și icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena cu un fragment din lemnul Sfintei Cruci, adusă de Patrarhul Teofil al III-lea, au fost așezate într-un baldachin special amenajat, la Patriarhie, de vineri, când a început pelerinajul.

Icoana va fi dusă înapoi în Țara Sfântă luni seară, odată cu plecarea lui Teofil al III-lea. Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou și cele ale Sfântului Constantin Brâncoveanu vor rămâne sub baldachinul din apropierea Catedralei Patriarhale până marți. Racla cu moaștele lui Constantin Brâncoveanu se păstrează în singura ctitorie a domnitorului din București, Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” de la Kilometrul 0, în timp ce moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou sunt păstrate în Catedrala Patriarhală.

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de țărani din satul Basarabi, în sudul Dunării, aparținând în vremea aceea regatului Bulgariei. Sfântul Dimitrie a purtat din fragedă pruncie lupte acerbe pentru a dobândi o viață virtuoasă, în post și rugăciune. Într-o zi, pe când se dusese cu animalele la păscut, a călcat pe un cuib acoperit de ierburi și a strivit puișorii care se aflau în el. Profund mâhnit, s-a hotărât, spre pocăință, să lase desculț timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, faptă considerată de el a fi ca o crimă. Mai târziu, s-a atașat unei comunități monastice, iar după ce a ucenicit s-a retras în pădure, unde și-a făcut adăpost într-o peșteră, aproape de râul Lom, neștiut de oameni.

Cunoscând dinainte ziua morții sale, s-a întins între două lespezi de piatră și și-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. Au trecut ani mulți și lumea uitase de existența acestui pustnic, până într-o zi – la trei veacuri după moartea lui Dimitrie – când o inundație a făcut ca apele râului să urce până la peșteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră și a purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat. După alți 100 de ani, Sfântul Dimitrie i-a apărut în vis unei fetițe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinților ei s-o ducă la malul râului, pentru a-și afla tămăduirea. De cum s-a aflat această vestire, o mare mulțime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoțit familia fetiței până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă și credeau că este o comoară. S-au pus pe săpat și, de îndată, au descoperit trupul sfântului, întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetița s-a vindecat atunci pe loc, iar trupul sfântului a fost transportat până în satul Basarabi, unde alte vindecări s-au petrecut. Atunci, poporul a venit din toate părțile să cinstească moaștele sfântului.

Domnitorul Țării Românești a trimis preoți și slujitori ca să constate această descoperire minunată și să-l aducă pe sfânt la București, la biserica Curții Domnești. Ei l-au luat pe sfânt și au plecat spre București, dar când au ajuns aproape de Ruse, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu niciun chip. Văzând această minune, cei trimiși s-au sfătuit și au hotărât să înjuge la car doi junci tineri neînvățați, ca să vadă încotro vrea sfântul să meargă. Și așa s-a întors sfântul la Basarabi în mijlocul satului și a rămas acolo. Trimișii domnitorului s-au întors la București și au povestit cele petrecute, după care domnitorul a trimis alți oameni și a pus să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat.

Așezat acolo, Sfântul Dimitrie a făcut, de-a lungul vremii, multe alte minuni. Spre sfârștul războiului ruso-turc (1774), armata rusă a ajuns în preajma satului Basarabi. Generalul Piotr Saltikov a poruncit ca moaștele Sfântului Dimitrie să fie transportate în Rusia, spre a le pune la adăpost de o eventuală profanare de către turci. Atunci când cortegiul a ajuns la București, un creștin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, i-a cerut acestuia să lase românilor moaștele sfântului, spre mângâiere, după toate durerile pricinuite de război. Generalul Saltikov a fost de acord, iar trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost așezat în biserica cea mare a Mitropoliei București.

Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat oficial ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793).