(VIDEO) Soluția găsită de Lituania pentru șantajul energetic practicat de Rusia (DOCUMENTAR)

În plină criză energetică europeană și în focul luptelor din Ucraina, mitul Kremlinului atotputernic revine, conferit de resursele de carburi. Multe țări europene care susțin lupta Ucrainei sunt dependente de gazul rusesc. Discuțiile legate de decuplarea de la conducta rușilor sau măcar construirea unor alternative sunt întâlnite de scepticism. De aici, însă până la imposibil este cale lungă și necesită o analiză complexă. Fiecare stat membru are o dependență diferită față de gazul rusesc. De această dată România este de partea fericită, având nevoie de asigurarea a doar 20%  din necesar din Rusia. Alte state membre precum vecinii bulgari, nu sunt în această situație fericită. Aici adevărata provocare pentru construirea unei soluții pe termen lung este mobilizarea întregii Uniuni Europene înspre direcția comună, independența față de gazul rusesc.

Gazul rusesc este atractiv pentru că de obicei este ieftin și aproape întotdeauna disponibil. Economiile de top ale blocului comunitar închid centralele pe cărbune, iar energia nucleară a fost abandonată de țări precum Germania din planurile pentru viitor, până anul acesta. Europa nu este doar principala piață a Rusiei pentru exporturile sale de petrol și gaze naturale ci, prin extensie, Europa este principala sa sursă de venituri. Exporturile totale ale Rusiei au ajuns la 489,8 miliarde de dolari în 2021. Dintre acestea, țițeiul a reprezentat 110,2 miliarde de dolari, produsele petroliere 68,7 miliarde de dolari, 54,2 miliarde din gaze naturale prin conducte și 7,6 miliarde de dolari gaze naturale lichefiate.

FLASH NEWS Șase state membre insistă asupra unei noi taxe la nivelul UE pentru marile companii petroliere după creșterea prețurilor la energie

23:54

NEWS ALERT Nou mesaj RO-Alert în nordul județului Tulcea. Populația, avertizată cu privire la posibila cădere a unor obiecte din spațiul aerian

23:41

Lituania este prima țară din Europa care a reușit să renunțe la gazul rusesc, iar întregul consum de energie se va face pe baza importurilor de gaz lichefiat. În acest sens, președintele lituanian, Gitanas Nauseda a susținut că:

„Din această lună, nu mai există gaz rusesc în Lituania”

“Din această lună, nu mai există gaz rusesc în Lituania. Cu ani în urmă, țara mea a luat decizii care astăzi ne permit să rupem legăturile energetice cu agresorul. Dacă noi o putem face, o poate face și restul Europei”.

Obiectivul Lituaniei de a deveni independentă de Rusia a început însă cu 12 ani în urmă. Rokas Masiulis, administratorul companiei lituaniene de gaz, a primit postul de șef al Klaipėdos Nafta. Astfel, Rokas Masiulis trebuia să supravegheze cum va fi pus în funcțiune un terminal plutitor de gaz natural lichefiat (GNL) în largul coastei baltice a Lituaniei. Nava a primit numele ”Independența”, iar în anul 2014 a fost pusă în funcțiune. Ea avea rolul să asigure ca oamenii din țară să primească gaz în cazul în care relațiile țării cu Rusia se vor deteriora.

Astfel, anul acesta, după ce Rusia a atacat Ucraina, guvernul din Lituania a decis să oprească comutatorul și a oprit toate importurile de gaz rusesc. Ministerul lituanian a anunțat că întregul consum energetic al Lituniei se va face doar pe bază de importuri de gaz natural lichefiat, la terminalul din portul Klaipeda.

Rokas Masiulis: „Am fost încântat de proiect când l-am preluat, dar nu îmi puteam imagina cât de important va fi în cele din urmă.”

a spus Masiulis, care apoi a devenit ministrul Energiei și Transporturilor, iar acum conduce o direcție a rețelei electrice controlate de stat.

Totodată, ministrul Energiei, Dainius Kreivis a susținut că acest moment este un punct de cotitură în istoria independenței energetice a Lituaniei.

Lituania, prima țară UE independentă de livrările de gaze ruseşti

Ministrul Energiei, Dainius Kreivis : „Suntem prima ţară din UE, dintre beneficiarii Gazprom, care este independentă de livrările de gaze ruseşti, iar acesta este rezultatul coerenţei pe termen lung, al politicii energetice şi al soluţiilor de infrastructură oportune.”

Chiar dacă președintele rus, Vladimir Putin, a declarat că Rusia a decis să accepte plata pentru gazul furnizat Europei doar în ruble rusești, Lituania nu mai face parte din statele care comandă gaz rusesc și nu intenționează să plătească pentru el. Totuși, gazele care tranzitează Lituania continuă să fie transportate pentru nevoile Kaliningradului, însă într-un mod tehnic diferit de cel obișnuit, astfel că asigură doar transferul cantității de gaz în tranzit.

În prezent există mai multe țări care ar putea fi luate în considerare drept furnizori suplimentari. Statele Unite ale Americii sunt unul dintre cei mai mari producători de gaz natural și exportatori de Gaz Natural Lichefiat din lume, în parte datorită fracturării hidraulice, metodă controversată, cunoscută ca ”fracking”. În ultimele săptămâni, SUA și-au majorat exporturile de GNL către Europa. Cu toate acestea, Germania nu ar beneficia în mod direct de o nouă creștere, deoarece nu are niciun terminal de descărcare a GNL. SUA și UE au un acord major cu privire la livrarea de gaze naturale lichefiate (GNL), în încercarea de a reduce dependența Europei de energia rusă.  Acordul ar prevede ca SUA să furnizeze UE cel puțin 15 miliarde de metri cubi suplimentari de GNL până la sfârșitul anului, în parteneriat cu alte națiuni.

Norvegia furnizează aproximativ o treime din necesarul de gaz al Germaniei

Norvegia furnizează aproximativ o treime din necesarul de gaz al Germaniei, însă nu poate crește cantitatea de gaz pe care o oferă. Nici Olanda, care furnizează zece la sută din gazul natural de care are nevoie Germania, nu-și poate crește exporturile.

Algeria, țară nord-africană, este al zecelea furnizor de gaz din lume. Majoritatea încărcăturilor de gaz lichefiat exportate de Algeria în 2021 au fost destinate pieței europene. Acest lucru face din această țară unul dintre cei mai importanți furnizori de GNL pentru Europa.

Nigeria exportă deja gaz lichefiat către Europa pe cale maritimă. Cei mai mari clienți sunt Spania, Franța și Portugalia, care au terminale de descărcare a GNL. Peste douăsprezece miliarde de metri cubi au fost importați din Nigeria în Europa, în 2019, potrivit Asociației Africane a Întreprinderilor Germane. În prezent, Germania dorește să construiască două terminale de GNL pentru a face posibile importurile directe. Însă ar putea să treacă ani de zile până când instalațiile vor fi gata.

Cele mai dependente țări de importurile rusești sunt Finlanda (94%), Letonia (93%), Estonia (79%), Bulgaria (77%), Slovacia (70% ). Pe de altă parte, este și Germania (49%), Franța (24%), Italia (46%). Conducta Trans-Adriatică, a intrat în funcțiune anul trecut și încearcă să fie una dintre opțiunile de diversificare a portofoliului european. În prezent, are capacitatea de a transporta anual în Europa aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaz din zăcământul Shah Deniz din Azerbaidjan. Aceasta reprezintă doar o mică parte din nevoia noastră, însă reprezintă o direcție pe care trebuie să o continuăm. Interconectorul Grecia-Bulgaria, ar însemna că 33% din cererea de gaz a Bulgariei ar fi acoperită cu gaze din Azerbaidjan. Alte proiecte planificate în prezent includ o conductă lungă de 1.900 km care leagă Israelul de Europa, care ar putea furniza încă 20 de miliarde de metri cubi pe an.