MINERIADA. Marian Munteanu: „M-au declarat mort, nu mai aveam puls! Mergeam spre morgă, dar mi-am revenit pe drum”

Marian Munteanu, liderul studenților protestatari din Piața Universității, a povestit, luni, la Antena 3, cum a fost la un pas să-și piardă viața în acele zile ale Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

În dimineața de 14 iunie, Marian Munteanu se afla împreună cu câțiva dintre colegii săi de la Liga Studenților în clădirea Universității. Au fost bătuți crunt de mineri, iar el și-a pierdut conoștința și au urmat momente dramatice.

„Nu știu dacă a fost comă, că am fost declarat mort – nu mai aveam puls. Cred că a fost și un noroc chestia asta. Mă aruncaseră în fântână și din când în când ăia mă mai loveau. Au crezut că am murit și m-au dus într-o dubă să mă ducă la morgă.

Pe drum mi-am revenit, am început să gem și s-a speriat șoferul și m-a dus la Spitalul de Urgență unde am avut noroc să fiu îngrijit. Am stat 4 zile după care m-au arestat și m-au dus la Jilava”, a povestit Marian Munteanu, în cadrul emisiunii „Sinteza Zilei”, de la Antena 3.

STATISTICĂ România, în topul țărilor în care europenii lucrează cele mai multe ore săptămânal. Ce arată datele Eurostat

15:45

EXCLUSIV Ștefan Popescu demontează contractul de lobby al lui Nicușor Dan. „Arată o criză în relația cu SUA/Nu-ți garantează că vei fi pe agenda lor de priorități”

15:39

Marian Munteanu nu a fost invitat la nicio ceremonie din acest an de depunere de coroane de flori în memoria victimelor de atunci. De asemenea, el susține că nu a fost invitat – în general – la asemenea evenimente.

Dar, cel mai mult, l-a afectat faptul că – deși s-au scris cărți și s-au făcut filme și documentare – nimeni nu l-a întrebat cum s-au desfășurat lucrurile atunci.

Premierul Ludovic Orban: Nici până astăzi Dosarul numit „Mineriada” nu este finalizat. Fac un apel către magistraţi, măcar după 30 de ani, să trateze acest dosar aşa cum trebuie

Premierul Ludovic Orban a participat, sâmbătă, la ceremonia de depunere de coroane la Monumentul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în Piața Universității.

Cu această ocazie, el a făcut un apel către magistraţi să facă lumină şi să stabilească adevărul în Dosarul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 care nu este nici până astăzi rezolvat.

„În 13 iunie regimul comunist, condus de Ion Iliescu, după ce câştigase alegerile în „Duminica Orbului” a decis, după o înscenare penibilă, să facă apel în primă fază la forţele de ordine şi după aceea să facă apel la mineri pentru a călca în picioare demnitatea tinerilor, intelectualilor, oamenilor care aveau o puternică convingere anticomunistă şi în favoarea libertăţii. Iar după data de 13 iunie au urmat crime, scene de o brutalitate inimaginabilă, anchete făcute de procurori,bătăi ale tinerilor nevinovaţi, administrate fie de mineri, fie de organele de ordine. Nici până astăzi Dosarul numit „Mineriada”, un dosar care trebuie să facă dreptate nu este finalizat, iar vinovaţii nu sunt pedepsiţi. Fac un apel către magistraţi, măcar după 30 de ani, să trateze acest dosar aşa cum trebuie tratat, să facă lumină, să stabilească adevărul şi să-i pedepsească pe vinovaţi”, a declarat premierul în Piaţa Universităţii.

Alături de premier s-a aflat și fostul președinte Emil Constantinescu.

„Mineriada din 13-15 iunie 1990” se referă la reprimarea, de către forţele de ordine, cu ajutorul minerilor, a mitingurilor de protest din Piaţa Universităţii

Evenimentele violente din 13-15 iunie 1990 au rămas cunoscute în memoria postcomunistă sub numele de „Mineriada din 13-15 iunie 1990” şi se referă la reprimarea, de către forţele de ordine, cu ajutorul minerilor, a mitingurilor de protest din Piaţa Universităţii din acea perioadă. Manifestaţiile din Piaţă, revendicate ca fiind anticomuniste, erau îndreptate împotriva guvernului condus la acea vreme de Frontul Salvării Naţionale şi împotriva preşedintelui Ion Iliescu şi începuseră încă din 22 aprilie 1990, odată cu Fenomenul Piaţa Universităţii.

La manifestaţiile din Piaţă, care au debutat în 22 aprilie 1990, au participat intelectuali, studenţi, elevi, funcţionari, dar şi personalităţi culturale şi publice, revendicările demonstranţilor fiind grupate într-o declaraţie care a fost publicată/citită la 26 aprilie 1990. Una dintre principalele revendicări era Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara prin care se cerea ca foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de Securitate să li se interzică dreptul la candidatură pentru trei legislaturi consecutive, se arată în volumul „România 1989-2005. O istorie cronologică” (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005).