USR cere demisia lui Meleșcanu de la șefia Senatului: E imaginea vie a eternității nomenclaturii

„Demisia este singurul gest de decență pe care Teodor Meleșcanu îl poate face după ultimele dezvăluiri din presă. Cu 30 de ani în urmă, Teodor Meleșcanu ca reprezentant al lui Nicolae Ceaușescu, nega, în fața comunității internaționale, crimele de la Timișoara și refuza momentul de reculegere pentru cei uciși. Actualul președinte al Senatului e imaginea vie și rușinoasă a statului român capturat, a eternității nomenclaturii dictatoriale care se reproduce și-n democrație, a refuzului, prin orice mijloace, de a renunța la putere”, au scris reprezentanții USR, joi, pe Facebook.

Sursa citată susține că Teodor Meleșcanu era reprezentantul lui Nicolae Ceaușescu și amintește că actualul șef al Senatului a refuzat un moment de reculegere pentru victimele Revoluției.

VIDEO Scandalul Avioanele elvețiene ne avertizează să nu stăm liniștiți câtă vreme Nicușor Dan e președinte

11:40

UTILE Cât gaz consumă centrala la 19°C, 21°C sau 23°C, la un apartament de 50 mp. Cât arată pe factură

11:20

„Pe 20 decembrie 1989, când întreaga Timișoară ieșea în stradă, declarându-se primul oraș liber de comunism, susținea la Viena că în România e „pace și liniște”. Și care, de 30 de ani încoace, asigură pacea și liniștea oricărui partid ce-i oferă funcții”, a completat sursa menționată.

USR reamintește că deputatul Iulian Bulai i-a făcut observație lui Teodor Meleșcanu că este prezența sa la tribuna Parlamentului este „o rușine”.

„La ședința solemnă din Parlament pentru comemorarea eroilor Revoluției, deputatul Iulian Bulai a atras atenția de la tribună că nu există jignire mai mare pentru memoria victimelor Revoluției din Decembrie decât prezența lui Teodor Meleșcanu la tribuna Parlamentului României”, conchide USR în postarea pe Facebook.

Deputatul USR Iulian Bulai i-a transmis, luni, președintelui Senatului, Teodor Meleșcanu, că e absurd să conducă ședința solemnă „un comunist cu ștate vechi” și că un moment solemn a fost transformat „într-un paradox de neimaginat”.