Torționarul Vișinescu, despre Penitenciarul Râmnicu Sărat: Păcat că a ajuns în paragină

Alexandru Vișinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost invitat să privească fotografiile și imaginile existente ca probe la dosarul în care este judecat pentru cirme împotriva umanității.

Deși poftit în față, aproape de planșa pe care erau proiectate fotografiile, Vișinescu nu le privea, așa că judecătorul a oprit vizionarea și l-a întrebat de ce nu privește fotografiile. Acesta nu a răspuns iar vizionare a continuat. Vișinescu a început să privească aleatoriu unele fotografii dintre cele prezentate și să povestească: „…Maniu avea rude la Cluj, parcă….au venit…nu existau înhumări fără să fie acolo procuratura militară, doar că nu trebuia să fie public transportul cadavrelor….”.

Judecătorul l-a oprit pe Vișinescu și l-a întrebat din nou de ce nu se uită la fotografii, dacă îi vine greu sau resimte sentimente puternice, dar Vișinescu l-a ignorat și a continuat: „Cu Mihalache…am avut discuții cu el. Poate că nu-l simpatizam dar vorbeam…”.

REACȚIE Bolojan spune că reducerea deficitului și investițiile au ajutat România să își păstreze ratingul. Ce recomandă premierul demis viitorului guvern

10:17

DECES Mary Louise Weller a murit la 79 de ani. Actrița a jucat rolul lui Mandy Pepperidge din „Animal House”

10:01

„De ce nu vă uitați la fotografii?”, a insistat pe un ton ferm judecătorul moment în care Vișinescu a răspuns: „Nu, de ce? Le știu…Păcat că a ajuns în paragină. Nu-i adevărat ce se spune doamnă”.

„Înainte era curat, uitați la halul în care este acum. Era curat în celule. Nu mergeam zilnic acolo, dar era curat. Eu aveam biroul în afara penitenciarului”, a mai spus Vișinescu în fața judecătorului care încerca să-l oprească, explicându-i că nu dă declarație, ci trebuie să privească probele.

Vișinescu s-a conformat în cele din urmă și a început să se uite la toate fotografiile prezentate, făcând adăugiri la cele care îi trezeau amintiri din acea perioadă.

„Pogănean, pe el eu l-am trimis la București. Este cel cu picioarele, iar el în schimb îmi tot spunea că voi răspunde pentru ce am făcut. Este părerea lui. Așa a venit acolo. Cu problema asta. Era bolnav. El era singurul care spunea pe față că voi răspunde. Este treaba lui, să vorbească ce vrea…..”, și-a amintit Vișinescu.

Întrebat de judecător dacă s-a supărat pe acest deținut pentru cele spuse Vișinescu a răspuns: „Nicidecum, nu m-am supărat pe el. Direcția este de vină”.

În timpul istorisilor sale, Vișinescu a mai menționat că „Mihalache vroia cât mai puțină sare în mămăligă”, că „nu există deținuți înhumați în pivnița închisorii” și că „pentru cei decedați se făceau sicrie”. „Nu pot să înțeleg, nu e nimic real. Eu sunt uimit de ce am văzut aici, de acești oameni în toată firea care să vorbească în felul acesta”, s-a răstit Vișinescu.

Judecătorul a notat că Vișinescu confimă veridicitatea fotografiilor prezentate iar după terminarea vizionării lor l-a întrebat din nou pe acesta de ce nu s-a uitat la ele: „Ce este nou pentru dumneavoastră eu știu deja, nu mă mai interesează pozele”, i-a răspuns fostul comandant magistratului.

Întrebat despre izolarea deținuților, Vișinescu a spus în instanță „izolarea însemna că (deținutul – n.r.) nu era în camera lui”.

Instanța va continua vizionarea probelor audio-video în 25 februarie, dată până la care i-a cerut lui Alexandru Vișinescu să decidă dacă dă sau nu declarație în dosar.

Procurorii Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție l-au trimis în judecată pe Alexandru Vișinescu pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Procesul lui Alexandru Vișinescu a început în 24 septembrie 2014.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.