VIDEO | Muzeul Național de Istorie a României, un edificiu a cărei construcție a început la 1894 (DOCUMENTAR)

Muzeul Național de Istorie a României este situat în Centrul Vechi al Capitalei, pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Palatul C.E.C. Muzeul se află în clădirea construită pentru Poșta Centrală din București, fostul Palat al Poștelor, Telegrafului și Telefoanelor, o clădire emblematică nu doar a Capitalei, ci a întregii țări.

Muzeul Național de Istorie este cel mai important muzeu de istorie și arheologie din România și impresionează atât prin mărimea sa, cât și prin patrimoniu. Este, de asemenea, unul dintre cei mai importanți actori ai arheologiei contemporane românești, dar și un lider important în al arheologia preventivă.

Muzeul deține obiecte cu valoare istorică descoperite pe teritoriul actual al României încă din timpurile preistorice și până în perioada contemporană. Acesta a fost inaugurat în anul 1972, cu scopul de a ilustra evoluțiile culturale înregistrate de-a lungul tuturor epocilor istorice în spațiul geografic al țării noastre.

MARIUS TUCĂ SHOW Dan Dungaciu: „Guvernul Bolojan începe să conducă prin ordonanțe sau alte forme care n-au nicio legătură cu democrația”

23:30

CONTROVERSĂ Consilierul și fanul premierului Bolojan, influencerul Iancu Guda, propune o măsură radicală în lupta cu corupția: executarea averilor prin sechestru până la rude de gradul 3 până se lămurește traseul banilor

23:05

Pentru sediul muzeului a fost ales Palatul Poștelor, care a fost realizat la sfârșitul secolului XX, în stil neoclasic de către arhitectul Alexandru Săvulescu. Palatul a fost, la rândul său, realizat pe terenul în care, în secolul al XVII-lea, se aflau casele lui Constantin Bălăceanu, pe locul cărora domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit un mare han care s-a numit Hanul Constantin Vodă. Însă în 1847, un incendiu a mistuit o parte din oraș și hanul. În urma acestui incendiu au rămas doar ruinele, care au fost demolate în 1862 și s-a făcut loc noii construcții.

Arhitectul, împreună cu directorul poștelor din acea vreme, Ernest Sturza, au vizitat mai multe capitale europene și au studiat clădirile de poștă din afară. Cei doi au vizitat Parisul, Viena, Torino, Milano, Veneția, Budapesta, Zurich și Geneva, iar la întoarcere au reușit să elaboreze un plan pe care i l-au înaintat Ministerului de Interne. Astfel că, ulterior, Palatul Poștelor a fost realizat după modelul poștei din Geneva.

Lucrările de construcție ale palatului au început în 1894

Lucrările de construcție ale palatului au început în 1894, atunci când a fost pusă și piatra de temelie. În cadrul ceremoniei a fost prezent și regele Carol I al României, prim-ministrul Lascăr Catargiu, miniștrii cabinetului, prefectul poliției și primarul Capitalei de la acea vreme.

Clădirea a fost realizată în stil neoclasic, astfel că fațada principală are trepte pe toată lungimea ei, iar de jur împrejur se află zece coloane dorice. Extremitățile clădirii sunt mai proeminente și sunt acoperite de câte o cupolă.

La 6 ani distanță, palatul a fost inaugurat pentru Poșta Română. Aceasta a funcționa în acest palat până în anul 1970, atunci când au început lucrările de renovare ale clădirii și s-a amenajat spațiul pentru noul Muzeul Național de Istorie. Cel din urmă a fost inaugurat la doi ani distanță.

Colecţiile muzeului cuprind peste 690.000 de obiecte, dintre care aproximativ 79.000 sunt obiecte arheologice, peste 191.000 sunt obiecte istorice, galeria numismatică are în componență aproximativ 339.000 de obiecte, 775 de cărți vechi și peste 80.000 de timbre.

Aici, piesele expuse sunt marcate de valoarea lor istorică și de legăturile pe care le-au avut cu personalitățile importante ale vieții publice. În acest sens, în interiorul muzeului sunt expuse obiectele personale și unele însemne de autoritate ale lui Alexandru Ioan Cuza și ale regelui Carol I, dar și coroanele reginelor Elisabeta și Maria, sceptrul purtat de regele Ferdinand în anul 1922 cu ocazia ceremoniei încoronării sale ca suveran al României reîntregite.

Cu toate acestea, colecțiile muzeului se îmbogățesc în permanență cu ajutorul donațiilor, achizițiilor și noilor descoperiri arheologice.